797 matches
-
sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesantă această poziție pragmatistă și anti-esențialistă, care insistă pe rezonabilitatea abordării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesantă această poziție pragmatistă și anti-esențialistă, care insistă pe rezonabilitatea abordării: se respinge disoluția corpului în spațiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de criză internă sau internațională, în conjuncturile electorale sau în timpul exercitării curente a puterii, vorbim despre administrarea diverselor aspecte simbolice ale rolului de: gardian al instituțiilor, garant al unității naționale, arbitru, figură tribuniană, șef militar și diplomatic. Situația comandă alegerea virtualităților care compun repertoriul identității prezidențiale. Din această perspectivă, politica externă are un instrumentar propriu foarte puternic, pentru că permite mobilizarea, sub comanda președintelui, simbol al comunității naționale, a segmentelor de opinie ostilă, în general, după cum au demonstrat și reacțiile la criza
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
funcționale se află, deci, în mișcare; și aceasta deoarece o limbă nu este un "lucru făcut", érgon, ci, dimpotrivă, în mod esențial și fundamental, un sistem de moduri de facere: tehnică deschisă și, prin urmare, sistem de posibilități sau de virtualități care se realizează progresiv în istorie. Că tehnică productivă ("a ști să faci") cunoașterea idiomatica prezintă trei niveluri: sistemul material realizat și devenit tradiție ca atare (normă a limbii), ansamblul "modurilor de a face" funcționale (sistem) și, mai presus de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
saussuriană nu este reală, ci doar metodologica. În realitatea limbii faptul "sincronic" (funcționarea) și faptul diacronic (schimbarea) nu reprezintă două momente diferite, ci unul singur. În măsura în care schimbările sînt "interne" - adica rezultate ale unei dinamici proprii a tehnicii idiomatice, realizări de virtualități deja date ca atare (și orice schimbare este, într-un anume sens, "internă") - ceea ce este schimbare a normei ("diacronie") este funcționare a sistemului ("sincronie"); și ceea ce este schimbare a sistemului este funcționare a tipului lingvistic. Cu excepția faptului că ceea ce aplică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fi prezentă pe piața panourilor publicitare și în relief. Astăzi, Simbolul pierdut este citit (și) în spațiul virtual. Mâine va fi ecranizat și urmărit în versiune tridimensională. Eu cred că spectaculosul progres tehnic poate fi citit și în cheie spirituală. Virtualitatea unor mitologii străvechi va deveni "reală", actuală, grație scenariului ficțional al lui Dan Brown transpus în datele nanotehnologiei. Masonii, inițiații terifiantelor mistere, eroii exemplari și monștrii ancestrali vor "invada" lumea noastră tridimensională. Scenariile minții vor prinde corp în realitate grație
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
într-un chip atât de deru tant, pe drumuri ireconciliabile, fără nici o grijă pentru con ver gență și pentru unitate. De ce să fi existat Cuge tă rile pentru a ajunge la Dicționarul filozofic? Prin chiar structura ei, fiecare limbă conține virtualități me tafizice; franceza însă, îndeosebi cea din secolul al XVIII-lea, are puține asemenea virtualități: limpezimea ei inumană, absența de ecouri, refuzul nedeterminării fac din ea o limbă gramaticală prin excelență ăadică a-me tafizică), care poate năzui la mister, dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ver gență și pentru unitate. De ce să fi existat Cuge tă rile pentru a ajunge la Dicționarul filozofic? Prin chiar structura ei, fiecare limbă conține virtualități me tafizice; franceza însă, îndeosebi cea din secolul al XVIII-lea, are puține asemenea virtualități: limpezimea ei inumană, absența de ecouri, refuzul nedeterminării fac din ea o limbă gramaticală prin excelență ăadică a-me tafizică), care poate năzui la mister, dar care nu are cale firească spre el. Este caracteristic faptul că Mallarmé postula teo retic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
