1,701 matches
-
de mențiunile pripite), arată clar că intenția identitară a lui Honigberger era una vădit minimalistă. Lafont Îl numește Însă recent „an Austro-Hungarian physician”, cf. Ranjit Singh, pp. 11, 47 și, cu portretul european cunoscut, p. 57 cum planșa 61. Referințele vieneze și imperiale din scrierile sale sunt Însă puține și mereu dictate de experiența personală directă În Europa. 60. În textul englez și german, pretutindeni, Kronstadt. 61. În afară de această referință, nu se știe nimic despre perioada petrecută, destul de probabil, la București
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
volumele de memorii personale și științifice, la 1851, e alta decât cea pe care o puteau asimila rezidenții sau călătorii români. Nu putem presupune - pentru a lua un exemplu - că Alexandru Papiu-Ilarian avea cunoștință de apariția cărții, deși era student vienez la 1849-1852, În legături cu orientalistul cel mai important și mai discret din Transilvania, Cipariu 1. E cert În schimb că pictorul Ștefan Emilian descoperă gravura vienezului Malknecht din 1835 tocmai ca student la Academia de arte frumoase din Viena
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un exemplu - că Alexandru Papiu-Ilarian avea cunoștință de apariția cărții, deși era student vienez la 1849-1852, În legături cu orientalistul cel mai important și mai discret din Transilvania, Cipariu 1. E cert În schimb că pictorul Ștefan Emilian descoperă gravura vienezului Malknecht din 1835 tocmai ca student la Academia de arte frumoase din Viena 2, concentrând astfel În laviu toată fascinația Orientului văzut de modelul său3. Disponibilitatea fructuoasă și lipsită de superstiții ori sarcini a lui Honigberger i-a permis, de-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
c. Andrassy, Londra, august 1878, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 17/1878, f. 1 și urm. </ref> numai dacă cele două imperii centrale Îi susțin inițiativa. A urmat atragerea Austriei În problemă, Münster transmițându-i concluziile lui Deym, consulul vienez la Londra, pentru a le raporta mai departe. Așadar, Ion Bălăceanu, cel care a devenit, mai târziu, primul nostru trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, a găsit la Viena un teren foarte favorabil, Curtea imperială anunțându-l că este dispusă să
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Serbiei să procedeze la fel, ceea ce ar arunca În aer „din nou relațiile din estul continentului” <ref id="102">102 Telegramă Bălăceanu c. I. C. Brătianu, Viena, 22 martie 1881, În AMAE, fond Arhiva Istorică, vol. 133, f. 507. </ref>. Curtea vieneză are, Însă, ca principal obiectiv amânarea <ref id="103">103 Hoyös c. Haymerle, București, 16 martie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 16/ 1881, f. 7. </ref> punerii În practică a planului politicienilor români până când obține satisfacție În „problema
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979), par supuse aceleiași energii combinatorii, de la extazele preromantice („În fața voastră, oh, femei divine / de când mă știu mă pierd ca un copil”, poetul se zbate „sub golgota geloziei”, gustă „ambrozii din olimpul sfânt” ș.a.m.d.) la senzațiile și imaginile
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
clopote și porumbei). Nu altfel se poate caracteriza publicistica lui, unde impulsul festivist coexistă cu o vehemență pamfletară de nestăvilit, îndeobște de un subiectivism extrem, ceea ce a declanșat reacții puternice în lumea literară și politică. SCRIERI: Poezii, București, 1977; Epistole vieneze (50 de poeme de dragoste), București, 1979; Poeme de dragoste, ură și speranță, pref. Eugen Barbu, București, 1981; Idealuri, București, 1983; Istorie și civilizație, București, 1983; Saturnalii, București 1983; Mândria de a fi români, București, 1986; Miracole, pref. Eugen Barbu
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
calității de membru al Uniunii Scriitorilor. Perioada sa cea mai productivă e în anii ’50-’60, când se manifestă ca un activ prozator „de serviciu”, după model sovietic. Cărțile (unele traduse și în țări vecine, ca romanul Până dincolo de pădurea vieneză din 1957, apărut în 1963 la Moscova) îi sunt în majoritate publicate de editurile Militară și a Direcției Superioare Politice a Armatei, în colecția „Biblioteca ostașului”. În proza scurtă din O zi frumoasă, ca și în romane, U. abordează tema
