1,213 matches
-
De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a Regelui Crypto îți taie, pur și simplu, răsuflarea. Și al doilea exemplu: a patra strofă din poemul al XIV-lea: ,Inorogi/ (verzui ca marea în cleștare,// în spumeag alb), e negreșit/ că ies, cînd ies că sună,-n dolii, cornii;/ că ies, cînd sună-n do, licornii/ în spume galbene..." De ce ar suna licornii în nota do, care e o notă joasă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
lui și plecam în șir indian prin sat ca să speriem hârcile ce stăteau la taclale pe la porți, pe la ferești. Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
inspirațiile sale, chiar dacă sunetele sînt date cu o epocă, dacă nu cu două, înapoi: Cînd mîngîi, mai spre toamnă, vreo frunză ruginită,/ rugina asta, bronzul din carnea ei ivită,/ foșnește cu un sunet ușor, de necrezut,/ izbind în scoarța crengii verzui, ca într-un scut." (Cînd mîngîi). Exerciții-le sînt secvențe din atelier, momente, antipatice, de obicei, cînd un poet se comentează. Cîte o licărire de luciditate bine găsită salvează teoriile (care, știm, strică omenia) lui Gellu Naum: "În această pregătire
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
șuiera/ pe lînga urechi o ghiulea, o sudalma/ plescăind că o palmă pe ceafa aproapelui/ și ăla se apără slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
minutus"), sfrâncioc ("Lanius excubitor"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), grelușel-de-zăvoi ("Locustella luscinioides"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), grangur ("Oriolus oriolus"), ciuf-pitic ("Otus scops"), potârniche ("Perdix perdix"), viespar ("Pernis apivorus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), sitar de pădure ("Scolopax rusticola"), turturică ("Streptopelia turtur"), huhurez-mic ("Strix aluco"), huhurez-mare ("Strix uralensis"), fluierar cu picioare verzi ("Tringa nebularia"), pupăză ("Upupa epops") sau nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație, adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
unei redute de butuci despicați... Îi dau să mănânce, să bea, îl pun să se prindă de coada toporului - bătrânul făcea cele mai frumoase cozi de topor - și așa îl readuc la sfânta Mănăstire. Fagul. Puritatea copacului, coaja lui netedă, verzuie, culoarea unei arme, a unui tun de mare calibru. Eroul contemplându-l. Gândindu-se la avantajul lumii vegetale de a nu avea o conștiință de sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu și-ar mai
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
cu poduri!/ Mi-a mai rămas și-un ram de tei./ Îl vrei, stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele-și arată colții albi, și iarba/ fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile lui ia dimensiunile unui joc cvasi-cosmogonic, în care toate se reașază sau, mai curând, își caută locul, deranjat prin căderea dintr-o stare zeiască, de început. În
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
șaptesprezece ani care devine partenera lui Alex în finalul versiunii pentru scenă. Scena este Grădina Raiului. Alex este Adam, iar ultima lui prietenă, Marty, este Eva. Acesta este, desigur, un vis pe care îl are Alex. Dimineața devreme, lumină blândă verzuie, ciripit intens de păsărele. Alex și Marty se trezesc unul în brațele celuilalt. Alex cască cu poftă după care plescăie din buze. ALEX: Zavtrak. MARTY: Ce e aia zavtrak? ALEX: Ce să fie? Un cuvânt ca toate cuvintele. Adică primul
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre lume și a imploziei în mare. La capătul celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie a Mării Negre. Sulina s-a născut din ape ca Afrodita, crește din ape ca lintița, se înmulțește în apa dulce a Dunării și se retarge în apa sărată a mării ca peștii fosili, cu memoria deambulării prin apele erelor geologice
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
căutarea mormântului lui César Vallejo, mă gândeam că locul respectiv ar purta o distinctă patină a timpului, pentru că poetul peruvian s-a stins în anul 1938. Însă presupunerile mele nu au avut nicio șansă în fața pietrei de mormânt din granit verzui, pusă parcă ieri, 22 aprilie 2010. De ce zic - ieri? Pentru că ieri a fost zi de joi, iar într-un poem Valliejo scrisese: Muri-voi la Paris/ într-o zi cu ploaie multă.. ./probabil într-o joi, ca azi... Sumbra sa
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
într-o cazarmă de pe malul râului Bug, la Nikolaev (cam pe unde se petrece acțiunea din romanul lui Zaharia Stancu Șatra), volumul intitulându-se „Ciornâie geral'dî" (Heralzii negri), de un dramatism cutremurător. Și iată-mă la Montparnasse, în fața granitului verzui, pe care e scris, simplu: „César Vallejo - qui souhaita reposer dans ce cimetière". Însă, inițial, din diverse motive, dorința sa nu a fost respectată, în 1938 fiind înmormântat în Cimitirul Montrouge, după care, în 1970, transferat la Montparnasse (de unde explicația
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
inițial, din diverse motive, dorința sa nu a fost respectată, în 1938 fiind înmormântat în Cimitirul Montrouge, după care, în 1970, transferat la Montparnasse (de unde explicația de ce lipsea... patina timpului). Și o frază dint-un bilețel lăsat de cineva pe piatra verzuie: „M-am născut într-o zi când Dumnezeu era bolnav" ( Nací un día que Dios estuvo enfermo), - vers cu care începe și se încheie ultimul poem din „Heralzii negri", iar în partea de jos a dalei - enigmaticul epitaf pe care