modernității tîrzii suportă un atare tratament? Care ar putea fi avantajele ei proprii în materie de cunoaștere metafizică, de căutare spirituală? E aproape inutil să spun că nu mă refer aici la avantaje care ar fi proprietatea exclusivă a modernității virtualitatea lor metafizică ar fi, atunci, dintru început, exclusă. Mă refer la teme perene, ce țin de miezul tradițiilor, dar pe care modernitatea laică le pune într-o tensiune nouă, cărora le furnizează un nou context de percepție. Iată așadar schițate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Nichifor Crainic a coborât în arenă, în vacarmul discuțiilor și-al ciocnirilor de idei, în haosul care nu-și putea găsi o axă de limpezire, arătând față de orice problemă punctul de vedere creștin, înfățișând doctrina ortodoxă drept ceea ce este în virtualitățile ei, perspectivă superioară de înțelegere și forță superioară de orânduire a tuturor stihiilor răscolite de spiritul tulbure al contemporaneității. A indicat astfel teologilor o misiune spirituală totalitară, care să îmbrățișeze universalitatea preocupărilor omenești, i-a făcut să-și aducă aminte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce caută să se manifeste, și ca să se manifeste, se îmbracă în organe. Pentru ca acest principiu să se manifeste în chip autentic, trebuie să se întrupeze în frumusețe, adică trupul pe care îl îmbracă să ne facă să-i recunoaștem virtualitățile, să ne facă să vedem ce este omul sau mai precis ce este acest om” (ca individ concret)(A.D. Sertillaiiges: Art et apologâtique, p. 29.). Același lucru îl spune Jacques Maritain lămurind ideea de formă, care e tomistă în măsura în care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o păstra și a o spori. Tragedia copilăriei însă, ca și tragedia raiului pământesc, stă în orgoliul nostru de a-i crește nu după natura lor primordială, ci după chipul și asemănarea noastră, desfigurate de păcat. Dacă, fără să uităm virtualitățile negative ce zac în ființa omenească, pruncul e măsura sfințeniei, și dacă noi, adulții, prin experierița propriei noastre conștiințe, avem sentimentul decăderii personale din puritatea copilăriei, ce urmează de aici decât să schimbăm cu totul sistemul de creștere a noilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu anulează, însă, evidența că textemele indică o cunoaștere "culturală", sistematizată la nivelul tradițiilor "istorice" ale diverselor comunități. Lexicul unei limbi "istorice" este, într-adevăr, un sistem de numire, și nu un sistem de spunere. Însă textemele depășesc această pură virtualitate; ele au deja o "gramatică". Prin caracterul lor complex, textemele nu doar că numesc, dar și spun ceva despre anumite "lucruri"; și nu numai textemele, de vreme ce Coșeriu însuși admite că "derivatele și compusele îl conțin deja pe a spune, i.e.
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului preeminent al Ecclesiei constituie un exemplu semnificativ al raportului dintre virtualizare și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este instaurată opera)". Definind poietica și poetica, crede îndreptățit să adauge un al treilea termen, "poietica" (pus în ghilimele), care este diferit de primul termen și prin care virtualitățile operei capătă corp în cursul lecturii, cum spune Blanchot, în lume și pentru lume. Se atașează posibilului cititor un rol auctorial simetric, dar nu identic, ci în proximitatea creatorului: "Aceasta ("poietica", n.n.) ar descrie relația cititorului cu opera pe cale de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare". Un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare se află în întregul său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze ce îmbracă totodată într-o purpură a zărilor întregul parcurs liric barbian. Poeziile din Joc secund sînt
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la el s-a produs o mutație. La Max Picard omul moare în dezagregare, urîțit; în viziunile sumbre de sfîrșit de epocă ochii, gura se deplasează pe față după stadiul de dezumanizare, de descompunere interioară. Dacă criza nu va trezi virtualitățile somnolente, Occidentul - în sensul său major - este amenințat de prăbușire. Aceasta este misiunea simptomatică, profetică, a lui Bacovia, mai mult decît semnalul său de alarmă. A fi european înseamnă a-l citi, a-l înțelege, a-l revendica pe Bacovia
