12,368 matches
-
afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit‑o ca să Îndure mai ușor gândul dispariției, toate astea le‑a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire, ca și cum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În această incredibilă arhivă au fost adunate din Întreaga lume, consemnate cu minuție de prin toate catastifele posibile, ca apoi acțiunea să continue firesc. Scopul final al acestui demers gigantic fiind tezaurizarea pe microfilme a Întregului neam omenesc - atât partea viilor, cât și partea celor care au trecut pe lumea cealaltă. Căci pentru mormoni genealogia reprezintă elementul esențial al religiei. Astfel Încât, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborând pe arborele său genealogic, Încât botezul bisericesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picioarele afundate în frunze și ascultând, absentă, vorbele băiatului, fetei îi zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea drept bancă, sub via din curte. Ea, în chip de profesoară, preda lecția la tabla improvizată din ușa garajului unchiului Vali. Deși era cu un an mai mare, Ema nu se încumetase să lupte cu vara ei pentru această funcție. Întotdeauna Luana trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că femeile căzute în dizgrație consumau "exagerat". Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simțea letargică. Întotdeauna ai acceptat lucrurile așa cum sunt, te-ai lăsat dus de curent. De când 148 te cunosc, tot așa ai rămas. Îmi vine să urlu. Ce-mi tot spuneai când ne-am cunoscut? L’action c’est pas la vie, așa că de ce să ne batem capul, sau un rahat de felul ăsta. — De fapt, era L’action n’est pas la vie, mais une façon de gacher quelque chose, un énervement. E din Rimbaud. — Cum poftești! De-aia ai și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îmi vine să urlu. Ce-mi tot spuneai când ne-am cunoscut? L’action c’est pas la vie, așa că de ce să ne batem capul, sau un rahat de felul ăsta. — De fapt, era L’action n’est pas la vie, mais une façon de gacher quelque chose, un énervement. E din Rimbaud. — Cum poftești! De-aia ai și rămas un publicist de trei parale și scrii pentru foile de mâna a doua. Ai o minte brici, te afli În centrul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din hol. Apoi o izbi dezordinea din cameră, o contrarie, o făcu să se simtă străină. Se plimbă pe covor de colo, colo. Cu câteva ore mai înainte se plimba la fel, terorizată de durere. Fereastra acoperită cu viță de vie filtra cu sărăcie căldura solară. Se întinse pe canapea, trase peste ea învelitoarea pufoasă. Mai filtră critic de câteva ori aspectul încăperii, între o deschidere și alta a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mulți spun că face yoga, dar nimeni nu a îndrăznit să-l întrebe pe față dacă este adevărat sau nu, în tot cazul este un vegetarian convins, cineva răspândise vestea că, în vară, când s-au dus cu toții la legatul viei, în pauza de masă a fost văzut mâncând frunze de urzici crude și lăstari de vie, le mesteca îndelung, până făcea un bol potrivit de mare, îl împingea cu limba către cerul gurii și înghițea ajutat de iaurt. În pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este adevărat sau nu, în tot cazul este un vegetarian convins, cineva răspândise vestea că, în vară, când s-au dus cu toții la legatul viei, în pauza de masă a fost văzut mâncând frunze de urzici crude și lăstari de vie, le mesteca îndelung, până făcea un bol potrivit de mare, îl împingea cu limba către cerul gurii și înghițea ajutat de iaurt. În pauza de masă nu se ducea la cantină, consuma un măr sau două, avea un sistem special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul era plin, plin de stele, un fast ceremonios, bătea vântul cald, unduios, parfumat, se auzeau vibrând frunzele. Într-o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci chiar credea că o să poată intra cu bocancii în sufletul fetei. Am vorbit cu Iordan, de mâine începe culesul la vie și are nevoie de sezonieri berechet! Ai să te duci să muncești, ca să vezi cum se câștigă pâinea. După amiază când vii ai să înveți. Și mama și fiica rămaseră împietrite atât părea de absurdă vestea. Cum o să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
berechet! Ai să te duci să muncești, ca să vezi cum se câștigă pâinea. După amiază când vii ai să înveți. Și mama și fiica rămaseră împietrite atât părea de absurdă vestea. Cum o să se ducă fata noastră să muncească la vie laolaltă cu tot soiul de oameni? O să se ducă, uite așa, o să se ducă! Dacă vrea să aibă o masă la care să mănânce și un pat unde să se culce, o să se ducă, că n-are încotro. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii se cunosc ușor, foarte ușor. Își zic pe nume imediat. Carmina încearcă să se comporte normal, să fie în ton cu ceilalți deși simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însele înlănțuite, își dăruiau una alteia frații și se numeau cumnate. Povesteau apoi despre frații dăruiți întâmplări mărunte, îi imitau, îi răscoleau, îi înălțau și frații deveneau soți și soții își făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine. Una cunoștea dorința celeilalte, se știau toate între ele și echilibrul părea de nezdruncinat. Șoaptele pluteau până târziu de la un pat la altul. Imaginea fraților dăruiți se dubla cu imaginea băieților de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nezdruncinat. Șoaptele pluteau până târziu de la un pat la altul. Imaginea fraților dăruiți se dubla cu imaginea băieților de la fermă, în liniște, fără nici o zbatere și ele se și vedeau în iarnă măritate, la casele lor de pe munte. După culesul viei și după ce se înăsprea primul vin, multe își și vedeau visul împlinit. Celelalte așteptau toamna viitoare. Se gândeau până târziu la nopțile lungi de iarnă, la dragoste, la mamele din ele. Când își vor vedea visul cu ochii nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun și printre butucii de vie se dăruiește unuia care i-a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reușească. Însemna pentru ea un nou examen și un nou eșec, știa că rămăsese pe margine, răzleață, se simțea derutată, învinsă, în voia sorții, din nou un instrument bun de manipulat pentru tatăl ei. Cât timp lucrase la cules de vie fusese apărată, își crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea să aibă o gripă, o gripă puternică, așa, să aiureze de febră, să zacă în pat câteva zile, să i se dea supă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau chiar și fără nici un ou. După ce și-a schimbat haina și s-a spălat pe mâini, tatăl Carminei le-a arătat mâna stângă cu unghiile mâncate, carbonizate de o ciupercă, presupunea că-i din pricina soluției cu care a stropit via și explică amănunțit că pompa avea un defect și el trebuia mereu să umble la șurubul de în filetare, să regleze presiunea jetului, din care pricină mâna sa intrase foarte des în contact cu soluția de piatră vânătă și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fluturat către ei mâna. Ei au răspuns foarte stângaci și, până au cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]