1,115 matches
-
fiind tulburarea ei care creștea neîncetat, era greu să ți-o imaginezi În clipa aia pe Rose la volanul unui Grand Cherokee Limited ultramarin 4x4 cu patru uși, echipat cu un motor cu 8 cilindri. Femeia care traversa ca o vijelie bulevardele spațioase din Arizona se transformase Într-un șofer total diferit pe străzile sinuoase și aglomerate din Istanbul. Ca să spunem adevărul, Rose era complet șocată În momentul de față, zăpăceala și dezorientarea aproape depășindu-i durerea. La nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ia ștergeți-o de aici. Hai, valea!“. Aveam nouă ani, zece ani, unsprezece ani: scena se repeta Întocmai an de an. Tata se Închidea În birou cu prietenul lui, André Migot, care lucra la Fisc. Ieșea de acolo ca o vijelie și cu o proastă dispoziție cumplită ca să se ducă să ronțăie ceva la bucătărie, plîngîndu-se că nu se găsea niciodată nimic bun de mîncare În casă - cînd mama mă trimisese să-i cumpăr ficat de vițel -, iar eu profitam ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
logic să tragi concluzia că aceasta nu își are baza în ceva etern și imutabil. Iar dacă o boală poate tranforma sufletul unui subiect, este la fel de logic să concluzionezi că moartea îl va termina. Acum, pierdut și abandonat în mijlocul unei vijelii furioase, Ulitin nu mai părea atât de sigur. Sau mai degrabă își dorea să nu fi fost atât de sigur. Închise ochii. Era ca și cum nu ar fi vrut să se surprindă în situația de a aplela la rugăciune. Sania se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mea doar de la raziile polițiilor diferitelor jud. am plecat totul era parcă cu susul în jos, stâlpul meu, baza mea, nu mai era dar m-am înșelat de câte ori, eram într-o situație limită strigam, nea Gică și venea cu atâta vijelie și putere că nu pierdeam niciodată, am tăiat pe foarte mulți în viața mea dar nici unul pe mine, nu am nici o zgârietură de cuțit. Dar a venit vremea să mă căsătoresc, să am răspunderi și nu mai puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de ea trei cozi de cal ce fluturau în vânt. Rachti, aruncând ghindă și vâsc în groapă, a rostit: - Orice copac, dacă fulgerul, vijelia sau omul nu-l doboară la pământ, crește în toată măreția lui. Apoi, când îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Romilde își căuta împăcarea în Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a și adeverit. Adriano locuia într-o casă modestă în afara orașului Cividale, pierdută printre fagi și castani, în vecinătatea unei biserici cu hramul Sf. Ștefan, pe drumul care urca spre muntele ce se vedea deasupra orașului și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
când, mai trecea câte un om pe drumurile învecinate și-l vedea pe Gligore stând pe malul apei și privind spre o minge neagră care părea să plutească la suprafața bălții. După ce s-au înțeles, Zogru a plecat ca o vijelie și, dacă ar fi luat-o pe jos, ar fi putut să ajungă și mai repede, căci era după o pauză de zece ani și întotdeauna revenea din pământ cu forțele lui dintâi. Dar știa că oamenii în care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-n priviri. Chiar dacă fruntea-ți este azi zbârcită, Iar anii mulți și grei te-au istovit, Chiar dacă te-ai albit, scumpă bunică, Iubirea din priviri nu ți-a pierit. Chiar dacă-n valea vieții de suspine, Trecut-ai fost prin multe vijelii Tu ți-ai păstrat mereu nădejdea vie Și-ai rămas cu dragostea-n priviri. În ochii tăi citesc atâta pace Atâta bucurie, împliniri. Chiar dacă anii au trecut și-or trece, Tu-ai să rămâi cu dragostea-n priviri. De-aceea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fire și spontan. Bine. I-am zâmbit apoi am continuat: Acum mult mai bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja trecută prin vijelii și ploi grele. M-am așezat pe ea și mă clătinam. Parcă zburam, era un sentiment unic și îl savuram din plin. Mi-am închis ochii și mă lăsam în voia sorții. Intrasem într-o altă lume; o lume a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prea joviali erau oare doar măști? Sau eu îmi imaginam totul feeric? Ziua părea albă, luminoasă ca un portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
