1,035 matches
-
bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era plină de lume și autobuzul se oprise cu câțiva metri mai departe, blocând traficul. Dintr-o dată ai fi zis că ești pe Bourbon Street în timpul carnavalului. Prin întunericul ochelarilor, Jones privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l pe-al ei. Îi putea auzi inima bătându-i nebunește. Ce nu putea auzi era inima ei. Se simțea de parcă viața i se scursese din trup. Nu a deschis ochii până când nu s-a prăbușit peste ea, acum fără vlagă Înăuntrul ei. Când s-a ridicat, Mustafa abia mai putea să meargă. Împleticindu-se, a traversat Încăperea și s-a sprijinit de ușă, căscând gura după aer. A inspirat adânc și În nări i-a pătruns un miros amestecat - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privirea. ă știe că sunteți aici. El știe că sunteți cu toții aici. Îi cheamă el pe cei pe care vrea să îi vadă, spuse Fratele Innochentie. ă Las' că nici eu n-am fost zgârcit cu frații, insistă bărbatul, fără vlagă. ă Tăticule! protestă Lana. ă Generozitatea dumitale nu a trecut neobservată. Dar poate că sunt alții cu nevoi spirituale mai mari. A răsmas așa de puțin timp. Nu-i poate primi pe toți. ă Pe mine o să mă primească, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acești lauri? Pe când eșecul, domnule, eșecul e cu totul altceva. El te obligă să speri, să mergi mai departe, s-o iei de la capăt, să încerci din nou, strângând pumnii. Eșecul e un sfârșit numai pentru cei care n-au vlagă în ei. Pe mine, află, mă ambiționează să fac ceea ce n-am reușit să fac... Am izbucnit în râs: Eu nu mă tem, dacă vrei să știi, decât de momentul când mă voi realiza. Și pe care, din fericire, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o răceală toată săptămâna și a lăsat-o fără vlagă, mititica. Ăsta e cel mai frumos mod de-a descrie pierderea cunoștinței pe care l-am auzit vreodată. Jack îi luă haina din mână. — Știi ce, Stevie, tu nici măcar n-ai mașină. Ai de gând s-o cari în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la Napoleon pe urechea lui Gaston, dar nu a făcut nici un gest să o alunge. — Ar fi mai bine să plecăm, spuse Tomoe în cele din urmă, punându-i mâna pe umăr. Gaston s-a ridicat, dar arăta ca și când toată vlaga s-ar fi scurs din el. Soarele de după-amiază începuse să coboare spre asfințit când Gaston și Tomoe au plecat de la ecarisaj. Amândoi au avut impresia că drumul de la intrare și până în strada principală devenise extrem de lung. Vânzătorul de înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din apă. Plin de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar: — Non! Non! Endō-san! A clătinat din cap cu violență și cu toată vlaga pe care-o mai avea, a făcut un gest de îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
le explice cum e cu rotația pământului. Important e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o lună. Stăpânește-ți mânia. Stiliano mi-a povestit despre învățăturile pe care călugărul Garibaldo ți le-a dat și știu că poți să te controlezi, dacă nu cumva le-ai uitat. Comportă-te ca un rege și păstrează-ți vlaga pentru alcov. Rotari trepida ca un cal nărăvaș. A reușit totuși să spună și el ceva potolit: - Să nu-mi îngreunezi prea tare serviciul în slujba poporului meu, Gundeperga. I-am dat drumul la brațe. - Îți slujești poporul slujindu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava - și apoi se Îndreptă spre doamna Fioravanti. — Ați sosit! exclamă Maja fericită că-l vede, căci asta Însemna că petrecerea se sfârșise. — Unde e Kevin? răspunse Antonio, scuturând fără vlagă mânuța ei albă acoperită cu inele Încrustate cu pietre de diferite culori. Maja Își retrase mâna. — Unde e soțul meu? se interesă ea, mulțumită că Elio fusese punctual și că venise Înainte ca mamele acestor copii să se simtă neglijate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai trăit după aceea nu s-a mai putut compara cu legătura aceasta fierbinte și nimeni nu i-a mai arătat fața vieții așa cum i-o arătase Pampu. Era fratele, era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grijă l-au luat prin surprindere și l-au aruncat în apa clocită a bălții. A fost