4,713 matches
-
fiind mai pretențioasă. Găsiră și un atelier de "plăpumi și saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la Bucura. Trecând pe lângă un magazin de confecții, Carmen se opri în fața vitrinei, admirând o rochie tinerească, înflorată. Ce-ai rămas așa, statuie? Mă uitam la rochița asta. Îți place? Îmi! Hai să mergem! Du-te înăuntru și probeaz-o! Ți-o fac cadou, pentru Toni. Carmen intră, probă, Petre plăti. Nici nu costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ba, mai mult decît atît: nu m-am putut obișnui cu el. în așa măsură, încît o dată mi s-a întîmplat ceva ce n-am putut uita. Mă plimbam agale, într-o dimineață pe Calea Victoriei, mă opream la cîte o vitrină, voiam, cred, să cumpăr o carte, mă uitam cînd la trecători, cînd la vitrinele cu cărți de lîngă galeriile Kretzulescu, și, așa, deodată, îmi apăru în față o femeie cu trăsături parcă familiare și totuși străine: o necunoscută. Era imaginea
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
măsură, încît o dată mi s-a întîmplat ceva ce n-am putut uita. Mă plimbam agale, într-o dimineață pe Calea Victoriei, mă opream la cîte o vitrină, voiam, cred, să cumpăr o carte, mă uitam cînd la trecători, cînd la vitrinele cu cărți de lîngă galeriile Kretzulescu, și, așa, deodată, îmi apăru în față o femeie cu trăsături parcă familiare și totuși străine: o necunoscută. Era imaginea mea reflectată într-o oglindă, o imagine pe care, timp de cîteva secunde, efectiv
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
mic un senzor și-ți va aparține ce n-ai visat. se negociază pe nimica toată acțiuni - adevărate lingouri de aur - mâine, când va izbucni normalitatea. înfumuratul automobil de o sută de perechi de cai putere care-ți rânjea din vitrine inabordabile, snobându-te, ți se propune acum, leșinat, în cele mai convenabile condiții. Lunar, vei scoate din buzunar câte 28 de euro, timp de cincizeci de ani și va fi al tău, pe viață. Pe a ta, într-un caz pe
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
americană, și în acest "spectacol" corpul era despărțit de ființa umană în întregul ei și tratat ca un obiect. El era privit cu oarecare curiozitate, cu puțin amuzament sau cu indiferența pe care o ai față de un manechin dintr-o vitrină, dar nu cu respectul datorat unui om. În cele două cazuri în discuție, corpul era perceput independent de ființa căreia îi aparținuse (în expoziție) sau căreia îi aparținea în acel moment (în spectacol). La modul general corpul poate fi chiar
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
prezență mai greu sesizabilă pe piață. Avînd în vedere discuțiile la care s-ar preta oferta editorială, mă întreb dacă nu cumva se traduce în mare măsură întîmplător și de-a valma, doar pentru că traducerea rentează: le asigură editurilor o vitrină atrăgătoare și "loviturile de piață" așteptate, pe seama unor autori deja lansați și consacrați, prin urmare așteptați de public, și, aspect deloc neglijabil, pe seama unei munci de înaltă calificare - traducerea - pe care nu o plătesc decît simbolic. Deși nu puține sînt
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
a primit întotdeauna notă de trecere pentru că scria la "Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe de genul CÎNT|RII CÎNT|RILOR în care epica și personajele unei narații preexistente sînt
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
și seriozitatea selecției. O asemenea inițiativă trebuie remarcată, lăudată și promovată. Din câte am aflat, Daniel Cristea-Enache colaborează acum cu Editura Polirom. Sper că a păstrat proiectul și coordonează în continuare colecția Scriitori români de la Editura Corint. E una de vitrină. Merită continuată. Se prezintă ca o foarte onorantă carte de vizită a Editurii Corint.
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
pas (mic) spre mântuire: "Mi-a venit un gând salvator. Voiam de mult să-mi cumpăr un fotoliu de răchită și acum aveam ocazia să o fac. Știam o adresă convenabilă și am pornit în direcția magazinului răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor să îl tragă pe sfoară, disimulându-și intențiile subversive sub alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
cu o revelație: să privești cu patru ochi, să te găsești din cuvinte pe tine și lumea închipuită, să intri în trupul celui pe care-l iubeai. Mai tîrziu a devenit bărbatul mic cu riduri, căruia îi dăruise peisajul din vitrină. Vîrfurile degetelor ei imitau ploaia. Dogoarea se frîngea în galben și maro în jurul hamacului liniștit. Erorile inevitabile pe care trebuia să le comitem se aflau deja departe. Ne eram unul altuia buni, cu membrele desprinse, inima netezită și ușoară, mai
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
putea suporta ť / Ť scuză-măť". ...din revista Altitudini articolul Orașe de tot felul de Ana Maria Sandu, mai puțin opinia despre Roma, care ni s-a părut cel puțin ciudată: " Doar conservatori și ferchezuiți. Nimic inovator. E suficient să privești vitrinele și vei descoperi că uneori seamănă ca design cu cele de la noi de dinainte de '89 ș!!ț, ponosite și kitsch." Haida-de! ...din revista Jurnal oriental articolele despre Yin și Yang de Șerban Toader, unde apare și un "Templu" de la Șinca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
Anatol", preschimbată în "Artur": Ecaterina Bălăcioiu, George Tomaziu, Dorin Tudoran. Dar mulți scriitori români sunt tot mai frecvent apărați - sau, în orice caz, scuzați - pentru comportamentul lor turbulent, pe considerentul că ei, totuși, fac să strălucească, prin activitatea lor literară, vitrina României Socialiste. Trebuie apelat, arată în mai multe rânduri Artur, la cvasitotalitatea românilor de valoare din țară și din străinătate, pentru a redeveni o mare familie românească. Copiii culturii noastre trebuie readuși acasă, plusează el, încercând să speculeze coarda naționalistă
