1,953 matches
-
concepea o iubire absolută, în stare să-l regenereze pe acesta.” Invitată la cuvânt, doamna prof. Doina Popa vorbește auditoriului despre tema iubirii atât de des întâlnită în literatura universală, mai ales în poezia lirică, subliniind faptul că poeții romantici, visători, căutători ai absolutului în plan sentimental au nuanțat poezia iubirii în toate aspectele ei. Mihai Eminescu a perceput iubirea ca un mit fundamental al poeziei orale și culte. Elogiul iubirii și al naturii, aceste două teme se împletesc, definind sentimente
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
exercitării autocontrolului în timpul somnului cu vise. Primul pas: în vis, practicantul caută să-și vadă mâinile. Pentru a-l învăța artă visatului, Don Juan l-a inclus pe Castaneda într-un grup de ucenici. Din acest grup, măi făceau parte: visătoarea Florinda Grâu, stalker-ul Taisha Abelar și femeia-nagual Carol Tiggs. Acești ucenici interacționau între ei numai într-o stare modificată de conștiință (adică în „cea de-a doua intenție”), în starea de conștiință obișnuită ignorându-se complet unii pe alții. În timpul
Carlos Castaneda: Învăţăturile lui Don Juan. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339503_a_340832]
-
ia lumea în cap, dar într-un fragment intitulat Toma Nour în ghețurile siberiene, aflăm că eroul ajunge într-o închisoare țaristă, de unde este deportat în Siberia boreală. Toma Nour și Ioan reprezintă, cu mici variații de caracter, tipul demonului visător faustian, atașați unui ideal național. În aceste însușiri, ei se apropie de eroul romantic, ieșit, cum nota Tudor Vianu, din epoca luciferică a Revoluției Franceze și din marile sinteze ale idealismului postkantian. Procedeul lui Eminescu, de a mitiza un personaj
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
refers at the book Dan Ionescu, Vis visus or the force of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan Ionescu este statuarea unei poziții visătoare a eului liric în raport cu obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică”, iar în
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
în cuvinte. În acest mod ajunge să ia forma cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind, totodată, o stare de cunoaștere. În plus, în poezie orice sentiment este o cunoaștere confuză (vezi „Șoapte”). Intrând în poezie, lumea viselor
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
fapt, de o singură meditativă călătorie complexă în care converg o călătorie emoțională, o călătorie intelectuală, un element al prezentului și un fundament al trecutului. Eul artistic trăiește experiența unei nostalgii și a unei melancolii: „conduc prin propriul meu trecut visător” (p. 48). O carte pasionantă, o lectură desfătătoare cu o concluzie legată intim de trecerea timpului: drumurile sunt pentru a călători, iar nu pentru a ne conduce la o destinație; cât suntem pe drum să ne comportăm ca niște călători
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
sa], la tata-bătrân la Plenița, în curtea transformată într-un fel de cocină, grohăia prin mocirla puturoasă. Dacă, în general, dându-se glas viselor, se primea, deîndată, din partea colegilor o explicație asupra viitorului, ca simbolizat în ele, de data aceasta visătorul merită doar un sfat, tălmăcitorul încarcerat cu el simțind, probabil, ce gânduri negre ale geloziei usturau inima aceluia care-și preschimba nevasta în hâdă scroafă: - Să nu te superi pe mine dacă am să-ți spun o vorbă pe care
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
părând lui, nu se ridică la statutul necesar reproducerii tale quale într-o scriere literară. În schimb, ca parte dintr-o lucrare de memorialistică și aceste confidențe onirice slujesc, în felul lor nu prea măgulitor, la completarea portretului spiritual al visătorului. La fel, nehotărârea atitudinală față de conținutul premonitor al viselor dezvăluie și ea o nehotărâre mai generală a caracterului memorialistului, asupra căreia el nu este dispus să discute. Irumperea dramei în viața lui Haralambie Grămescu are loc în legătură cu circumstanțele existenței tot
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
refers at the book Dan Ionescu, Vis visus or the force of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan Ionescu este statuarea unei poziții visătoare a eului liric în raport cu obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
visul care are efect, adică la forța visului. Reveria poetică, arată G. Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
Bachelard (în „Poétique de la reverie”, Paris, PUF, 1974, p. 13), este „o stare, o stare de suflet”, una în care se instaurează poezia ca loc ce face vizibil visătorul și lumea sa: „pe scurt, în toată puterea cuvântului, reveria poetizează visătorul”. Poetica implicită a volumului aduce la acreditare ideea de stare. În „Tendință”, visul este văzut ca „Imagine cu linii fabuloase/a ceva odată vizualizat/o stare după care să te iei”. În „Exteriorizare” se vorbește despre „starea casnică”, iar în
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