prima dată când s-a trezit azvârlit fără avertisment și mai ales fără nici o sforțare din partea corpului care îl adăpostea. Apa îi sugea vlaga și îl împingea în direcții nedorite. Două săptămâni i-au trebuit ca să iasă la mal și să se strecoare încet în sângele unui copil care hălăduia prin pădure și pe care îl chema Manciu. Cealaltă istorie, cu inelul, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era bolnav doar ca să-l mai țină încă un an la pieptul ei, după ce-l înțărcase pe fratele lui. Nașterea celor doi gemeni aproape o omorâse pe Rebeca, care sângerase atât de mult încât nu mai rămesese nici un pic de vlagă în ea pentru un alt copil. Când înțelesese că nu va avea niciodată o fiică, începuse să-i spună poveștile lui Iacob. Rebeca îi băgase în cap lui Iacob că averea lui Esau i se cuvenea lui, pentru că altfel de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzut de treabă, încercând să fac pur și simplu ce mi se cerea. Ar fi putut fi o perioadă senină, dacă n-ar fi fost Ruti. În săptămâinile în care noi ne pregăteam de plecare, ea își pierduse parcă toată vlaga. Stătea în praf în fața cortului Leei, ca o arătare de pe altă lume și toți erau nevoiți s-o ocolească. Lea a încercat s-o convingă să se ridice, să intre în cort, să mănânce ceva, să se liniștească. Dar Ruti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un zîmbet care aducea a strîmbătură. - Sper că nu eu te-am trezit, copila mea. Pentru Marie, vorbele astea răsunară ca un ecou al unei Îndepărtate amintiri: ca să te mănînc mai bine, copila mea... Se scutură și-i spuse fără vlagă bătrînului că nu el o trezise. - Te las să te odihnești. Ai mare grijă de Încăpățînata asta mică, mai adăugă el uitîndu-se spre Jeanne. Aceasta Închise ușa În urma lui și se Îndreptă glonț spre bucătărie. Marie o ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea perfect universului său mental. Un univers apatic și rece. Exista totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tavă în mână. Ce să fac, să mă retrag ? Tocmai sunt pe punctul de a mă întoarce pe călcâie și a mă strecura înapoi pe scări. Însă mă apucă o hotărâre bruscă. Nu. Nu mai fi atât de lipsită de vlagă. Am făcut ceai și am să li-l dau. Sau măcar am să li-l ofer. Dacă n-au chef de el, pot să mă trimită la plimbare. Apuc tava strâns și lovesc tare cu colțul ei de ușă. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care o șterg nervoasă. N-am de gând să plâng în fața lui Iris. Nu știu cine sunt. Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos, mă rezem de ușă și încep să aștept. În momentul în care Ketterman iese din lift, sunt stoarsă de orice vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să beau sau să mănânc ceva. Mă simt epuizată și trasă la față. Dar la simpla lui vedere mă ridic imediat în picioare și mă prind de zid ca să nu cad de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
slăbit ca să realizeze singur asemenea performanță. În tinerețe, fusese un jucător de fotbal cu picioare robuste, dar acum mușchii i se topiseră. Îl priveam din spate, Încercând să decid dacă să intervin sau nu. Nu mai avea nici un pic de vlagă ca să‑și Împlinească dorința. Și, la un moment dat, și‑a Întors fața către mine și ochii i s‑au dat peste cap - nu i se vedea decât albul orb al globurilor. Infirmiera a strigat: - Ne părăsește! Dar Shimon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
încercat s-o sun din nou. Avea telefonul închis. În timp ce scoteam cheia din buzunar mi-am dat seama că am uitat mobilul în taxi. M-am năpustit înapoi în stradă, dar mașina plecase. Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stradă bezmetic, urla se lovea de trecători... Nu putea crede că s-a întâmplat cu adevărat,... pașii scrșnind pe zăpadă sticloasă, parcă îi număra cuvintele: ”nu cred... nu cred” ” Am pierdut-o, Doamne”. Alerga în gerul aspru al iernii, fără vlagă, cu mergsul unui om în care s-a cuibărit o boală devastatoare, mistuindu-l ascuns. Zvârcolindu-se în somn, se trezi nădușit de sudoare, strigând... ”nu se poate... nu cred!” Dar, era adevărat... Odată cu ea, se stingea... se ducea ultimul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]