1,691 matches
-
voce, cum nici o pasăre nu avea, dulce, caldă și plină de dor. Merse cântând până i se toci prima pereche de încălțări de fier. Când se așeză să încalțe a doua pereche, văzu că puțin în urma ei se oprise o vietate mică cu cap de iepure, corp de om și coadă de veveriță. Fără să o ia în seamă, Lia porni din nou la drum cântând. Când se toci și a doua pereche de încălțări din fier, se opri să le
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
despart pe om de Dumnezeu: Firea omenească - omul a fost creat de Dumnezeu și ca orice creatură are un început și un sfârșit; Păcatul - omul în păcat se naște și cu păcatul se luptă toată viața; Moartea - omul ca orice vietate de pe pământ care are viață, se naște, trăiește și moare. Dumnezeu a desființat această prăpastie prin trimiterea Fiului Său, Iisus Hristos care și-a asumat jertfa pe cruce, murind pentru păcatele fiecărui om de pe pământ. Cu alte cuvinte, noi, oamenii
CE IL DESPARTE PE OM DE DUMNEZEU? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379206_a_380535]
-
scândurile cocinii, rațele măcăiau, de parcă dăduse vulpea-n ele și găinile cârâiau la gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba din grădină și a strigat de pe scara prispei: Lasă, mă, televizorul, că ne mănâncă vietățile astea! Ionică a tresărit speriat, de era să cadă-n fund și răcni: Goool! Gol, gol! Răcnetul lui Ionică era să-l dea gata pe moș Ion. După ce și-a revenit, a strigat și el: Gol e-n capul tău
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
explicam nici ce s-a întâmplat în acel timp. La începutul aventurii mele, eram înconjurat de nori, mari, pufoși, albi și roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-închis. Deasupra lor, mult, mult mai sus, se vedeau stoluri de vietăți transparente care traversau cerul, lăsând dâre în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau nici păsări, nici îngeri. Erau niște vietăți foarte diferite de lumea mea reală de pe această planetă. Era ceva mult mai avansat. Niște forme de existență mult superioare. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
mea reală de pe această planetă. Era ceva mult mai avansat. Niște forme de existență mult superioare. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care nu te udă. Simțurile văzului și auzului nu erau separate ca pe Pământ. Puteam să aud frumusețea
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
la mișcările însoțitorului. - Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă nu, ai acum posibilitatea să-l vezi în carne și oase! Normal suntem duhuri, dar când nevoia o cere, luăm forma diferitelor vietăți. - Pentru ce m-ai târât până aici? - Am de îndeplinit o misiune importantă. Dar ridică-te odată și strunește-ți armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnați din el pentru neamul împărăției mele!... Leagă
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
să își trăiască eternitatea pe acea plajă, înecată în vidul durerii, continuând să aștepte, acum că Raiul avea porțile închise pentru ea. Ironic, dar nu îl ura pe el, își ura propria persoană mai mult decât orice. Se considera o vietate patetică, ce a căzut pradă întunericului și acum era condamnată la o veșnicie de regret. Doar dacă ar fi cunoscut adevărul...Acel „demon” chiar a iubit-o! Dovadă stau toate schițele din caietul său, doar că nu a mai avut
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
atâtea compromisuri, încât să îți pierzi propria identitate. Cât timp voi avea forțe și capacitate de a activa, nu voi neglija acest deziderat. Sunt ferm decis să lupt pentru păstrarea identității noastre, pentru românism. Fiecare mișcare a naturii sau a vietăților, tot ceea ce se petrece în jurul nostru, are un sens, are un rol important în viață, nu doar pe Pământ dar și în întregul Univers... Parafrazez, în esență încerc să dezvolt o idee bine întemeiată, să-i explic esența, mesajul. Fiecare
INIMA CARE BATE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369159_a_370488]
-
lungi de nesomn când praful ulițelor ardea încă de soarele încins al zilei, stăteam pe prispa casei alături de bunici și ascultam greierii ce cântau melodii atât de frumoase fără nici o notă muzicală, care pentru mine, reprezenta un limbaj universal pentru vietățile din natură fiindcă-mi făcea ca bucuria să fie mai deplină. Bucuria nu era un moft, ci o stare de suflet sinceră până la misticism. Cunoșteam notele muzicale doar ca pe un alfabet al unei limbi pe care nu o știam
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
pământul într-un altfel de potop - cel al Harului. Mângâietorul stă la porțile inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
toată zidirea lui Dumnezeu. Aceasta este cheia de descifrare a sensului vieții creștine, de înțelegere a principiilor existențiale ale omului, a universului, a întregii lumi. Creștinul să se coboare sub toată zidirea lui Dumnezeu, adică nu numai semenilor, ci oricărei vietăți pământești și chiar unei furnici să dea întâietate. Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
pentru a scăpa de duhul rău al deznădejdii? P.D.: Smerenia. Ea este cea mai mare bogăție a călugărilor. Sfinții Părinți ne spun că omul trebuie să se considere sub toată zidirea lui Dumnezeu. Nu numai față de semeni, ci față de toate vietățile pământului, chiar și unei furnici să dea întâietate. Apoi, spovedania urgentă, rugăciunea stăruitoare cu tot trupul, milostenia și, nu în ultimul rând, munca în sensul bun, adică să ai o preocupare tot timpul, dar o preocupare responsabilă. P.Ș.: De
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