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ani de activitate literară, se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În psihologia bergsoniana realitatea noastră lăuntrica e închipuita asemenea unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai transpunerea în miezul acestor veleități de viață și prelungirea lor de existență imaginar [s.n.]2. Formularea de mai sus sintetizează unele observații vizând relația creației poetice cu viața, pe care Bergson
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fondul comun al duratei, decat creându-se că noutate imprevizibilă și individuală. Ființă fiind acțiune, creație, diferența, tocmai această diferență dovedește participarea ei la ființă [s.n.] și își exercită efectul cel mai puternic asupra noastra, pentru că datorită ei revenim la virtualitatea creației pe care o simțim în propria noastră viața 91. Marii artiști ne fac să descoperim în noi sentimente de o intensitate singulară și imprevizibilă, inseparabile de operă ce o generează, dar care reînnoiesc fundamental trăirile noastre. Artă aduce la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
este posibilitatea revenirii accentuate a acestora în spațiul public sau, cum spunea Mircea Vulcănescu, a "actualizării unei forme sociale", ca "problemă de condiționare, de înțelegere a formelor în raport cu împrejurările în care iau naștere, în care are loc desprinderea lor din virtualitate"30. Ipoteza lui Mircea Vulcănescu este următoarea: Dacă vom fi demonstrat [...] că forma societății capitaliste presupune anumite condiții care azi tind să dispară și că împrejurările în care trăim seamănă în chip esențial cu cele în care s-a dezvoltat
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și nu pe cei "mai greu de înțeles, mai greu de descoperit, mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă bogată de omenie și virtualitate culturală ne păstrează mult hulita monotonie provincială. Și cum oamenii aceia resemnați, dar cu viață interioară, plictisiți, dar cu ochii deschiși, potoliți, dar fideli, supărați, dar sensibili, chiar prea sensibili ar putea fi altfel dacă noi cei dela centru nu
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
modernității tîrzii suportă un atare tratament? Care ar putea fi avantajele ei proprii în materie de cunoaștere metafizică, de căutare spirituală? E aproape inutil să spun că nu mă refer aici la avantaje care ar fi proprietatea exclusivă a modernității virtualitatea lor metafizică ar fi, atunci, dintru început, exclusă. Mă refer la teme perene, ce țin de miezul tradițiilor, dar pe care modernitatea laică le pune într-o tensiune nouă, cărora le furnizează un nou context de percepție. Iată așadar schițate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de pildă, cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice. Câte guverne franceze a răsturnat, să spunem, grupul Tel Quel? Dar cazul marxismului și al neo-marxismului, al lui Marcuse, de pildă, conform căruia arta reprezintă ultimul scop al tuturor revoluțiilor: libertatea și fericirea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unor principii, păstrându-și în același timp personalitatea. în aceste condiții, cultura alternativă rămâne pentru o perioadă încă nedeterminată o mare necesitate. Dar și o mai mare incertitudine și un semn enorm de întrebare. Mai mult o aspirație ideală, o virtualitate, o promisiune, decât un proiect imediat realizabil. Unele etape istorice nu pot fi, într-adevăr, sărite. Voluntarismul de orice gen ideologic, educativ, politic rămâne încă ineficient și desprins de realități. Nu este o concluzie foarte comodă. Ea trebuie totuși trasă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în sensul liberal-democratic? Fără evaluarea și, am spune, negocierea pe aceste baze realiste a viitoarei relații contract sau cum vrem să-l definim cu Puterea, oricare ar fi ea, eficiența și viitorul culturii alternative nu pot fi mari. Promisiunile și virtualitățile sale nu sunt, pe de altă parte, deloc neglijabile. Partida se joacă deci strâns, în continuare. Ea trebuie în orice caz jucată și mai ales câștigată. Cultura alternativă scoate, în sfârșit, în evidență, prin contrast și, mai ales, printr-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]