764 matches
-
se va căsători cu Maxime du Chantel, semi-amantul său, furios și cuprins de deznădejde, se revoltă. Încearcă mai întâi s-o siluiască, însă Maud îi rezistă. Se decide atunci să joace totul pe o singură carte și o dă în vileag, dezvăluindu-i lui Maxime relația de dragoste dintre ei. Julien speră că în acest fel o va face pe Maud să se întoarcă la el. Însă strategia sa dă greș. Mânioasă să-și vadă planurile date peste cap când ajunsese
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plac, transformându-și creațiile în canale de deversare pentru propria violență și pentru propria cruzime. La urma urmelor, ne-am putea întreba dacă acești autori nu sunt cumva mai perverși și mai ipocriți decât semi-virginele pe care le dau în vileag. "Semi-virgina" calomnie sau prevestire a apocalipsului? Orice s-ar spune, la momentul apariției sale, romanul lui Marcel Prévost a avut efectul unei bombe. A înregistrat un mare răsunet, datorat pe de o parte prestigiului autorului considerat în epocă drept un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amabilitate la el în birou. O duce la muzeu și la mormântul Mariei Bashkirtseff. Îi dăruiește o sumedenie de cărți, o încurajează să scrie, o laudă, îi promite să-i găsească un editor... dar nu întârzie să-și dea în vileag adevăratele intenții. Într-o zi, o invită pe fată la cafeneaua Voltaire, un loc unde se reunea elita editorilor francezi, cu pereții lambrisați și canapele îmbrăcate în catifea. Dezamăgirea lui Dominique a fost nemărginită: în loc să o invite în sala mare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din cercul de persoane care dansează în jurul său, un partener pe care trebuie să-l sărute (n. trad.). "Jeu de l'assassin" joc de roluri în care cineva joacă rolul unui asasin, pe care ceilalți trebuie să-l dea în vileag (n. trad.). 151 Elisabeth Cépède, discuție cu autoarea, 18 aprilie 1997. 152 Journal de Bab, duminică 2 octombrie 1949 (Bab citează din Le Blé en herbe de Colette. Ea declară că începe să înțeleagă la ce se referă Colette când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
europene care accentuau conflictul inegalitățile și lupta (1993:40). Dar, așa cum susține și cartea mea, importul teoriilor europene a început în anii '60 și s-a intensificat în anii '70 și '80, cu mult înainte ca Reagan să dea în vileag neadevărurile consensului liberal. 11 Metaforele sînt adesea extrem de revelatoare și trecerea de la conceperea teoriilor ca "arme ale criticii" la gîndirea lor ca "instrumente care trebuie ansamblate" marchează o trecere de la teoria revoluționară la formele mai neutre ale pragmatismului și contextualismului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anilor precedenți și a contribuit la producția unei culturi militare pornografice care ar putea produce filme și aventuri de politică externă chiar mai monstruoase în anii ce urmează. Și totuși, examinarea critică a acestor filme pro-belice și anti-arabe dau în vileag tocmai simplismul și puerilitatea acestora. Iron Eagle, de exemplu, își subminează în permanență propria ideologie conservatoare. Cînd fiul adolescent află că tatăl său este prizonier în Orientul Mijlociu, prietenul său negru îl sfătuiește să nu se îngrijoreze căci "Președintele Arahidă" a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la suprafață într-un mod cât se poate de spontan, ca efect al aceleiași lucidități angoasante: „De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experiențele lui intime ca să le dea în vileag și să aștepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece.” (p. 205) Finalul romanului este unul deschis, reflectând o viziune caracteristică literaturii contemporane lui
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
