3,798 matches
-
de a micșora durata arestului la domiciliu. Din nefericire Țara are în frunte un absent cu duhul și cu fapta și este reprezentată la externe de un motoloc fără curaj. Să vedeți, boieri dumneavoastră, cei care nu credeți acum, ce veselie mare va aduce în curtea noastră scutul de la Deveselu, pentru care Ambasadorul S.U.A., Hans Klemm își permite să afirme că Washingtonul l-a adus în România de dragul florilor de măr! Într-o lume în care a contat și contează puterea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
încinseseră o sporovăială din ce în ce mai veselă, până ce izbucniseră amândoi în râs. Ar fi fost de-a dreptul greu să-și stăpânească râsul, văzând mutra perplexă a individului de lângă dânșii, retras pe un colț al băncii și schițând zâmbete în momentele apogeului veseliei lor. Când se despărțiseră, știa despre ea aproape totul - între timp argusul fusese trimis să mai aducă o sticlă de Citro, pe prima ea o vărsase scăpând-o jos - și unde locuia, și ce avea la picioare, consecința unui accident
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... II. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 11, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. 11.O nevastă nedansată... Nu dură mult veselia lor, că nesuferita de sonerie iar țârâi enervată, probabil că nu fusese și ea invitată la dans. - Așteaptă, că vin imediat! Se-ngroașă gluma, fetelor. O s-avem bal mare. - Nu deschide dacă-i Florina cu bețivanul ei! se precipită Irina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o întrebă: - Ce-i cu tine, Camelia, n-ai mai plecat la restaurant? Camelia se fâstâci. Nu și-a închipuit că o va întâlni aici. Răspunse tot cu o întrebare: Citește mai mult 11.O nevastă nedansată...Nu dură mult veselia lor, că nesuferita de sonerie iar țârâi enervată, probabil că nu fusese și ea invitată la dans.- Așteaptă, că vin imediat! Se-ngroașă gluma, fetelor. O s-avem bal mare.- Nu deschide dacă-i Florina cu bețivanul ei! se precipită Irina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ușa restaurantului era deschisă. Presimți că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ușa restaurantului era deschisă. Presimți că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi văzu pe Scârțoi și Pleșcan cu capetele pe masă, sforăind într-o veselie. Trache și Cireșel se consolau în continuare cu Busuioaca, răcorindu-și sufletele cu poveștile lor lacrimogene. Nu-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorțea ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuți și el o dată cu el, și începură să joace hora iernii într-o veselie, așa că cei care veneau acum acasă, simțeau pișcătura anotimpului alb în obraji și prin hainele groase, în timp ce Mioara, Săndel și părinții lor mergeau în vizită la Mălina, pentru a servi din delicioasa prăjitură Cocosana, făcută de mamaie Ana. Sfârșit Referință
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
simțea izolată de bucuria comună, împărtășită, a familiei. Mira percepea familia ca pe un întreg. Nu exista noțiunea de fericire ca felie a tortului, ci ca o lumânare înveselind capodopera culinară. Trebuiau să se înfrupte toți, cu aceeași poftă și veselie din tort! Ajunși pe versantul mai animat al muntelui, gândurile Mirei se înmulțeau. Și-ar fi dorit să participe și fiica ei, cu același entuziasm, la bucuriile sporturilor de iarnă. Au trecut pe lângă un tobogan de gheață, pe care se
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
doi / Și de cumătrul ei apoi. Vestea îndată s-a întins / Și tot ținutul l-a cuprins, Iar caprele-n vecini aflate / Văzut-au cele întâmplate Și tare s-au mai bucurat. / Când l-a priveghi s-au adunat Cu veselie-au petrecut. / Ele-au mâncat și au băut Căci au scăpat de-al lor dușman: / De lupul lacom și viclean. Acolo și eu m-am aflat, / Că și eu fost-am invitat Atuncea, la praznicul lor, / La veselia caprelor. Am
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
adunat Cu veselie-au petrecut. / Ele-au mâncat și au băut Căci au scăpat de-al lor dușman: / De lupul lacom și viclean. Acolo și eu m-am aflat, / Că și eu fost-am invitat Atuncea, la praznicul lor, / La veselia caprelor. Am stat acolo cât am stat / Și-apoi eu am încălecat Pe-o șea, cu care am venit / De grabă, de v-am povestit Tot ceea ce s-a petrecut, / Tot ce-am aflat și ce-am văzut. Am mai