de a sesiza realul. Reveria, ca stare de suflet, constituie o stare internă. Poezia însă este un fenomen de limbaj. Prin urmare, ca reverie estetică, poezia apare drept o experiență a limbajului (exterior) ce face loc în discurs unei trăiri visătoare. Prima dificultate a reveriei poetice o reprezintă punerea în limbaj. De aceea, visarea și limbajul trebuie comensurate: „Între vis și limbaj/nu va exista vreo nepotrivire./ Alternativa la opoziția realitate limbaj/Va fi visul” („Tendință”). Problema nu vine din volatilitatea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
în cuvinte. În acest mod ajunge să ia forma cuvintelor, devenind astfel poezie (externă): „Un vis despre care se scrie/are însăși forma cuvintelor./ Unele opere ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
ambigui/exprimă farmecul și lumea de sub visare,/dar și cadrele lumii din care provine visătorul” („Despre vis”). Fenomenul visării, lumea de suflet de sub reverie și dimensiunile ei („dimensiuni de vis” în „Constrâns la amurguri”), precum și contextul din care se abstrage visătorul, toate acestea se păstrează în discursul liric. Dincolo de a fi farmec și încântare, visarea este „în cunoaștere”, fiind, totodată, o stare de cunoaștere. În plus, în poezie orice sentiment este o cunoaștere confuză (vezi „Șoapte”). Intrând în poezie, lumea viselor
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
la cel păcat dintâi - dar te iubesc, cum se iubește pururi o dragă de ființă, si, de va fi să fie, a vietii aventură, e numai vina mea - să știi, oricând, că-mi ești aleasă că prima dintre flori, ca visătoarea Penelopa, ca cea mai pură Melusina - de-aș lumină în noapte, ca zorii te-aș iubi și orice Veronica, în urma ta, de doru-mi se va pierde. Referință Bibliografica: ELOGIU IUBITEI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 303, Anul
ELOGIU IUBITEI de ION MARZAC în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340746_a_342075]
-
îndrăgostisem de un boboc de față - cădea cerul pe noi...și se înalță schela, la casa cea nouă, pe o umbră de tată - ...și alergăm prin păduri după hribe, si dădeam peste șerpi și pui de arici, si ne iubeam, visători, pe sub brusturi-colibe și se-ncordau, în săgeți, mușchii pitici. ”” Referință Bibliografica: Elogiu amintirilor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ELOGIU AMINTIRILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340785_a_342114]
-
universe”, ale unui poet care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este vorba de un om de mare cultură, militant activ pentru promovarea frumosului în conștiința semenilor săi. Poemele debutează cu o confesiune plină de candoare. Dintre toate spiritele visătoare și călătoare ale copilăriei, unul a rămas lipit de stele și a plecat în univers. El s-a dus să vestească lumii despre iarba verde de acasă, despre pământul negru încărcat de rod, despre fluturii de prin livadă și despre
GEORGE ROCA – UN POET DE ALEASĂ SIMŢIRE de ION CATRINA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/340896_a_342225]
-
dintre un el și o ea care au trăit cândva, cu mii de secole în urmă. Iubirea adevărată și necondiționată dintre un el și o ea aici, pe pământ. Iubirea, cu suferințele, durerile, dezamăgirile și fericirile ei. Poate sunt prea visătoare?! Niciodată nu e prea târziu să întâlnești ce-ți dorești. Iubirea nu are vârstă. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/popasuri-culturale-rom-ne-ti-o-nou-revist-cultural - Mi-ați putea povesti dumneavoastră, doamna Silvia Urlih, câte ceva despre cărțile ce le-ați publicat, dar și despre cea
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
ruginită - Și jupuit în timp și de culoare- De parcă chiar mi-aș plînge vreo iubită?! O, cîte-au fost, s-au risipit ca fumul, Trecînd prin viața mea, amăgitoare, Dar mi-a rămas în suflet doar parfumul Esenței lor de floare visătoare. Iar scîrîțîie săracul și mă doare Tristețea lui de pasăre rănită... Chiar de-ar fi viu, n-ar mai putea să zboare... Și nici eu nu mai am nici o iubită FIN ioan17lila@gmail.com Referință Bibliografică: COCOSUL / Ioan Lilă : Confluențe
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341237_a_342566]
-
OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Poezia cu obrazul celălalt al lunii În acest volum de versuri redescoperim o poezie delicată, visătoare și confesivă în cea mai mare parte a lui.Poeta Raveca Vlașin (membră a Ligii Scriitorilor din România) este sedusă de poezia cu formă fixă.În acest sens și-a imaginat două genuri noi de poezie,pe care le numește
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
Fi mai explicit! PRINȚIȘOR:(o privește în ochi) Ești pregătită să afli un mare adevăr? Tânăra îi zâmbește, îl cuprinde în brațe și-l sărută scurt pe buze. NARCISA: Sunt fericită că mi-am găsit perechea, chiar dacă ești un poet visător sau un trubadur nebun după aventuri! PRINȚIȘOR:(serios) Și dacă-s om doar pe jumătate? NARCISA: (râde cu subînțeles) Stai liniștit! M-ai convins că nu ești și femeie! PRINȚIȘOR: Mama mea se trage din neamul lui Dracula! NARCISA:(amuzată
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]