35,255 matches
-
mână, fericit că nu trebuie să stea de vorbă cu nimeni. Daisy, fiica sa cea intelectuală, chiar un pic prea intelectuală, îi trimisese o biografie a lui Darwin; cartea avea legătură cu un roman al lui Conrad pe care ea voia să-l citească și de care el încă nu se apucase - călătoriile pe mare, indiferent de substratul lor moral, nu-l prea interesau. ș...ț Cu toate acestea, se supune docil listelor ei de lecturi - este modul lui de a
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
de avantaje la care nici nu puteau visa contemporani ai d-sale precum Leonid Dimov sau M. Ivănescu, Radu Petrescu sau I.D. Sîrbu, cînd scrie astfel: Și, mai ales, nu puteam fi cumpărată, nu eram amplasată pe valori materiale, nu voiam privilegii (deși cam invidiam pe acei colegi care călătoreau sau erau apreciați de Ťforuriť...)". "Valori materiale", "privilegii" pe care, oricum, le-a îngurgitat. Nu cumva starea de spirit a celei "torturate" în speță de gîndul că "forurile" nu răspund în
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
chiar esența sinistrei instituții. Dincolo de toate acestea, problema e că oameni cu calitățile politice ale Monei Muscă au fost aduși în situația să semneze - ba chiar cu o anume voioșie - pactul cu Diavolulul. Ca orice lume demonică, și comunismul își voia tainul său de sânge și suferință. Dacă ne vom rezuma la a-i scuipa la nesfâșit pe cei care au fost - cu voie sau fără voie - informatori ai Securității, dar nu spunem nici o vorbă despre instrumentele care i-au adus
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
brodată ca o ie. între cărțile züricheze, vechi, statornicite în firidele lor închise cu sticlă, păzite cucernic de doamne cu tabieturi, am găsit-o potrivită. O credulă, și-n care să te-ncrezi cu ochii închiși, ca-ntr-un basm, voindu-se profundă fără să obosească și să sperie și, în fond, fără să fie, lectură de vacanță.
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
amintirea satisfacțiilor pe care filmul i le oferise și a plăcerii cu care îl turnase l-au convins pe Klapisch că o astfel de continuare ar fi de fapt o idee foarte inspirată". Pe scurt, se distraseră excelent și mai voiau (a nu se neglija și lovitura financiară pe care primul film, modest bugetat, a dat-o la box-office, probabil doreau și o repetare a acestui fel de succes). O astfel de motivație apare și în interviurile acordate și de Audrey
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
au condus la progresele materiale ale lumii occidentale. Europa drept far călăuzitor: pașoptismul impune de o manieră radicală alternativă occidentală. Revoluționarii adopta ideea europeană a civilizației că pe o adevarată religie iar modernizarea că pe un crez iacobin. Kogălniceanu, romantic, voia redescoperirea europenismului adormit în interiorul societății prin revigorarea elementelor eroice ale trecutului, prin retrezirea imaginii eroilor istoriei noastre. Însă, pentru alți pașoptiști, Europa nu este altceva decât un țărm al salvării: orientalismul și trecutul este abandonat de o elită ce căuta
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dorința noastră era să facem lumea să râdă, făceam haz de necaz și aluziile la neajunsurile de atunci făceau lumea să râdă cel mai tare. Nu mi-am propus să fac dizidenta și nici nu sunt un dizident. Ei doar voiam să fac lumea să râdă". Invitații au oferit publicului momente umoristice dintre cele ce i-au făcut celebri în perioada comunistă. Următorul eveniment l-a constituit masă rotundă 23 august după 70 de ani, organizat chiar pe 23 august 2014
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Radu Pavel Gheo: "dacă treceți printr-un oraș ardelenesc și vedeți vreun băiețaș cerând ceva pe ungurește la o cofetărie, luați-l imediat de guler, fără să-l mai întrebați altceva. Altfel o să vă spună, cu accentul lui nesuferit, că voia o înghețată. Dar să nu-l credeți: de fapt, el voia să ne ia Ardealul. Asta vor toți, asta urmărește de aproape o sută de ani tot neamul lui. El e cel care i-a împușcat și i-a decapitat
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