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
de frig încât/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrân ar putea locui.// La granițele memoriei e atâta de frig încât/ numai vecinii stau până în brâu în făină de lemn și cântă/ numai vecinii - ca niște flăcări verzui” (p. 11). În primă instanță, modelul e clar. Nu altfel se derula, sub aspect logic, Elegia a doua, getica a lui Nichita Stănescu: „În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus/ și pus
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
cuvintele ne pieriră. Ne-am așezat în mers ca într-o tăcere șerpoasă și soarele căzut într-o rână însângeră câmpia. Demni vrurăm, cărându-ne armele, să fim. Ca o mașină de război neistovită, Armeanul își rostogoli pașii către apa verzuie, balta aceea puturoasă. În aerul prăfos, Ioan, ca un spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv, o reducție la
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că pe spate era străbătută de aceleași dungi, diferite, ca și cum peste peplum ar fi purtat o tunică, altfel țesută, mai des, fără șănțulețele adânci în care se
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire poate să se-ntîmple? - toate conflictele se încheie cu "băiete, o halbă!". Și în care, suprem deliciu, poți spune, jucîndu-te de-a locurile și localurile, într-
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
în zilele de 2 și 3 decembrie, la sediul firmei din str. Z. Nedelcu nr. 9 (în Piața Maria), între orele 10-17. Vor fi expuse spre vânzare aproximativ 350 de modele de bijuterii din aur de 14 k, alb, galben, verzui sau roșcat: inele, brățări, cercei, coliere, lănțișoare, pandantive, broșe, amulete, ace de cravată, simple sau cu pietre naturale (rubin, briliant, granat, turmalin, agat, perle de cultură) sau sintetice (zirconia, ametist, safir, aquamarin, citrin, lavander și altele). Un cadou deosebit pentru
Agenda2004-48-04-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283102_a_284431]
-
Studie sîngele de pe pavaj. Atunci cînd urma se pierdu, se opri și rămase cu brațele încrucișate pe piept și bărbia rezemată în palmă. Nu se mai deranjă să facă o poză. Nu se uita nimeni după el. Privi fix apa verzuie ce curgea alene în aval. Făcu vreo zece pași și apoi se întoarse. Coborî pe șosea și traversă pe partea cealaltă a drumului. Trecu un camion. Un tremurat ușor în suprastructură. Wells continuă să meargă pe trotuar și apoi se
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
însuși, ucis înainte de a-și fi trăit viața. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș, ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcân-du-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui." (p. 68). Cu asemenea fluid și propulsor epic, mobilitatea internă a romanului este asigurată. Viața fără capăt a lui Zogru se împletește cu existențele date, finite ale pământenilor, într-un cadru de continuitate istorică și stabilitate geografică. Bampirul care se
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și veni să-și sărute mama în colțul gurii. Ferindu-se de sărutare, Barbara oftă din nou: În fine, o să putem petrece o zi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
celălalt pe care se află o adevărată grădină botanică în aer liber cu arbori sequoia exotici, unii avînd circumferința de peste 20 de metri. Am îmbrățișat un astfel de exemplar; adică am cuprins cît am putut cu brațele ceva din scoarța verzuie, tropicală, după aceea punîndu-mi pe ea urechea... E un obicei vechi ce spune că astfel, dacă ești atent, ai putea auzi răgetul leilor... * Doamna care conduce microbuzul portocaliu este proprietara firmei particulare cu excursii dincolo; o franțuzoaică de vreo patruzeci
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
vorba despre o nouă ploaie de meteoriți. Câțiva martori au spus că mingea de foc era verde, în timp ce alții au descris-o albă și chiar albăstruie, scrie rtv.net. "Am văzut pe cer flăcări, ce lăsau în urma lor o dara verzuie", a declarat Leslie A. din La Crescenta. Meteoritul a fost văzut tocmai din Sacramento până în Malibu, orașe aflate la circa 650km depărtare. Meteoritul din California a apărut la două săptămâni după cel din Rusia, care a avut o forță atât
S-a întâmplat și în SUA. O minge de foc a luminat cerul Californiei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56767_a_58092]
-
o �materie", o �disciplină" cvasi-medievală: caligrafia. Aveam toc, peniță, sugativă, aveam stecluță cu cerneală, aveam niște caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă străduiam, eram silitor, cuminte, fruntaș deh, și ce-am mai plâns când am luat un 5 pentru pagina cu litera D.
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mele sînt bulgări de spumă/ Adunate pe vîslele amîndouă" (Lorelei). Acel depozitar prin excelență al mitului obîrșiilor salutare care este mediul rural, se prezintă supus unui suflu al degenerării, al descompunerii, al extincției: "Pe o ramură înlăuntru, un fruct, ceară verzuie,/ Se coace, se mistuie în răstimpul unei iluminații./ Grădinar încrezător aștepți miresme/ De la moartea răsădită în constelații" (Narcis oglindindu-se în Styx). Satului i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]