bun rămas. Se aflau deja dincolo de grilaje când Tommaso îi chemă pentru a le strecura o foaie de hârtie. Este ultima poezie pe care am compus-o, mă tem că e ceva foarte intim, ceva ce va să dea în vileag autorul și nefericitul traseu al vieții sale; are accente puternice de adevăr. Desigur, dacă n-o s-o apreciați drept potrivită în comparație cu celelalte, puteți să n-o includeți în carte. Vă citesc un fragment: Șase și încă șase ani, în osândă-ncleștat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se contrazic unii pe alții, așa cum se poate dovedi cu documentele procesului în mână". Reprezentantul Regatului Spaniol este un cardinal și deci se cuvine să nu neglijeze subtilități ce-ar putea să-i atragă atenția: "Primii ce-au dat în vileag această voință de răzvrătire, Giovan Battista Biblia și Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai mult pe telespectatori. Purtarea lui Gastinel este cu atât mai surprinzătoare cu cât este un bun vorbitor și nu Întâmpină nici o dificultate În a comenta următoarea carte, urmarea romanului Java neagră, și merge până-ntr-acolo Încât dă În vileag mai multe episoade deși ea nu este Încă scrisă. Oricum, ceea ce e evident că iese complet din discuție pentru el este să vorbească despre prima carte. Or, această prudență critică a lui Gastinel este pe deplin justificată. Preferă să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
descopere că Java neagră nu este de fapt Java neagră. Pentru Gastinel - cel care a citit cartea, dar este constrâns să-l Împiedice pe camaradul său să fie prea explicit, de teamă ca Înlocuirea manuscriselor să nu fie dată În vileag de reacțiile prezentatorului , este, Într-adevăr, esențial ca majoritatea discuțiilor prilejuite de emisiune să fie cât mai ambigue cu putință, una dintre soluții constând În a vorbi despre altceva decât despre text, mai precis despre autori sau despre următorul volum
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
brutală a intimității sale. Într-adevăr, prin gestul său, el dezvăluie adevărul despre cultură, adică faptul că ea este un teatru Însărcinat să ascundă ignoranța individuală și fragmentarismul cunoașterii. Prin asta, el nu se mulțumește să se dea complet În vileag, ci Înfăptuiește un fel de viol psihic, agresându-i pe ceilalți. Violența reacției la care urmează să fie supus este pe măsura violenței pe care a exercitat-o asupra acestui spațiu al bibliotecii virtuale, În vreme ce acesta, prin ambiguitatea sa este
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali) și să dea În vileag un dosar-două În care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga Înseamnă a fi implicit ceaușist? SÎnt gata să bag mîna-n foc că, după 21 august
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
slujnică. Beaumarchais introduce un comic de substituire în contextul dispozitivului de supraveghere conceput de șiretul și iscusitul Figaro. Pentru public, succesul operațiunii se explică tocmai prin această dublă strategie, ingenios combinată. Informat, spectatorul privește desfășurarea stratagemei, a cărei dare în vileag nu poate duce decât la eșecul aventurii soțului necredincios și la împăcarea finală dintre Conte și Contesă. Răsturnarea ludică este însoțită întotdeauna de sancționarea unui viciu pe care comunitatea vrea să-l îndrepte folosindu-se de o asemenea strategie. În
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adâncimea dincolo de simpla distincție fond/figură. Nici chiar foița albastră a unui portret de Holbein sau fondul auriu al unei icoane medievale nu exercită un mai puternic efect spațial. Dar când într-o pictură realistă din Renaștere imaginea dă în vileag o lume tridimensională mergând adânc în spațiu și sugerând o întindere similară în toate patru părțile, este nevoie de o ramă solidă pentru a servi ca fereastră în spatele căreia lumea să continue. Cât de indispensabilă este rama unei astfel de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adevărat tablou medieval cu elemente de iconografie bizantină: "Și iată că-n cerdac văzu bărbat ca un rege dac/ era palidă statuie de var/ în veșmântul roșu ca piatra de chinovar/ Un fel de chepeneag de sub vântul care dă-n vileag/ alb