50,154 matches
-
o crustă de chihlimbar, pe care se și vedea mâncând-o împreună cu prietenul lui, lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
înțelețe, se înțelețe", spuse el, ca și cum ar fi răspuns unei cereri pe care Nane n-o rostise, "n-o să semănați deloc cu el sau cu altțineva..." Din spițeria de alături se auzeau niște văicăreli, iar de prin odăile hanului pătrundeau voci de lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
ani. Apoi câteva zile la reanimare, și din nou în salon. Seara reveniți la hotel, mâncau în sala de mese, când soțul întrerupse liniștea. Am vorbit cu părinții mei, și-au vândut apartamentul ca să ne ajute, spuse Andi pe o voce care se voia egală. Cheltuiele sunt mult mai mari decât ne așteptam. Of, numai sănătate să fie, spuse soacra, o femeie scundă, care plângea din te miri ce, restul n-are importanță, ne-om descurca noi cumva. Știți, mă gândeam
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu bună seara și nici să termine cu noapte bună...de unde ai avut matale tăria să aștepți și cum de nu ai înnebunit, cum de nu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Enkidu - tânjeam asupra biruințelor sale (11 ianuarie 2009) Ritual (zimbru) într-o zi voi fi mai devreme într-o zi voi fi doar sicriu: trenul meu pe rotilele sale geme să iasă din timpul târziu e o zi cât o voce - tu cât ai consumat din aerul vecernic ce ți s-a dat? dați-mi o poștă un timbru să-mi apăs pe el încruntata copită de zimbru! (13 mai 2008) Ritual (terezii) o timpi pierduți o timpi târzii mă-nghesuiți
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
Adrian Popescu Știu un loc Știu un loc unde, după ce ieși dintr-o piațetă, care se umple spre seară de vocile copiilor, dai de murmurul micii biserici din Bogliasco, ritmând seară de seară murmurul mării. Chipurile femeilor au toate riduri candide vocea lor acoperă vocea valurilor, un drum, deasupra apei, o ia, pe lâng-un zid strălucitor, acolo, dacă te grăbești, cobori
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
Popescu Știu un loc Știu un loc unde, după ce ieși dintr-o piațetă, care se umple spre seară de vocile copiilor, dai de murmurul micii biserici din Bogliasco, ritmând seară de seară murmurul mării. Chipurile femeilor au toate riduri candide vocea lor acoperă vocea valurilor, un drum, deasupra apei, o ia, pe lâng-un zid strălucitor, acolo, dacă te grăbești, cobori pe o mică plajă, pentru maximum două perechi, îngustă, pietroasă, cum sunt plajele pe-aici, în Liguria. Da, altceva e faleza
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
loc Știu un loc unde, după ce ieși dintr-o piațetă, care se umple spre seară de vocile copiilor, dai de murmurul micii biserici din Bogliasco, ritmând seară de seară murmurul mării. Chipurile femeilor au toate riduri candide vocea lor acoperă vocea valurilor, un drum, deasupra apei, o ia, pe lâng-un zid strălucitor, acolo, dacă te grăbești, cobori pe o mică plajă, pentru maximum două perechi, îngustă, pietroasă, cum sunt plajele pe-aici, în Liguria. Da, altceva e faleza spre Nervi, eleganta
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
fel de chip să vadă? "Trebuie să găsesc pe cineva cu care să stau de vorbă, m-am săturat să-mi rumeg gîndurile fără interlocutori," își spune. "Aici eu decid. Să vină cineva ca să mă uit în ochii lui!", porunci vocea-i de tunet. "Acum!", insistă cu glas mai moale. Dar știa că nimeni nu l-ar putea privi față către față; el însuși pe vremuri orînduise lucrurile în acest fel și se și grozăvise cu asta. "Să vină slujitorii!" Slujitori
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
e Antigona, le înfurii pe feministe care o adoră pe sclifosita aia de fie-mea. Să răspund în doi peri "omul", așa cum i-am răspuns pe vremuri Sfinxului, e prea vag... Ce să fac? Mda, am găsit!" Și spuse cu voce tare și sigură: - E unul - un străin, un intelectual, un evreu: Îl cheamă Freud. El e! 5. Cele trei întrebări Trei întrebări îi puseră lui Adam, la bătrînețe, ai lui stră-stră-strănepoți: - Cum era, tataie, Grădina, mare sau mică? - Nu mai
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru sacrificiu? Făptura aici se întoarce, cu o voce totdeauna reluată: într-una este, într-alta se visează, și-n cea din urmă se-ngaimă de buzele defuncte. 9. Mâna ce scrie nu mai e: cealaltă a urzit slovele cu spaimă și s-a retras în umbra acesteia; pe
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
acesteia; pe cea de-a treia-o poartă gândul incendiată în noapte - : cenușa pe lucruri crește și bătălia solitarului continuă: cine pe calea cui vibrează la dâra lucioasă pe care-o-nseamnă trestia însângerată? Trebuie să străbatem diferența. În întreruperea vocilor foșnește golul cu prăbușirile din el; și eul căzând, începe devenirea? 12. Tu aștepți în pragul intrării - fragedă absență! Încă un efort - să înceapă cântarea cea nouă. E prea târziu!, mai răsună din beznă. Oricum, trebuie spus totul. Energic și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
