857 matches
-
Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel și foarte mărinimos, poreclit "Suflețel". Mic și firav, vestonul uniformei face cute mari în jurul centurii, iar pantalonii îi vin ca niște șalvari. E venit de puțin timp pe front. Când se prezentase în fața căpitanului Apostol, acesta, după ce l-a măsurat din priviri cu îndoială, i s-a adresat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ofițerul de legătură sovietic, căpitanul Licavkin Alioșa. Scund, slab, cu mustață neagră, asemănătoare cu cea a "tătucului tuturor popoarelor", ce accentuează paloarea obrajilor. Bretonul scurt marchează distinct fruntea albă acoperită cu ridurile fine caracteristice vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o stofă bună, ofițerească, spre deosebire de cea a colonelului Pietrosu, sau a maiorului Moga, pe care numai tresele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile suflecate. Pe masă, o sticlă pântecoasă, cafenie, înconjurată cu numeroase pahare și scrumiere pline. La vederea lui, toate zâmbetele dispar și instinctiv unii încep să-și încheie nasturii vestoanelor, dar misteriosul personaj își continuă drumul, fără să dea nici cea mai mică atenție tânărului locotenent subțire, cu păr blond auriu, care apare grăbit în calea noului sosit. În timp ce își rectifică instinctiv ținuta, fără cusur de altfel, locotenentul gândește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
strecoară un fir subțire de sânge. E rănit la șold și umăr. Iovuț caută în sacul de merinde după un pansament. Uitase că nu mai avea așa ceva de mult. Scoate un ștergar și presează rana mare de la șold. Își desface vestonul și trage fâșii lungi din poala cămășii. Improvizează un bandaj legat strâns, pe după gât și umeri. Rănitul ridică încet pleoapele și ca prin ceață, ochii lui deslușesc trăsăturile fratele său mai mic. Iovuț... Nu vorbi, păstrează-ți puterile. Măi Iovuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
merinde...am niște pământ din grădina noastră. Îngroapă-mă cu el, să nu fiu singur pe lumea ailaltă. Din gura largă căscată a lui Pătru iese o respirație horcăită, la intervale rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dumnezeu să-l ierte. Scoate un rest de lumânare și o cutie de chibrituri. Scapără unul dar nu se aprinde. Mai încearcă o dată, dar nu reușește. Sunt umede. Nu fac mare scofală cu ele. Caută în buzunar, la mine, în veston. Găsești acolo... o brichetă, încheie Marius cu voce sfârșită. O durere cruntă îl asaltează din nou și simte cum spasmele suferinței atroce se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore dar îi devine din ce în ce mai greu. Parcă are un sfredel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la Yalta și nici în cur nu-i doare de noi. Asta-i, dictatura a luat sfârșit, trăiască dictatura! Undeva mai în spate, locotenentul Răducu, șeful serviciului tehnic, dirijează ridicarea unui motor cu ajutorul unor lanțuri groase din locașul lui. Fără veston, mânecile cămășii ridicate peste coate scot la iveală două brațe lungi, puternice și păroase, mânjite cu unsoare. Fruntea înaltă șiroiește de sudoare, dar el nu dă nici o importanță la apa care-i intră în ochi, de altfel nici nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajungă cât mai repede la casele lor. Pe un culoar al clădirii doi ofițeri E.C.P.165 se plimbă agitați. Un locotenent tinerel, Nicolae Trădescu, iar alături un căpitan proaspăt sosit la unitatea lor, destul de vârstnic pentru gradul care-l are. Vestonul bine croit nu reușește să-i ascundă proeminența generoasă a stomacului. Pe ofițerul mai tânăr îl cunoaște foarte bine. Venise pe front în ultima lună a războiului ca proaspăt absolvent al școlii militare. Nu manifestase cine știe ce ardoare războinică, dimpotrivă. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
experiențe îndelungate. Un timp, locotenentul continuă să stea lângă ușă. Pare că nimeni nu îl bagă în seamă. Pornește către biroul din fața lui unde se află un bărbat șaten, voinic, cu obrajii bine bărbieriți, roșii de la lama briciului. Pe mâneca vestonului are un însemn ce seamănă cu o liră, ceea ce arată apartenența ofițerului la N.K.V.D. Scrie ceva foarte preocupat și din când în când înmoaie în gură vârful creionului chimic pe care îl folosește. Când ajunge la numai câțiva pași distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oferiseră drept Îmbrăcăminte pentru interiorul pușcăriei datau de ce-l puțin din războiul de independență cu turcii din anul 1877 și, care putea concura cu cele mai năstrușnice fantezii create special, pentru o reprezentație bizară la circul din Capitală, sau provincie. Vestonul și pantalonii erau pline de un jeg greu suportabil derivând probabil dela resturi de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În mod grosolan Încât nu se mai știa care-i adaus și care a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela unele reclamații făcute Împotriva Lct.Col.Tudose Ion, Îi era jenă și teamă să nu se amestece prea mult iervențiile. Acum Însă era momentul...! Generalul Andruță Ceușescu, Îl primi politicos cu mâna Întinsă și costumat În uniformă militară În timp ce vestonul era Înzorzonat cu multiple decorații strălucitoare, slab și mic de statură semăna bine cu fratele său Dictatorul, Încât parcă era pregătit pentru un spectacol de varietăți și, Îi zise. „Tovarășe inginer, fata mea Claudia este foarte mulțumită de calitatea lucrului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Miliției Capitalei cu rugămintea să