la căptușeală din pânză de cambrai și acele gunturi negre și corai/ pe pantalonii albi ca ai unui arnăut". Tânărul este un zburător, un frumos cadavru cu două aripi de aur pe umăr. Poemul este o legendă etiologică, el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe care le-a spus, în cîteva rînduri, primarul Dumitru Sechelariu despre Bacovia. Nu le aș fi dat atenție dacă n-ar fi fost puse, cu litere mari, grase în titluri. într-o gazetă locală (decedată între timp), dîndu-și în vileag complexele culturale, el a răbufnit: „Vremea lui Bacovia a trecut, (acum) e vremea mea. Eu mă lupt ca orașului să i se spună «urbea lui Sechelariu». Țara are nevoie de scriitori? Ferească Dumnezeu!” („Imparțial de Bacău”, 1, nr. 27, 2-8
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
afacerile) va suna curînd și mai ridicol decît sună azi. Atunci poate, devenind mai lucid, el își va reevalua ambițiile și va recunoaște că ,,gagiul’’ l-a învins. Intrigat, poate că o să-l și citească!... Provincia se dă singură în vileag ori de cîte ori se face un pas înainte în cultură și în civilizație. Ea este suma a tot ce e rămas în urmă (mentalități, lucruri, deprinderi), nu locul geografic. în consecință, poate exista și în buricul Capitalei, nu doar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Zenon a fost arestat. Sperând să descopere cine erau ceilalți conspiratori, Nearchos a poruncit ca Zenon să fie torturat. Dar Zenon s-a grăbit să-i implore pe călăi să înceteze și a promis că își va da în vileag colegii. Când Nearchos s-a apropiat de el, Zenon a insistat ca tiranul să vină și mai aproape, deoarece era mai bine ca numele respective să rămână secrete. Nearchos s-a aplecat, înclinându-și capul către el. Dintr-odată , Zenon
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vieții de dezmățare țigănească cu [...] cântecele fără perdea, scârboșeniile și măscările [...] primit cu brațele deschise, deși nu totdeauna pe ușa din față [...]. De școlar își duce prietenii la femei bolnave... (practica) iscodirea, defăimarea, bârfeala, zâzania, pâra, amenințarea cu darea în vileag a tainei încredințate sau smulse"; se recomandă singur "M-am făcut codoș de câini" și pentru ca cititorul să nu mai aibă nici o îndoială cu privire la "referent" se introduc în discurs concepte operaționale precum maestru și schiță: "A! să fi voit el
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
efecte de real” în sens barthesian. Cunoscătorii l-au identificat imediat pe Mircea Eliade, iar unii recenzenți, în Statele Unite și în Israel, au comunicat această descoperire în scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării în vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ici de acolo îi acopereau. Scanda toată ziua. Dintr-o întâmplare fericită am pus mâna pe două file dintr-un notes, scrise de el în timpul când era în Ospiciu. Scrierea e ca de obicei liniștită, trăsăturile regulate. Le dau în vileag ca să se vază că Eminescu era poet chiar atunci când nu era Eminescu: Toamna pomii înfloresc Și se scutură toți pomii de flori, Iar inimile noastre Le prinde fiori. Veniți în lumină Copii drăgălași Și faceți cu mine-mpreună Sălaș. Valurile
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
textul lui Radu Popea, din 8 octombrie 1889, sunt necesare pentru a înțelege fenomenul: „în numărul trecut al acestui ziar s-a înregistrat zvonul despre apariția unei noi Fântâna Blandusiei. Zvonul s-a adeverit. Duminica trecută s-a dat în vileag un ziar cu numele foaei noastre. (...) în luna noiembrie a anului trecut, având dese întâlniri cu d-nii L. Nicoleanu, I. Popescu, D. Marinescu și Dion. Miron, din vorbă-n vorbă ajunserăm la convingerea că ar fi bine să scoatem un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
l-a toți le-a dat cu carul / Numai mie cu paharul, / Nici acela n-o fost plin, / Jumătate cu venin."206 Relația de interdependență dintre ursită-soartă și firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]