viață ca de-un costum prost croit sau de-o cămașă stînjenitor de largă sau de-o pereche de ghete ce te strîng prefăcîndu-te că nu le vezi defectele simțind covîrșitor cum lumina-ți pătrunde pînă-n coșul pieptului mut iar vocile-ți intră în ochi făcîndu-te să lăcrimezi. Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar fără de dubiu: fusese o naștere puțin băgată în seamă și o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a crezut vocii și nici luminii, o, nebunie fără de seamăn! Căci mai văzuse tineri murind și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și păreau o poveste. Acum crescuse o pădure peste molozul prejudecăților arbori cu frunze nemuritoare au invadat
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului și se-aud voci poate ale vecinilor pe care nu i-am văzut niciodată frizerul care tunde doar între orele 11 și 15 vânzătorul japonezo-sloven de umbrele și evantaie inși știuți doar din povestirile gazdei o bătrână poștăriță care cunoaște cu ochii-nchiși toate
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
fost inventat ca la 2 noaptea ca să te trezească un bou și să-ți urle-n ureche "Tu ești, Vasile?! Hă, hă, hă...ăă... ăă... mă scuzați, am greșit numărul". Mobilul a fost inventat ca să-ți suni gagica și o voce cristalină să-ți răspundă: Ne pare rău, abonatul nu poate fi contactat deocamdată". Mobilul a fost inventat ca să ți se descarce când ești în concediu și ți-ai uitat încărcătorul acasă. Să auzi tot felul de melodii aiurea, să faci
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
amândoi, el mult mai bine ca mine, lovea vrabia în zbor. De când a murit, când îl văd, e întotdeauna îmbrăcat la fel, și are aceeași vârstă, vârsta când a murit. Dar pe măsură ce-au trecut anii, i-am împrumutat vocea mea de azi; în această clipă îmi vorbește cu vocea mea de azi, dar calmă, liniștitoare. Vocea mea adevărată nu e calmă și liniștitoare. Nu te speria, n-o să se întâmple nimic grav. Asta e ultima frază pe care mi-
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
zbor. De când a murit, când îl văd, e întotdeauna îmbrăcat la fel, și are aceeași vârstă, vârsta când a murit. Dar pe măsură ce-au trecut anii, i-am împrumutat vocea mea de azi; în această clipă îmi vorbește cu vocea mea de azi, dar calmă, liniștitoare. Vocea mea adevărată nu e calmă și liniștitoare. Nu te speria, n-o să se întâmple nimic grav. Asta e ultima frază pe care mi-a spus-o, înainte să fie dus la spital. O
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
e întotdeauna îmbrăcat la fel, și are aceeași vârstă, vârsta când a murit. Dar pe măsură ce-au trecut anii, i-am împrumutat vocea mea de azi; în această clipă îmi vorbește cu vocea mea de azi, dar calmă, liniștitoare. Vocea mea adevărată nu e calmă și liniștitoare. Nu te speria, n-o să se întâmple nimic grav. Asta e ultima frază pe care mi-a spus-o, înainte să fie dus la spital. O frază matură, de la un puști de treisprezece
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
mâna ei, ținând crispat bricheta și țigara. Mă opresc. Mă întreb dacă a înțeles ce i-am spus. A înțeles perfect. Imi răspunde: Nu poți să mă faci pe mine vinovată de hotărârile de sus. I-a tremurat un pic vocea. Dar tu unde traiești, nu sus? Și hotărârile de sus, nu le afli înaintea tuturor? Uneori, îmi răspunde. Fără să vrea, dar târâtă de patima din întrebarea mea. Apoi tace. Dar strângerea aceea a ochilor, caldă, parcă gâdilată, i-a
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
înapoi niscai terenuri mănăstirești pe care se înălțase o fabrică de zahăr. Părintele nației trebuia să-l asculte și îl asculta, făcînd din cînd în cînd, propagandistic, semn consilierilor să noteze. Că ei notau oricum. La prima oră a dimineții, vocea cîntată a reprezentantului Celui de Sus îi inducea un somn imens primului bărbat. Ar fi vrut să se întindă și să caște, oricum nu înțelesese nimic din speță, mai ales că frazele erau muiate într-o agheasmă sub-țire de arhaisme
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
au început să curgă și din alte zone. Căci vineri seara, când părintele cânta Prohodul, în intersecția monumentului, pe care acum oricine îl numea Piatra Comorii, au descins televiziunile. Și, chiar la știrile din acea seara, Leonard a auzit cum vocile haiducești ale unor reportere anunțau marele miracol de la Biserica Sf. Pantelimon. Imediat după știri, au și început să se verse grupuri de oameni, care păreau coborâți dintr-un metrou invizibil, ciorchine vesele, în special elevi de liceu în vacanță, puși
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Emil Brumaru Felii de pîine unse cu magiun, Vagoane vechi trase pe linia moartă, Îngeri strigîndu-mă cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
în fine, pură improvizație să ai de unde pleca, fie și-n derivă, la scara pe roți. (Onești, sâmbătă, 6 ianuarie 2001) S-amprentez aceastî clipî Mi-e azi pe lângă zi, cu ce nu-i de rămas în ramă, că sprijin vocile care m-ating de la diminuare-n sus și las mai lesne ceva din ce luasem de necerut când se fac treptele să nu le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]