1,358 matches
-
dezinvoltură. Și, dacă vrei să afli adevărul, nici n-o cred prea mulți. E cam tras de păr totul, nu vi se pare? —Vulpea și strugurii. Hugo îi tăie avântul. — Dacă ai fi fost distribuită în Casa păpușilor în locul lui Violet, n-ai încerca acum s-o subminezi. — Dacă mă culcam cu regizorul, rolul era al meu! șuieră Helen către el. Și nu e singura! Mai știu și alte lucruri. Vrei să spui că Philip mai era încurcat cu cineva? zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și certe ar fi suficiente ca să începem să descâlcim ițele. Dar până le obțineam, nu făceam decât să alunecăm de colo-colo, incapabili să găsim un punct solid de sprijin în cele ce se petreceau. Într-un fel, înțelegeam ezitările lui Violet în privința mersului la poliție, dacă motivul pe care-l invocase era real. Mă lua durerea de cap numai la gândul că trebuie să explic cu lux de amănunte antihistaminicele din cafeaua lui Violet, sabotarea cablului Tabithei, ca să nu mai pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
petreceau. Într-un fel, înțelegeam ezitările lui Violet în privința mersului la poliție, dacă motivul pe care-l invocase era real. Mă lua durerea de cap numai la gândul că trebuie să explic cu lux de amănunte antihistaminicele din cafeaua lui Violet, sabotarea cablului Tabithei, ca să nu mai pomenesc de întreaga țesătură de rivalități dintre cei din distribuției, toate astea în fața unor ofițeri de poliție cu ochii holbați mai-mai să iasă din orbite din cauza efortului de a-i reține pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
căci așa vedeam eu lucrurile. După o vreme, la petrecere, m-am uitat în jur și, cum nu l-am văzut, am presupus că era sus, la etaj, stând frumos la coada de admiratori care așteptau s-o consoleze pe Violet. Așa că am plecat, pentru că nu voiam să merg să-l caut și să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el, luptându-mă să-i scot gluga. Inima îmi bătea nebunește; speram, nejustificat, să nu fie Hugo sub ea. Dar el era. Sângele i se prelingea pe frunte și-i picura în ochi. A deschis ochii și mi-a spus: —Violet! Ai pățit ceva? Asta m-a înfuriat atât de tare, încât m-a trezit instantaneu. M-am ridicat în capul oaselor, tremurând de nervi. Televizorul bâzâia, de parcă ar fi fost invadat de paraziți. Era șase dimineața, iar Hugo nu sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mulțumit cu starea asta de lucruri. Ea aștepta în continuare să vorbesc. În cele din urmă, negăsind altceva mai bun, am zis: —Toți sunt foarte îngrijorați de ceea ce se petrece la teatru. Mai ales de ce i s-a întâmplat lui Violet la petrecere. —A, da. Am aflat azi-dimineață. Eu n-am stat prea mult. Nu eram acolo când s-a întâmplat. — Cine crezi că a fost? Învățasem deja că n-avea nici un rost să mă învârt în jurul cozii cu Hazel. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Shirley Lowell? Hazel rămase cu privirea ațintită ferm în ochii mei. Da, cred într-adevăr că a omorât-o pe Shirley, zise ea în mod neașteptat. Sau cel puțin cred că era capabil s-o facă. L-am văzut odată cu Violet; nu se purta bine cu ea. —Helen a spus aseară ceva care sugera că și tu ai fi avut o relație cu el, zisei eu, ca să agit lucrurile. Și nici măcar nu deformam adevărul; Helen nu rostise de-a dreptul numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
piesă - mă refer la Casa păpușilor. De aceea am venit acasă devreme, înainte să se întâmple toată dandanaua. Voiam să mă gândesc nițel la Christina. Am remarcat că insistase asupra faptului că a plecat de la petrecere înaintea atacului asupra lui Violet și menționase în adins acel lucru. Hazel s-a uitat la ceas și m-a anunțat: — Ar trebui să plec. Trebuie să merg să mă întâlnesc cu un producător de la BBC, așa că-n după-amiaza asta am de bătut drumul până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
persoane - păreai supărată aseară și ne întrebăm - întrebam! - și mai multe chicoteli - dacă ești bine. Mai voiam să-ți zic și de Helen. Nu-mi place fata aia deloc. Dar am văzut-o în grădină aseară și apoi aud despre Violet, și ziceam, o, ce ciudat, așa că - ce? Aici se întrerupse o secundă. Mi-am zis! Mi-am zis că e ciudat! Te las acum că Fisher mă tot fute la cap cu gramatica. Te salută. Mesajul se termina cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vrea. Mare prostie, nu? Eu aș fi făcut moarte de om pentru el. Hugo dădu să spună ceva. După care, cu multă înțelepciune, reflectă un moment, și renunță. Și tu ai fost acela care a încercat s-o omoare pe Violet? sugerai eu. —Altă prostie. Băusem prea mult. Am auzit-o când a spus că iese și pur și simplu am acționat din impuls - am coborât în grădină înaintea ei și am așteptat-o. A fost o nebunie. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