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
sa de combatant. În aceste narațiuni cu personaje conturate maniheist, copiii învață de mici să urmeze exemplul taților căzuți pe câmpul de luptă, iar ofițerii români conlucrează pentru binele țării cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
tanc, amintind de proza lui G.M. Zamfirescu. SCRIERI: O zi frumoasă, București, 1949; Flăcăul de pe tanc, București, 1951; Un moș, o fată și un ostaș, București, 1958; Ora de istorie, cu ilustrații de S. Vladimir, București, 1953; Până dincolo de pădurea vieneză, București, 1957; Agentul, București, 1958; Ultima bătălie, București, 1964; Caseta, București, 1966; Primăvara victoriei, București, 1980; Drumul eliberării, București, 1981; Pe drumul victoriei, București, 1982. Repere bibliografice: Traian Uba, „Scânteia”, 1949, 1501; Aurel Martin, „Ultima bătălie”, „Viața militară”, 1965, 4
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
unde a și murit. Emigrantul francez Félix Colson a fost primul dascăl al lui V. În 1804, însoțit de un dascăl-epitrop grec, Zaharia, era trimis la Viena pentru învățătură. Aici deprinde germana, dar și italiana, limbă la modă la Curtea vieneză, unde atunci trăia și scriitorul Pietro Metastasio. Ar fi trecut și prin Italia, ajungând la Pisa. O listă de cărți cumpărate în perioada studiilor la Viena (Aristofan și Aristotel, Cicero, Condillac, La Fontaine, un Chansonnier français, La Guerre des dieux
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
s-a acordat Premiul Societății Scriitorilor Români. S. a publicat, într-un timp scurt și frământat, peste douăzeci de volume. Existența sa și viziunea asupra scrisului îl apropie, prin trăirea acută și violentă a unei crize de identitate, de scriitorii vienezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului. Cauzele sunt de ordin biografic
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
palmă de loc pe malul drept al Dunării, vă vom scoate de acolo” <ref id="68">68 Ion Bălăceanu, op. cit., p. 196-197. </ref>. În schimbul garanției că românii nu vor cuceri nici cea mai mică porțiune de teritoriu În Bulgaria, diplomația vieneză era dispusă a convinge Puterile europene pentru a ceda - prin viitorul tratat de pace - o oareșicare parte din Dobrogea” <ref id="69"> 69 Apud Corneliu-Mihail Lungu, Relațiile româno-austro-ungare, 1875-1900, București, 2002, p. 64.</ref>. Pericolul respingerii trupelor țariste dincolo de Dunăre
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
măsură, Prințul Carol Anton recomanda fiului său o politică realistă, Întrucât nu erau mari speranțe În adoptarea unei conduite comune a Puterilor europene Împotriva Rusiei <ref id="114"> 114 Ibidem, p. 100. </ref>. Guvernul princiar Își exprima speranța că diplomația vieneză va lua inițiativa În ceea ce privește propunerea admiterii delegaților români la viitorul congres de pace, În acest sens Ion Bălăceanu primind instrucțiuni de a face apel la sentimentele binevoitoare ale contelui Andrássy <ref id="115">115 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Tratatul de la San-Stefano era fără nici o valoare, pentru că s-a Încheiat fără participarea noastră <ref id="116"> 116 Ibidem, f. 83. </ref>. Atitudinea lui Carol I și a Guvernului princiar de respingere a Tratatului de la San-Stefano apărea În opinia diplomației vieneze drept „admirabilă”, fiind singura cale de urmat. Oricum, ministrul de Externe austro-ungar afirma că România poate conta pe amiciția și sprijinul diplomației de la Viena În timp de pace și pe alianța sa În eventualitatea unui nou război În Orient <ref
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ref id="151">151 Memoriile Regelui Carol I al României, p. 327 328. </ref>. O asemenea manieră de a vedea lucrurile era Însușită și de succesorul lui Andrássy, baronul Haymerle, cu atât mai mult cu cât Însuși Bismarck Îndemnase diplomația vieneză să acționeze În sensul unei apropieri de România <ref id="152"> 152 V. Cristian, Politica externă a României În lupta pentru consolidarea Independenței și realizarea unității naționale, În Cum s-a Înfăptuit România modernă, Iași, 1993, p. 255. </ref>. Un
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