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
modelul bacovian de excepțională intensitate apoetică. Mi-e destul de greu să aleg între Relatarea unui bărbat de la pagina 94 și Relatarea unui bătrân de la pagina 109, dar fie: Într-o seară mergeam repede pe trotuar, urmărindu-mi chipul bosumflat în vitrinele împodobite cu ciorapi și chiloți. Când am dat colțul în viteză, m-a zdruncinat o izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
fi relaxat. Rushdie a avut mai multe prezențe publice și fanatismul căpeteniilor islamice n-a mai găsit ecoul de care se bucura la începutul anilor '90. În nici una din țările unde s-a tradus cartea n-au mai fost incendiate vitrinele librăriilor și traducătorii n-au mai fost uciși - așa cum s-a întâmplat în trecut. Cu atât mai regretabilă e ieșirea în arenă a Patriarhiei Române, într-o veritabilă încercare de a ațâța ura și de a demonstra că ideea de
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
de pe o zi pe alta, peregrinând din oraș în oraș (Bistrița, Dej, Bacău, Galați, Constanța), întemeind sau colaborând la diverse publicații obscure. S-a stabilit în cele din urmă la București; lucrează în câteva redacții, întemeiază și conduce el însuși "Vitrina literară" (1929-1934). Se lansează și în literatură, ca autor de povestiri umoristice". "Dicționarul general al literaturii române" a considerat că-l putea caracteriza mai bine în acești termeni: "Ca gazetar are vână și o doză de ferocitate, punctând apăsat prin
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
scris, ci în calitate de colegi de breaslă sau de prieteni, care ne vor mijloci o mai bună înțelegere a resorturilor care l-au pus pe Mircea Damian în situația de a scrie cele două cărți pomenite în titlu. în evocările din "Vitrina cu amintiri" (Ed. Cartea Românească f.a.) - așternute în ultima parte a vieții, când era grav bolnav - Ieronim Șerbu a relatat: "Pe scriitorul Mircea Damian îl cunoșteam încă de la Sburătorul, unde citea nuvele și schițe, proferând un umor absurd, de altă
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Pînă și azi mă întristează cicatricea unei măști de Nô, mînuită cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit. Lawers îi acordă teatrului șansa de a prezenta niște opere care, îndeobște, sunt fixate ca niște insecte, îndărătul unor vitrine groase; ele înnobilează platoul, dar și pe interpreții care le mînuiesc cu toată libertatea, obiectele devenindu-le parteneri, în toată puterea cuvîntului. Nu, de data asta nu mai e vorba de a produce un "efect de adevăr", ci de a
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică și nu odată pur și simplu confuze, ilizibile. Negativul domină, incontestabil. Ca și cum ai pune în vitrina unui magazin de bijuterii un boț de minereu conținând câteva fire de aur și ai pretinde să fie mai prețuit decât bijuteriile lucrate cu migală din aur curat". După furie, mânia: Toate putorile "epocii de aur", cum ar fi zis
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
pe robele sfinților catolici... Într-o pictură reprezentându-l pe Sfântul Ștefan predicând în Ierusalim, Vittorio Carpaccio folosește fără ezitare coloane romane amestecate cu minarete turcești. În timp, meșteșugarii venețieni au reușit să asimileze perfect modelele lor musulmane. Într-o vitrină oarecum izolată a expoziției, două mici vase de sticlă provenite dintr-un atelier sirian din secolul al XIII-lea stau alături de altele, foarte similare ca formă și decorație, făurite la Veneția câteva decenii mai târziu. Pentru ochiul privitorului profan nu
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
marcat fosforescent electoralul an 1996. Nimic nefiresc, dacă stăm să judecăm problema la rece: memorialistica onestă a unui critic literar nu poate sparge, în vremuri așa de tulburi, blocada unei piețe editoriale mici și contraproductive. Simpla expunere a cărții în vitrina unei librării postdecembriste nu putea suplini lipsa unor campanii consistente de mediatizare și a unor dezbateri analitice serioase. Iată de ce reeditarea recentă a câtorva dintre volumele lui Valeriu Cristea (de la După-amiaza de sâmbătă la admirabilul Dicționar al personajelor lui Dostoievski
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic imaginea vitrinei de magazin alimentar. Celei de-a treia căi i s-ar potrivi denumirea de construcție metonimică și ea se referă, în special, la instalațiile complexe, de genul Cîntarea Cîntărilor, în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
o socotește "o mare contribuție la cunoașterea influenței franceze la noi." Aceasta e și o mărturisire de credință a publicistului, exprimând atitudinea lui reprobatoare față de metodele presei comercializante: Ideile găsite în vreun colț din centrul Africei își dau întâlnire în vitrina românească și sunt vânturate cu zgomot și reclamă infernală de o publicitate interesată, meschină și venală". Redusă la câteva note și articole, publicistica lui Pavel Dan cuprinde, într-un stil concis, care recurge adesea la expresia populară, câteva idei clare
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde, în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el. Vitrina celestă nu-l mai interesează - de unde resurse pentru a mai înșfăca și pandantivul beatitudinii? * Înfrângerea morții ne va îndepărta definitiv de divin. Visăm, de fapt, la o destrăbălare îndreptățită cu divinitatea. * Orgoliul puterii este sublim precum obediența cuvântului dinaintea imperfecțiunii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]