8,047 matches
-
lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc i-a poruncit arcașului Houyi să coboare în lumea oamenilor și să-i salveze. Viteazul a pornit la drum împreună cu soția lui, Chang'e, ducând cu el un arc roșu oferit de împăratul ceresc și o tolbă cu săgeți de culoare albă. Odată ajuns pe Pământ, Houyi i-a sfătuit pe cei zece sori să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ani. După căderea imperiului Qin, două armate puternice și-au disputat puterea statului, una condusă de Xiang Yu și alta de Liu Bang. Xiang Yu, provenit dintr-o familie de aristocrați din ținutul Chu, a fost un conducător de armată viteaz, dar trufaș. Liu Bang, un fost demnitar mărunt în timpul dinastiei Qin, era un tip viclean, dar priceput în a-i câștiga de partea lui pe cei mai înzestrați oameni ai vremii. În timpul războiului împotriva dominației imperiale Qin, cei doi au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o ambuscadă și trei dintre ei au fost uciși, iar unul a fost luat prizonier. Acesta din urmă, anchetat fiind, a spus că are numele de familie Muyi, reușind astfel să-și ascundă identitatea. Văzând că Muyi era chipeș și viteaz, împărăteasa Xiao din Liao a măritat-o pe prințesa Tiejing cu acesta. Tinerii căsătoriți se iubeau foarte mult și peste puțin timp au avut un copil. Până în acel moment, nimeni nu a bănuit că Muyi era de fapt, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
1918”. Pentru care noi, dle Hrebenciuc, a-i pune la loc românului mâna cu umărul și cu inima, smulse de istorie, e totuna cu a-l îmbrăca într-o uniformă nouă? Visul de veacuri al românilor a fost NATO? Mihai Viteazul, Bălcescu și Brătianu să fi fost, oare, precursorii lui Robertson sau Solana? Intrarea țării într-o alianță politico-militară temporară poate fi comparată cu reîntregirea? Crede dl Hrebenciuc că există vreun american suficient de imbecil ca să compare ziua înființării NATO cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de camuflaj, rânjind tridimensional, cu botul plin de sânge, în culori de mare rezoluție și contrast, de pe ecranul aceluiași calculator? Filmele americane ne-au învățat decenii de-a rândul că soldatul sau polițistul sau pompierul, omul în uniformă USA, este viteaz și drept, dur cu dușmanul, dar amic al văduvei și orfanului, al celor lipsiți de apărare - aproape ca dispărutul soldat sovietic. N-am crezut niciodată în genul acesta de propagandă. Nicăieri în lume, Armata nu e Armata Salvării, viața militară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite. În privința revistelor cu Rahan, cum n-avea habar de orientarea socialistă a editorului, frati-miu era căzut în cap după ele. Îl adula pe sălbaticul blond, care nu prididea să fie curajos, justițiar, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă. A suferit nespus când acel homo sapiens exemplar, revoltat de apucăturile exploatatorilor rupeștri, a fost atins de-o săgeată otrăvită și s-a prăbușit fără suflare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni nu-i dă vreo atenție, apoi, tiptil, mai curând ca un bandit de cea mai joasă speță decât ca un sălbatic blond „...curajos, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă“, de a se strecura (ca o pisică, ca un linx) până în baia apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oară că fără demnitate și curaj nu se poate înalța o patrie. Atunci, privind chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
detaliile complicate ale lumii, se Întrezăresc cîteva certitudini simple: Dumnezeu e bun, oamenii maturi au răspunsuri la toate Întrebările, adevărul există, iar dreptatea funcționează la fel de precis și fără greș ca un ceasornic. Eroii iubiți În copilărie sînt foarte simpli - sînt viteji, spun totdeauna adevărul, mînuiesc bine spada și ies pînă la urmă biruitori din orice bătălie. Iată de ce nici una dintre cărțile citite mai tîrziu nu ne satisface la fel de mult ca lecturile din copilărie. Lumea ce ni se dezvăluia În ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
celor occidentale, considerate a fi decadente, reacționare. Patriotismul era blamat cu vehemență (la cererea Moscovei). Mulți cărturari au avut de suferit pentru că nu s-au «debarasat» de naționalism și încă mai susțineau că Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Traian Vuia erau personalități care au marcat în bine istoria românilor.” Minoritățile naționale au avut și ele de suferit: „După măsurile coercitive luate împotriva minorității germane în 1945 (circa 100.000 150.000
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
indecente. Precum micii meseriași sași, întreprinzătorii cei mulți - care țin statul din birurile plătite doar de ei - s-au săturat de profitorii ce fac politica de astăzi. Chiar dacă nu va mai fi un Mirăslău (locul unde a fost învins Mihai Viteazul), măcar la alegeri, la toamnă, tot avem parte. Intrarea țării în normalitate înseamnă și o politică fiscală stabilă, eficientă, simplificată și suportabilă. Cerința este exprimată și de asociațiile investitorilor străini care acuză birocrația și corupția din administrația centrală și locală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