te ridici”) întîlnește o temă vie: aceea a cuibului și a palmei care ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi strângi pleoapele/ Între palatele-ți depărtatele// - Ce facem, mergem, puiule?// - Dragostea mea n-are
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Arhiva românească”, „Noua revistă română”, „România jună” „Adevărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Argus” ș.a. Ca istoric literar, R.-P. aduce contribuții notabile în eminescologie, cercetând printre primii manuscrisele depuse de Maiorescu la Biblioteca Academiei. Editează, în cadrul unui studiu referitor la epoca vieneză a poetului - Câteva pagini inedite din tinerețea lui Eminescu (1903) -, o parte din articolul Naționalii și cosmopoliții, iar în altă lucrare - Kant și Eminescu. Traducerea „Criticii rațiunii pure”, (1906) - semnalează și comentează echilibrat (ținând seama de dificultățile întâmpinate de tălmăcitor
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
unor autori ca I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu sau Lucian Blaga. Cercetătorul preocupat de stilistica literaturii își dovedește înclinațiile de scriitor în memorialistica din Scrisori vieneze (1992; volum reeditat în variantă revizuită și adăugită sub titlul Scrisori din Vindobona, în 2000). M. evocă melancolic perioada șederii sale la Viena și reconstituie nostalgic o imagine a orașului impregnată de propria subiectivitate. Lăsându-se călăuzit de memoria afectivă
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
-se călăuzit de memoria afectivă, aptă să rețină, pe lângă evenimentele semnificative, și detaliile existenței cotidiene, reface liber pașii apropierii sale de o mare capitală a culturii, dar și de un loc în care își duc viața oameni obișnuiți. Retrăirea experienței vieneze prilejuiește, într-o subtilă orchestrare de planuri temporale, regăsirea de sine a autorului, care își dublează mereu relatarea cu reflecții asupra propriei deveniri. Omul evită cu discreție să-și dezvăluie emoțiile și trăirile intime, în timp ce cărturarul își face mereu simțită
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
I. L. Caragiale. Ziarul, după cum își va aminti mai târziu Caragiale, este scos din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind
NAŢIUNEA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
transpunere a numeroase scrieri literare românești în limba germană. Atașamentul față de literatura lui Liviu Rebreanu, originar, ca și P.-K., din ținutul bistrițean, o determină să tălmăcească mai întâi din proza lui: în 1942 publică în traducere, la o editură vieneză, romanul Amândoi, iar un an mai târziu, Proștii. Din 1943 datează și prima ei transpunere din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Nopțile de sânziene, urmată de Viața lui Ștefan cel Mare, Povestiri din război, Ostrovul lupilor, Dumbrava minunată. La fel, narațiuni
PILDER-KLEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288813_a_290142]
-
studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din Budapesta (1903-1904), la Viena (1904-1906) și Leipzig (1908-1910), unde obține titlul de doctor în filosofie cu o „disertație inaugurală” intitulată Ioan Luca Caragiales Leben und Werke și publicată în 1911. În perioada vieneză este ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
și titlul următorului volum al lui I., apărut în condiții grafice de excepție. Atelier poetic și operă finită în același timp, La Baaad (1979) este constituit din trei mari cicluri poetice (La Baaad, Sala de gimnastică și Amintiri din pădurea vieneză), care oscilează între calitatea de document literar și existențial și notația poetică febrilă, între prozaic și sublim, într-o încercare meritorie de a surprinde originile înseși ale poeziei și ale actului creator. „Am voit - declară poetul - să creez o echivalență
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
pentru fiecare greșeală găsită de cititori. Pe lângă faptul că acest original concurs face reclamă companiei de produse cosmetice, el Încurajează publiciștii să-și Îmbunătățească stilul și să fie mai atenți (p. 227). Dintr-o carte a profesorului Ștefan Munteanu, Scrisori vieneze, aflăm că și În Coreea există obiceiul ca unele edituri să ofere premii pentru cine găsește o greșeală de tipar Într-o carte, Însă foarte puțini cititori au primit asemenea premii. Se mai spune că, În Germania, există ediții la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]