explicații. Deja era cu capul pe birou, aproape adormit. N-a trebuit decât să-i fac injecțiile. Am folosit două seringi în același timp. S-a terminat totul în mai puțin de zece minute. Dar când m-am repezit la Violet la petrecere - cred că eram mai beat decât mă gândeam eu, nu-mi vine să cred că am fost atât de neglijent încât să încerc așa ceva - și când ea a opus rezistență, m-am panicat complet. Eram sigur că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Vocea lui se pierdu. Acum ajungem la partea care ne interesează în mod direct, îmi zise Hugo, de parcă m-ar fi pus la curent cu ce se întâmplase în serialul East Enders cu o săptămână înainte. Ben a aflat că Violet a rămas aici noaptea trecută. Era speriată, adăugă el repede, în timp ce eu simțeam cum încep să văd roșu în fața ochilor de furie. Nu voia să meargă acasă pentru că-i era teamă că persoana care o atacase ar putea să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Îmi pare rău, Sam. Îmi plăcea de tine. Dar nu pot să-mi asum nici un risc. Mă uitam la el, nevenindu-mi să cred ce se întâmpla. Cum naiba se gândea el că o să ne facă, pe mine și pe Violet, să stăm pe loc cât ne injecta cu insulină? Tot ce mă ținea locului pe moment era pericolul iminent la care era expus Hugo, dar cum se mișca de lângă Hugo, puteam să fac tot ce voiam. Era oare posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost la medicul ei și am mai luat, replică Ben. Am adresa lui de nu știu când, de la Philip. Păi, or să poată să-ți ia urma în felul acesta, remarcai eu. Am sunat și am spus că sunt pentru Violet, zise Ben, cu îngâmfare. După care m-am dus și le-am ridicat deghizat într-un curier pe motocicletă. Nu mi-am scos casca, așa că n-au putut sa-mi vadă fața. Violet ar fi trebuit, într-adevăr, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunat și am spus că sunt pentru Violet, zise Ben, cu îngâmfare. După care m-am dus și le-am ridicat deghizat într-un curier pe motocicletă. Nu mi-am scos casca, așa că n-au putut sa-mi vadă fața. Violet ar fi trebuit, într-adevăr, să-l denunțe pe medicul ăla, zise Hugo, pe un ton dezaprobator. E cel mai neglijent și lipsit de profesionalism comportament de care am auzit până acum. Și de ce vrei să mă omori și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuie să plece. În acel moment mă gândisem că pur si simplu folosise faptul că-i pronunțasem numele ca un pretext pentru a scoate în evidență faptul că ea plecase de la petrecere prea devreme ca s-o fi ucis pe Violet. L-am fixat pe Ben cu privirea, zicând: — Vrei să spui că Hazel a știut tot timpul că tu ai fost? Mi se perindau prin minte o grămadă de lucruri: Hazel căreia îi făcea plăcere să vorbească cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să uiți că lucrul respectiv s-a întâmplat. Dintr-odată, Ben păru foarte obosit. Pentru prima dată, mâna în care ținea acel EpiPen părea că se relaxează un pic. —Hazel, zise el, e exact așa cum a descris-o Hugo pe Violet. Doar că e mai ambițioasă. Când e vorba de cariera ei, e ca o rachetă termosensibilă. Și nu-i pasă - chiar nu-i pasă de nimic altceva. Se simțea în vocea lui o tristețe oribilă. Deci nu, nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu ar fi fost vorba de asta. A, oricum n-ar vrea să mă vadă la închisoare. Încă îi pot fi de ajutor. Dar ea știe că va fi foarte bună în rolul lui Christina. Și e și dublura lui Violet. N-ar vrea să se întâmple ceva care să pună în pericol lucrul ăsta. — Sunt sigură că o subestimezi, zisei eu, consolându-l. — Chiar crezi? Ben mă privi cu îngrijorare. O grămadă de lucruri se precipitau în acel moment. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o subestimezi, zisei eu, consolându-l. — Chiar crezi? Ben mă privi cu îngrijorare. O grămadă de lucruri se precipitau în acel moment. Cineva mai împinse un pic ușa, pe care o lăsasem întredeschisă. M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în prag, oripilată. Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul dintre pres-papier-urile scumpe de sticlă de pe măsuța din dreapta mea. Era rotund și greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai împinse un pic ușa, pe care o lăsasem întredeschisă. M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în prag, oripilată. Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul dintre pres-papier-urile scumpe de sticlă de pe măsuța din dreapta mea. Era rotund și greu și-l puteam cuprinde bine în palmă. Violet se oprise chiar în fața scaunului lui Hugo, iar Ben îi spunea să se îndepărteze, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul dintre pres-papier-urile scumpe de sticlă de pe măsuța din dreapta mea. Era rotund și greu și-l puteam cuprinde bine în palmă. Violet se oprise chiar în fața scaunului lui Hugo, iar Ben îi spunea să se îndepărteze, pe un ton din ce în ce mai ridicat. I-am întâlnit privirea lui Hugo și mi-am dat capul ușor pe spate. A aruncat o privire rapidă la presspapier-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ben îi spunea să se îndepărteze, pe un ton din ce în ce mai ridicat. I-am întâlnit privirea lui Hugo și mi-am dat capul ușor pe spate. A aruncat o privire rapidă la presspapier-ul din mâna mea și a dat din cap. —Violet, înapoi! Și du-te și închide ușa! aproape că țipă Ben, gesticulând cu o mână, de parcă ar fi putut s-o împingă pe Violet prin simpla forță a voinței sale. Era prins în cursă; deși nu puteam face nimic din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spate. A aruncat o privire rapidă la presspapier-ul din mâna mea și a dat din cap. —Violet, înapoi! Și du-te și închide ușa! aproape că țipă Ben, gesticulând cu o mână, de parcă ar fi putut s-o împingă pe Violet prin simpla forță a voinței sale. Era prins în cursă; deși nu puteam face nimic din cauza acului pe care-l ținea deasupra brațului lui Hugo, dacă făcea injecția, pericolul ar fi dispărut imediat. Pe față i se citea panica. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ben de ceafă, ca pe un câine, și l-am săltat înainte să-și poată veni în fire. Probabil că se ridicase sprijinidu-se pe piciorul întreg, pentru că sări ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sprijinidu-se pe piciorul întreg, pentru că sări ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]