recunoscuți drept romani. - Romani? - Da. - Bine, dar e absurd. - Asta e. I-am privit mai atent pe cei din cameră. Îmi păreau cunoscuți: patru bărbați în treninguri de fâș și o femeie care dormea. Bărbații erau Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia, în zbor a mai spintecat 14 maimuțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și ce să spun: am sărit în sus ca la karate și din salt, mă înțelegeți, m-am căcat drept pe fața lui și, dacă tot eram în aer, m-am șters la cur cu mustața lui. - Și? întrebă Mihai Viteazul. - Și nimic. Am aterizat, mi-am ridicat chiloții și pantalonii, i-am zdrobit armata cu doi pumni și am plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca voi. S-au scris cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Dacă nu terminați îmi fac mutație la romani, vorbesc serios, și nu mai pupați voi femeie în următorii cinci sute de ani! Și-ați spart și vaza aia, dă-o-n mă-sa de treabă! - Scuză-ne, Cati, zise Mihai Viteazul rușinat. Vaza eu am spart-o, să știi, dar îți iau alta... - Da, Cati, nu te supăra, uite ieșim acum pe balcon, zise Mircea cel Bătrân. Iartă-ne... - Ei, bine, lasă, cu vaza nu-i nimic, luăm alta, dar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e nimic tragic până nu dau fuga la tine mămica și tăticu’. O, sărmană mititică, vitează. Numai atunci plângi. Sari la mine și la Brandy și la Seth urcând în chestia aia din Seattle, Washington, numită Acul Spațial. E prima noastră oprire după granița canadiană, în afară de momentul când am oprit ca eu să fug să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nimic din toate astea n-a fost vina mea. Declarații la poliție. Un asistent social s-a dus prin cartier să discute cu vecinii noștri, cu prietenii de la școală, cu profesorii, până când toți cunoscuții m-au tratat de sărmană mititică vitează. Șezând aici în dimineața de Crăciun, cu toate cadourile astea pentru care mi-ar trebui un penis să le folosesc, nimeni nu știe nici jumate din adevăr. Chiar și după ce anchetatorul poliției și-a încheiat treaba și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de dezertori și defetiști care au umplut văile de la Isonzo și Caporetto cu hoiturile lor, ci de cîteva mănunchiuri de viteji, de arditi, bărbați adevărați care nu se temeau de moarte. Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
distruge complet superbă construcție a templului sfânt. Fu o noapte de agonie, o noapte de groază, care avea să rămână întipărita pentru totdeauna în memoria locuitorilor din Bora Bora. Noaptea în care niște bestii necunoscute uciseseră nouă bărbați, inclusiv pe viteazul rege Pamáu și pe bătrânul Tahúa, sau Marele Preot, răpiseră unsprezece fete, printre care și pe tânăra prințesa Anuanúa și furaseră marea centura cu pene galbene, care simboliză puterea regală, precum și cea mai mare perla neagră ce fusese găsită vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
autoritatea supremă din Bora Bora. Un popor fără pirogi este oricând la mâna dușmanilor săi. Apoi, va trebui să încercăm să aflăm din ce parte a lumii au venit sălbaticii aceia. —Cum? întreba Roonuí-Roonuí, care era considerat drept cel mai viteaz războinic al insulei. Marea asta e foarte mare. —Habar n-am, răspunse bătrânul cu sinceritate. S-a înfruntat cineva față-n față cu ucigașii? —Eu! Toți se întoarseră către tânărul Tapú Tetuanúi. Era clar că majoritatea adulților se simțeau ofensați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe cei din jur, ca și cum ar fi căutat un raspuns sau o reacție. Cea de-a doua, că din acest moment să ne concentrăm toate eforturile către construirea unei nave mari, cu care cei mai destoinici navigatori și cei mai viteji războinici să plece pe mare, si sa nu se intoarca fără să fi recuperat ce-i al nostru și fără să fi spălat cu sânge jignirile aduse. Se lasă o tăcere adâncă, în care toți se priveau, iar Amó Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
este să nu rămână tras pe uscat, ca mine acuma. Și-atunci ce mai contează dacă iau parte la expediție, de vreme ce nu-mi va fi frică de moarte? — Contează, căci în fond tot de-o moarte moare și lașul, si viteazul. Zâmbi cu căldură. Și-n plus, mai ai mult până să devii măcar un mic navigator, fiule. Mai ai mult! După ce Tapú Tetuanúi și prietenii lui terminau de facut găurile dintr-o scândura, cei mai pricepuți oameni ai lui Tevé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el învățase de la tatăl său - că acela care știe să asculte guvernează mai bine decât cel care știe să vorbească. Iar despre siguranță pe uscat știa mai multe Roonuí-Roonuí decât Miti Matái, chiar dacă lui Tapú Tetuanúi - care era convins că viteaza Căpetenie a Războinicilor făcea parte din cercul conducător al Sectei - nu-i conveni deloc gândul că un Arioi va fi stăpân pe destinul lui, chiar și pentru scurtă perioadă în care se vor afla pe acea insula. Dacă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cum de nu ne scufundăm. Trebuie să fi fost o experienta teribilă, spuse Vahíne Tipanié cu voce tremurătoare. Unchiul meu a fost unul dintre cei care au murit atunci. Mi-aduc aminte de Mai, răspunse Miti Matái. Era un barbat viteaz, dar, nu știu din ce motiv, s-a sculat într-o dimineață cu tot părul alb. O lună mai târziu a murit de frig. — Cum e posibil să moară cineva de frig? întreba iarăși Vahíne Tipanié. Este ceva ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Se-ntoarce eroul! strigă poporul, iar în Bora Bora niciodată n-o să se mai nască nici un erou mai mare, nici un navigator mai destoinic. Numele lui a intrat în istorie Și toți Oamenii-Memorie o să și-l amintească Miti Matái! Miti Matái! Viteazul care fără nici un ajutor a-ngenuncheat vântul și a supus marea. — Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]