vreun băiețaș cerând ceva pe ungurește la o cofetărie, luați-l imediat de guler, fără să-l mai întrebați altceva. Altfel o să vă spună, cu accentul lui nesuferit, că voia o înghețată. Dar să nu-l credeți: de fapt, el voia să ne ia Ardealul. Asta vor toți, asta urmărește de aproape o sută de ani tot neamul lui. El e cel care i-a împușcat și i-a decapitat pe români după Dictatul de la Viena și tot el o să se
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
nu se cuvine să presupun, oricât de oportuniști și oricât de sinceri în ignoranța lor vor fi fost cei trei, că vreunul din ei, implicându-se nitam-nisam în difuzarea acestui neadevăr, a mințit cu ne-bună-credință, cu alte cuvinte că a voit să introducă o informație falsă în istoria literaturii române și în biografiile "condamnaților", în primul rând ale lui Tudor Arghezi și N. D. Cocea, nu rămâne plauzibilă decât o singură cauză: eroarea. Desigur, errare humanum est, dar sînt greșeli ce
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
în fața justiției populare, ne-am fi făcut datoria să luminăm pe judecătorii noștri, să ne apărăm pas cu pas de toate învinuirile și să apărăm odată cu persoana noastră principiile și credințele pentru care luptăm. Dar codul d-voastră penal a voit altfel Sîntem aduși nu în fața unor judecători imparțiali, ci la bara unei magistraturi pe care am atacat-o fără cruțare, pe care am dovedit-o că e lașă și vândută tuturor puterilor bănești și politice, o magistratură care e dușmana
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acuma vine iarnă! Și... Stoica nu mai iese!... Dar ce, nu te-așteptai la asta? Cum să m-aștept?! ți-am spus că am nedumeriri politice. Și le-ai dat banii! își trage țiganca o palmă. Le-am dat. Ce, voiai să mă respingă! Cum să te respingă? Uite așa. Că pe ambasadorul american. Ce, crezi că nu se știe?! L-au respins fiindcă nu s-a înscris să joace cu ei la „Caritas”! Și domnului ambasador îi pasă? Nu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-neci două surori Punând poduri de fiori!... Când tu purtai costum la patru ace, Parizerul costă doar două sute; Alegătoarele sperau că le vei... face Reducere la porc și la cornute. Dar tu le-ai neglijat, De maică-ta-i uitat. Voiai doar funcții și averi, Stârnindu-i pe mineri. Dar tu le-ai înșelat, Pe tac-to l-ai trădat. Ai cochetat cu ceilalți Și ai uitat de frați... De ce-ați trădat voi zilele acele Și ați făcut spre alții temenele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și averi, Stârnindu-i pe mineri. Dar tu le-ai înșelat, Pe tac-to l-ai trădat. Ai cochetat cu ceilalți Și ai uitat de frați... De ce-ați trădat voi zilele acele Și ați făcut spre alții temenele? Că nu voiau nici Kentul, nici valută, Votându-vă frumoasă, ca și sluta! Acum v-ați răsuflat, Votanții v-au zburat Va știe bine orice lele Cât sunteți de belele... Ah, visurile mele! Nu vreau bărbați frumoși, Perfizi și mincinoși. Câștig eu singură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
acasă în aceeași seară. În drum spre casă, Stanley ne întreabă de ce tata nu a venit cu noi să-l întâmpinam. După o clipă lungă de tăcere, Alec i-a răspuns că tata a murit pe 27 noiembrie. Noi nu voiam că Stanley să știe de tată înainte de a sosi acasă, însă, daca ne-a întrebat, nu i-am putut ascunde adevărul. Deși Stanley nu era copilul lui, nu era un Sarry, tata îl iubea foarte mult. După sosirea din Anglia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Thackeray și-al său Vanity fair. De toate, într-un document de mică istorie cu expresivități nu tocmai involuntare, pe care, apoftegmatic (sic!), Gion îl încheie așa: "Toți ceilalți fanarioți se încercară să adoarmă pe Români; singur Nicolae P. Mavrogheni voi să'i vază deștepți într'una... dar și băgați în năbădăi ca el." Sub titlu de policier în foileton scrie Dr. Urechiă o lucrare medicală pe înțeles, din care, la 1896, volumul doi se-așteaptă: "Dacă microbii ne vor da
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
de dragoste stinsă. Într-un sonet trimis lui G. Bariț simte în sine "un foc prea fierbinte", pe care îl ascunde "supt șepte tari peceți" (p. 396-397), dar cere să nu-i fie deconspirat numele: "că știți că io nu voiesc să figurez de poet" (p. 389). Extrem de interesant mi s-a părut sectorul de critică și istorie literară, unde Stela Toma plasează câteva atitudini demne de un comentariu mai stăruitor. Într-un articol din "Foaie pentru minte, inimă și literatură