se ocupe de povestea asta: dacă sunt vinovat să mă aresteze dacă nu...să fiu lăsat În pace,mulțumesc”. Generalul Andruță Ceaușescu, mic de statură, o mână de om, Împopoțonat În haina militară În care vestonul ceva mai lung decât era necesar, oferind impresia unei poveri, a unei pedepse ce sărmanul fiind obligat s-o suporte, contribuind desigur și, puzderia de decorații pe ambele părți a vestonului militar, făcându-l și mai caraghios decât era În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână de om, Împopoțonat În haina militară În care vestonul ceva mai lung decât era necesar, oferind impresia unei poveri, a unei pedepse ce sărmanul fiind obligat s-o suporte, contribuind desigur și, puzderia de decorații pe ambele părți a vestonului militar, făcându-l și mai caraghios decât era În realitate. Ochii Îi pendulau În cap imitând viezurele dând impresia unui individ suficient de viclean, În timp ce fiecare mișcare a corpului ori a brațelor erau bine studiate pentru a creea În jurul lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
totul în plata Domnului, fără să zică nici măcar un mic „adio!“. Fiefel nu putea uita niciodată cum fusese când Sașa, polonezul evreu, venise prima dată la ei. Era îmbrăcat pur și simplu ca un papagal: pantaloni de culoarea mării și veston roșu. Sașa era roșcovan și fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de coniac Napoleon într-un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pauză. Apoi ușa se deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel puțin, Gosseyn presupuse că persoana aceea blondă îmbrăcată într-o uniformă bărbătească, cu pantaloni, dar având numai o bluză colorată, în partea de sus a corpului, și fără veston... că această persoană drăguță la față era de fapt, mama care fusese strigată atât de insistent mai devreme. Și, într-adevăr, când vorbi, era vocea muzicală a unei femei. - Domnule, Enin mi-a povestit despre dumneata. Nu prea își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
treaba asta ca și făcută." Spunând acestea, fața își pierdu orice urmă de zâmbet. - Așa că nu primesc acest mesaj intim, al cărui mesager este cineva pe care nu l-am văzut niciodată. Privirea cercetătoare a lui Gosseyn descoperise pe neașteptate vestonul individului - cel puțin avea aceeași culoare cu pantalonii pe care-i purta acesta. Zăcea aruncat pe ceea ce bănuia că era masa barului acestui birou, în colțul îndepărtat. Odată făcută această descoperire se simți mai bine și se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înapoia ușii. Exact în momentul acela, Gosseyn îl transmise în lumea aceea înghețată. Gosseyn puse mâna cu hotărâre pe clanța ușii și spuse, ca și cum ar fi vorbit cu Gorrold. - Ne mai vedem noi, domnule. Aproape simultan, privirea îi căzu pe vestonul aruncat pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o transmise și pe ea în lumea aceea înghețată. După aceea, închise ușor ușa în spatele lui. Și, în curând, trecea pe lângă secretară și ieșea prin ușa dinspre stradă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bej-închis și o cămașă maron, șosete și pantofi, se trezi întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu costumul pe care-l purta în momentul când a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și pantofi, aruncate grămadă, în holul exterior al biroului lui Gorrold? Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
voi despre ei? Dar, permiteți, Sofia Petrovna, o întrerupse Iag, această Nastiuh, ăăă Nellyă nu știa nici numele, nici adresele noastre. — Adevărat că nu știa, încuviință Sonia. În schimb știa că pe unul dintre voi, pe cel care purta un veston de student, îl cheamă Vadim, iar pe celălalt, în costum obișnuit, îl cheamă Iag. Mai mult decât atât, iarna trecută, când slujea la Mur, v-a văzut des împreună. Dar pe atunci purtați amândoi o uniformă stranie, care, după expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de specifice privind nasturii, îmi era cunoscută: la acest gimnaziu învață fiul unei verișoare de-a mele. În al treilea rând, îmi era clar că, dacă în iarna care trecuse, purta încă uniforma de gimnaziu, iar acum, vara, era în veston de student, tânărul a terminat liceul în primăvară. Am găsit în cartea de telefon adresa liceului și m-am dus acolo. În afară de portar, nu mai era nimeni în liceu. După o scurtă lămurire asupra raporturilor dintre noi, acesta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
București, Tătărușanu din Pașcani și Stelea din Pitești, pușcașii mitraliori: Rădășanu, Hampu și Mititiuc, soldații: Fiodor Florian, Ghereben Viorel, Stoian, Ghinici Laiu, Andarcău, ș.a. Nenumărate practici absurde și dezumanizante sau moștenit în armată din leat în leat: încheiatul copcii de la veston de către superiori cu tot cu pielea gâtului, dezechiparea, înainte de culcare și stingere, cît ardea un chibrit, curățarea sectorului la WC cu periuța de dinți personală, efectuarea de serviciu în schimbul doi de planton ca pedeapsă pentru orice presupusă abatere, alergarea cu masca de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Începea să azvîrle de-a valma cămăși de mătase pentru ocazii și pelerina de crescător de cai cu care e Îmbrăcat În fotografia de la conacul din Chiclayo și parcă și la Huacho avea una la fel. Nu-și uita niciodată vestonul de piele de căprioară care-l făcea să semene cu un vînător de bizoni, bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate pentru că băuse o cafea prea tare după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]