de acolo nu mai ai unde să cazi și atunci te ridică Dumnezeu în slava Lui. Smerenia, acesta este marele secret al cărții Sfântului Siluan, iar mesajul este: iubește toată zidirea lui Dumnezeu, nu numai pe semenii tăi, ci toate vietățile pământului, chiar și unei furnici să dai întâietate. P.Ș.: Pe cine ați recomanda Sfinția Voastră, cu toată inima, cititorilor dintre Sfinții Părinți, spre folos duhovnicesc în problema deznădejdii? P.D.: Recomand cu toată dragostea, în special tinerilor, cartea “Te cunoști
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
în fața stăpînului și învingătorului se tîrăște umil și slugarnic, iar față de cel învins și față de inferior este crud și lipsit de considerație. Este caracteristic pentru sentimentul de omenie al indianului faptul că, pe de altă parte, el nu omoară nici o vietate, întemeiază spitale destinate animalelor, îndeosebi vacilor și maimuțelor bătrîne, iar pe de altă parte în întreaga țară nu se află nici un așezămînt pentru bolnavi și bătrîni. Faptul că pînă și respectul lor pentru animale este ceva de natură exterioară, îl
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sînt trăsăturile esențiale ale unei atari conduite. Este de prisos să mai amintim căci este un lucru îndeobște cunoscut că înțeleptul indian trebuie să se supună și el prescrierii elementare, impusă oricărui individ, de a nu aduce nici o vătămare nici unei vietăți: "Nu trebuie să vatămi nici un fel de viețuitoare!" (335, 9). Este comandamentul legii supreme ahimsă (= propr. a nu avea "dorința de a vătăma"), ce-și găsește întreaga sa justificare în cadrul sistemului de gîndire indian. Într-adevăr, dacă spiritul universal sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Dionis) nu țin de artizanat, de "lucrătură". Dimpotrivă: cărțile din interioarele lui Eminescu sunt neatrăgătoare, învechite, acoperite de praf ("claie prăfuită de cărți vechi" Geniu pustiu), "cu pielea roasă de molii" (Sărmanul Dionis), cu "paginile unse" (Moș Iosif), ca niște vietăți amorfe, închise în sine, care te alungă ca înfățișarea calului răbegit din basmul cu Harap Alb. Interioarele borgesiene par mai aproape de sensul cărții/obiect. Plăcerea specificației titlurilor ciudate, a descrierii edițiilor princeps, rare ("îmi arătase, fără a accepta să mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și istoria milenară a formării sale. Poluarea radioactivă Acest tip de poluare a mediului a căpătat o importanță deosebită o dată cu prepararea și utilizarea pe scară largă a substanțelor radioactive. Acestea emit radiații ionizante care pot deveni extrem de periculoase pentru orice vietate, dacă nu se iau anumite măsuri de protecție. Radiații ionizate există și în natură și acțiunea lor fizică și biologică se manifestă o dată cu construirea reactoarelor nucleare, a acceleratorilor de particule și a aparatelor de radiații X. Aceste radiații ionizante s-
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de tonică plenitudine mă domina în timp ce vedeam această vietate numerică în mișcare alegră. O forță pe cît de subînțeleasă de noi în clipele de meditație asupra noastră, ca nație, pe atît de vizibilă, de prezentă, de concretă acum impunea o singură și sigură constatare: iată de ce existăm aici de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înseamnă, paradoxal, ca ansamblul va dobîndi cu atît mai mult un grad de libertate sistemică mai înalt. Altfel spus, omul este "bloc de construcție" al lanțului ontic-conștiințial holarhic următor: familie > trib > națiune > societate > antroposfera (unitatea tuturor societăților umane) > biosferă (unitatea vietăților pămîntești în ansamblu) > biosistem solar (unitatea vieții din Sistemul Solar) > biogalaxie (unitatea vieții din galaxia Calea Lactee) > biometagalaxie (unitatea vieții din Universul accesibil observației) > biometaunivers (unitatea vieții din Realitatea integrală infinită) Omul în acest lanț de cuiburi în cuiburi în cuiburi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-am fost scoasă-afară pe-aceste stînci Să tremur printre Nouri însingurata în vileagul vîntului? Unde e glasul care nu demult trezi pustia? unde Față Ce plînse printre nori, și unde glasul care va răspunde? 135 Nu-i nici o altă vietate-aici. Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas? O revino". Trei zile se jeli și trei întunecate nopți, printre Stînci șezînd, În timp ce luminosul spectru se-ascunse printre norii învăluitori 14. Apoi se abătu somnul asupra pleoapelor ei într-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu, cîndva cel mai blînd fíu al cerului, acum te-ai prefăcut în Furie Spăimîntătoare, O grozăvie pentru toate vietățile; să nu crezi că nu știu C-ai înviat din morți, sau ca puterea-mi a uitat Că dorm aici în somn firáv. Mi-aduc aminte bine Ziua, 85 Ziua de groază și oroare... Cînd bătălia părăsind-o-n fugă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zbor cu groază și durere, și lacrimi de căința. Și cînd trecu de-aceste groaze de la miazăzi se-apropié de Răsărit, Pustiu, fără cărări, bătut cu zloata groaznică de fier, veșnică grindină și ploaie. Și nici un chip acolo nu era, nici o vietate, si totusi calea să trecea prin 150 Lumea-aceasta-ngrozitoare; statu o vreme și se uitắ napoi asupra Groaznicei călătorii de dinainte, Dealuri și Vai de chin și disperare! Oftînd, ștergînd lacrima proaspătă, si întorcîndu-se apoi în jur, se aruncă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și îi văzu mînia cruntă; Șezînd pe-un Pisc de fier, în urma astfel răsunătoarele-i cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu cutează năprasnica-ți mînie s-o îndure. Aicea zăvorit îți risipești plin de durere Substanță vieții-n aste focuri ce se revarsă iar și iar În jurul tău, precum o ploaie mare uneori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]