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
Trădare, dar s-o știm și noi... Tot despre operația președintelui României, deși "Cîrcotașii" ne-au luat-o înainte. Într-o relatare de la Spitalul din Viena, o traducătoare (din engleză) ne-a spus cam așa: "Circumcizia a avut dimensiunile obișnuite". Voia să spună, desigur, incizia. Ce și-or fi spus bieții ascultători care cunosc sensul cuvîntului circumcizie? Că Traian Băsescu vrea să treacă la iudaism? Știm că nu e ușor să faci traducere simultană, știm că traduttore, traditore, dar de la traducerea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
unei familii din clasa de mijloc, care avea o istorie din epoca anterioară comunismului și care își vede existența modificată de cenzură, de teamă. Toate acestea apar în roman, pentru că sunt lucruri pe care le-am trăit și pe care voiam să le descriu cititorilor. Nu știu dacă în Argentina această parte a cărții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că a fost citită ca o curiozitate. Cred că subiectul îl poate interesa doar pe un român care știe despre ce
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
amar și că a fost pentru mine o mamă cu adevărat vitregă. Doresc ca corpul meu, sau nu se va putea aceasta din cauze materiale, ca rămășițele mele să fie ridicate mai tîrziu și mormîntate afară din pămîntul românesc. (...) Nu voiesc la înmormîntarea mea să se priimească ca Ministerul Instrucțiunei publice să se reprezinte. Nu voiesc nici o delegațiune oficială, nici delegațiuni de studenți". Cum ne-am putea reprima gîndul unui paralelism cu soarta unui Paul Goma, bruftuit peste ordinar, negat cu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
meu, sau nu se va putea aceasta din cauze materiale, ca rămășițele mele să fie ridicate mai tîrziu și mormîntate afară din pămîntul românesc. (...) Nu voiesc la înmormîntarea mea să se priimească ca Ministerul Instrucțiunei publice să se reprezinte. Nu voiesc nici o delegațiune oficială, nici delegațiuni de studenți". Cum ne-am putea reprima gîndul unui paralelism cu soarta unui Paul Goma, bruftuit peste ordinar, negat cu obstinație pentru cîteva erori colaterale și inflamări pamfletare? Cum am putea să nu ne amintim
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
din imperfecțiunea umană nu e numai un fenomen al relației omului cu cele dumnezeiești, ci și unul al conștiinței noastre în genere, grevate nu o dată de relicte copilărești, de bizare șovăieli, tergiversări, distorsiuni: "Oricît am fi dorit, împăienjenirea ochilor nu voia să se curme/ nici măcar atunci cînd El, drumețul deodată nouă alăturat/ ne-a dojenit ca pe unii a căror înțelegere nu depășea vîrsta prunciei,/ și cu dumnezeiasca răbdare dintotdeauna/ ne-a întors la obîrșiile Revelației, / acolo unde se tălmăcește prețul
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
nu se însoțesc neapărat de ceremonialuri, de pompoase aparențe, ci pot țîșni direct din țesutul cotidianului, din cadrul obișnuitului, din normalitatea ființei: "în timp ce brațul drept ține strîns/ trupul neprețuitei odrasle,/ mîna-i stîngă a încremenit în aer cu degete răsfirate/ ca și cum ar voi să oprească joaca fiului./ Furca de tors în formă de cruce, pe care băiatul,/ jinduind-o, a luat-o din palma mamei ca pe o jucărie,/ mîna lui dreaptă o ține ridicată în dreptul ochilor/ (scrutători cum ochii niciunui copil n-
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
că în lista premiilor nu figurează reprezentanți ai marilor orașe: un singur elev din București, nici unul din Cluj, Iași, Timișoara. Să fie un semn că la centru elevii nu sînt mobilizați suficient, ori că provincialii își dau mai multă silință, voind să obțină o revanșă simbolică? A doua remarcă vizează, din păcate, un vechi nărav în predarea literaturii române: elevii continuă să învețe pe dinafară caracterizări și aprecieri asupra autorilor studiați, ca și cum ar urmări să-și economisească efortul propriu de gîndire
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]