joc toată cariera! Cu un gest furios, Marie Își scoase atunci plăcuța de polițist, arma din dotare și i le puse În brațe. - Demisionez. Așa Îți convine? Deschise ușa, Îi azvîrli din prag cheile muzeului și se făcu nevăzută În vijelia de afară. El ridică de pe jos mănunchiul de chei și Încercă să se justifice În sinea lui că rezolvase problema tăind În carne vie, fata asta avea o fire arțăgoasă, nu s-ar fi putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trăgea pe Loïc spre ieșire. - Dacă ai fi avut atîta bărbăție Încît să conduci ancheta la moartea lui Gildas, n-am fi ajuns aici! Și ieși la rîndul ei, chinuită de Îndoiala pe care Loïc i-o strecurase. În ciuda violentei vijelii, numeroși erau cei ce se adunaseră În fața hotelului de Îndată ce zvonul arestării lui Loïc se răspîndise, iar acum asistau, neputincioși, la plecarea mașinii jandarmeriei, care-l transporta pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întîmplă ceva cu adevărat ciudat, e În legătură cu comandantul Fersen. Sună-mă, te rog... Secretara, singură În jandarmerie, era cuprinsă de o frică pe care nu și-o putea stăpîni. Aproape că-i sări În brațe Mariei cînd aceasta intră ca vijelia. - Vino să vezi! Comandantul a plecat spre golful Jefuitorilor de corăbii, am Încercat să dau de el și ascultă peste ce nimeresc... Marie se poziționă imediat pe frecvența radio a mașinii 4x4. Era Într-adevăr foarte ciudat, se auzea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că imaginile care lipseau erau definitiv pierdute, irecuperabile. Doar Marie mai izbuti să-l potolească intrînd ca vijelia În birou, căci tocmai primise un fax pe care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra accidentului de la Dublin, În care a pierit Erwan de Kersaint. - Și? - Ghici a cui era mașina? A lui Patrick Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum ea pare să aștepte un compliment. — Lenjeria se schimbă în fiecare săptămână. Și se calcă, firește. Mă fixează intens. — Firește, spun încuviințând, încercând să-mi ascund mirarea. E o idee foarte bună. — Acum să mergem sus ! Iese ca o vijelie din bucătărie. O, Doamne. Nu s-a terminat ? — Ești din Londra, Samantha ? spune Eddie Geiger în timp ce urcăm scările. — Da. Și lucrezi undeva ? Știu că mă întreabă doar de politețe, însă preț de câteva clipe nu sunt în stare să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu-mi spune că nu înțeleg ! Aaam înțeleees. Deci probabil că nu sunt în plină Bucuria sexului. Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o vijelie roz și îngheață în clipa în care dă cu ochii de mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scutești odată ? N-am zis decât... — E vorba de tonul pe care ai zis-o ! strigă Trish. Câteodată cred că unicul tău scop în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de lacrimi. Trebuie să-l găsesc pe Nathaniel. Chiar acum. Totul e în regulă ! Totul e în regulă ! răcnește Hilary, pogorând pe peluză ca o vijelie în costum cu pantalon cu dungulițe albe. Samantha e puțin surmenată azi ! Mă înșfacă de braț ca o menghină, și-și dezvăluie dinții într-un rictus pe post de zâmbet. E doar o dispută amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o pe Emma În pace. — Acum nu mai poate omul nici măcar să vorbească cu tine, nu ? spune Wendy. Acuma, gata, crezi că ești deasupra noastră, nu ? — Nu ! exclam șocată. Nu cred deloc că... Dar Wendy a ieșit deja ca o vijelie. — Bravo, zic, cu voce ușor tremurîndă. Bravo ! Nu era destul ce mi se Întîmplase, acum o să mă mai și urască toată lumea ! Expir adînc și mă privesc lung În oglindă. Tot nu-mi vine deloc să cred cum mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătînd spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să ne certăm Între noi. - Așa zici tu? se băgă un bătrân strașnic, pe care Îl strigau Philo. Eu zic că o să avem unde să ne adăpostim de vânt și de ploaie, căci vezi cât de aprige s-au făcut vijeliile și iernile... Ne izbesc din ce În ce mai tare, de-mi amintesc tot mai des ce-mi spuneau bătrânii mei odată: că Înaintea Ceței Adânci au fost friguri și arșițe și potop de furtuni. Și ce dacă Dilc o să facă potecă peste munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să ne joace sub picioare. - Cutremur, a răcnit Enkim. Of, of - n-am avut noi norocul ăla! În clipa următoare, s-a pornit un vânt năprasnic, iar dunele se amestecară cu văzduhul. Am Încercat să ridicăm casa din piei, dar vijelia ne zburătăci sulițele și ne sfâșie pieile. N-am mai putut să vedem nimic și, curând, nu mai eram În stare nici să suflăm din cauza firelor mărunte de nisip care ne intrau În nas și În gură. Ne-am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bătea un vânticel rece. Eram frânți de oboseală așa că ne-am hotărât să rămânem pe loc și să Înnoptăm În adăpost. Când să aprindem focul, am zărit o funie de fum negru care se ridica, când dreaptă, când zburătăcită de vijelie, de pe cel mai Înalt pisc al munților lăsați În urmă. - Pfuuh, Enkim, Îmi spuse Kikil. - Enkim, am răspuns. Le arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]