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Republica și a trebuit să ceară azil. Astfel se explică prezența sa printre noi, atât de departe de mare... — Mai spune că mă aflu aici ca să scap de mâna călăului, Îl Întrerupse venețianul, al cărui chip Își pierduse pe dată veselia care Îl Însuflețea. Dante primise cu stupoare acel vorbe grele. Veniero Îi surprinse Întrebarea nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își luă capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dacă e așa, atunci pentru mine scrinul acela a rămas bine Închis, iar acum sunt silit să caut pe uscat, replică celălalt, arătând cu un gest spre ușa prăvăliei din spatele său. Dante ar fi vrut să pătrundă dincolo de suprafața acelei veselii forțate. I se părea că venețianul ținea să Își subaprecieze În mod voit posibilitățile, pe când el zărise prea bine scânteierea de lăcomie din ochii lui messer Domenico. Nu acela era, În mod sigur, tratamentul pe care câinele acela hrăpăreț Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iveală o comedie Înfricoșătoare, exclamă Cecco Angiolieri izbucnind În râs. — Da, o comedie... În anumite privințe, murmură poetul căzut pe gânduri. Acum nu e momentul cel mai prielnic ca s-o mai lungesc despre proiectul meu. Dar unde e obișnuita veselie a Întrunirilor voastre? continuă el fără a i se adresa nimănui În mod deosebit. Cei de față se Îndreptară spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spus adevărul adevărat, mi-a confirmat apreciabila reprezentantă a feminității româno-franceze cu o gravitate care m-a Înfiorat. Vei avea poate și dovezile necesare Într-o zi. Bineînțeles, dacă ești cuminte și mănânci tot din farfurie, a adăugat cu o veselie forțată. - Nu se poate, am murmurat, nu suntem În romane științifico-fantastice... - Nu Încă, m-a corectat Eveline, dar vom fi În curând. Partea, Într-adevăr, fantastică abia urmează, crede-mă. Întâmplător sau nu, ai intrat Într-o aventură teribilă. - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult mai important (pentru mine, cel puțin) privitor la convingerea Centrului că, mai devreme sau mai târziu, Ceilalți vor sista experimentul, vor arunca În aer Pământul și vor reda acestui colț de Univers configurația anterioară plantării aici a insolitului laborator. Veselia de pe fața lui Roger s-a evaporat la fel de subit cum apăruse. M-a privit o clipă cu ochii lui ca o imensitate verde și apoi a oftat, coborând pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că ar Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuie să rostesc din nou ceva cu glasul lui Wagner, iar de data asta nu-mi mai iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul. Dar, ce-i drept, sunt foarte frumoși. Mai că nu i-aș da. Episodul 114 CASTELUL Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța Știucî învârtea lingura mai abitir decât toți și dacă cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se comentau ultimele cancanuri din bătăliile navale etc. Veneau apoi balurile veleitarilor, mici nobili scăpătați, cavaleri fără portofoliu, curtezane aspirante și alții. N-aveau petrecerile acestea strălucirea celor dintâi, dar se remarcau totuși printr-o bună aprovizionare și o nesilită veselie scutită de canoane aristocratice. Urmau balurile breslașilor și, în fine, balurile prostimii, gorzoviglie, adică „chefuri” sau „băute”. Spre deosebire de celelalte, balurile prostimii, din cauza unei surde și permanente înfruntări cu clerul, se desfășurau și lunea și vinerea. Vom trece peste plimbările pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul o luă în cioc, croncăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În cimitirul românesc și m-am emoționat și mi-a venit să plîng. E moină afara. O vreme de mort. Și eu nu știu cum să fac să mă conectez la o sursă de veselie. Un lamento prelungit e ca o călătorie În deșert. Dacă În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
părea cel mai puțin afectat, el nu făcea eforturi să găsească formula magică de consolare; nici azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise În chipul cel mai firesc să rămînă În detașarea și veselia lui obișnuită. Nu, nu era nici indiferență, nici naivitate, ghicisem În ochii lui acea complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]