1,402 matches
-
seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă cînd îl văzu, apoi se aplecă peste Rima cu un zîmbet neobișnuit de larg. — Deci o să aveți un bebeluș mic-mic! zise ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și îi arătă un fotoliu, spunînd: — Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii sînt tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume. Dar, nimeni nu dorește o revoltă. La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stau sau nu. Simțeam că starea de primejdie se risipise. Ființa-Furtună ne părăsise. Lumea se îneca în tăcere. Auzeam copita unui cal izbind, departe, pietrele caldarâmului. „Crezi că nu știu de ce n-ai dat, atunci ?“ a reînceput el. „Ești mai voinic decât mine, puteai să dai și tu...“ „Ce tot îndrugi acolo ?“, l-am întrebat (nu știu de ce îmi veniseră în minte Eurigena și ceilalți, plus inverșii lor. Fiecare, ajutat de ceilalți, își construia singur capcane și, ajutat de ceilalți, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acelea? Mă întreb ce s-o fi întâmplat? Atât pe coridor cât și în cușca se făcu liniște. Deodată în spatele lui Smith se auzi o mișcare: căpitanul Leeth și doi ofițeri în uniforme militare apăruseră pe coridor. Căpitanul, un bărbat voinic, în vârsta de vreo cincizeci de ani, spuse: - Voi prelua comanda în acest sector. Între savanți pare să se fi încins o dispută, dacă să-l omoare sau nu pe monstrul din cușca - așa-i? - Disputa a luat sfârșit, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ai încerca și dumneata dacă ți-ai vedea invadată secția, prin încălcarea flagrantă a drepturilor dumitale legale. "Ce-o fi căutând aici? se întrebă el în gând. L-o fi rugat Kent să facă o anchetă?" Siedel era un bărbat voinic, cu niște ochi negri, strălucitori. - Nu m-ai înțeles bine, îi spuse el, mângâindu-și bărbia. Dar îmi dau seama că te consideri în legitimă apărare. Grosvenor își schimbă tactica. - Te referi la metoda de învățământ pe care o aplic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe savant. Tirul nu putea omorî un om, ci putea, cel mult, să-l facă să-și piardă cunoștința. Nexialistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Aici. Polițaiul satului își făcu loc cu coatele prin mulțime. - Ceva planuri? întrebă omul legii. - Un singur plan, zise cu îndrăzneală Fara. Intră și arestează-i. Cei doi bărbați se priviră în ochi, apoi își plecară privirile în pământ. Polițaiul voinic răspunse primul după o vreme: - Ușa e încuiată. N-a răspuns nimeni când am bătut. Tocmai voiam să propun să lăsăm lucrurile baltă până dimineața. - Prostii! Uimirea îl făcu pe Fara să-și piardă răbdarea. - Adu un topor și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
despărți. Dar când ieși, primele ei cuvinte îi zdruncinară hotărârea: - Nu mi-am dat seama cât e de târziu, spuse ea. E ora trei - făcu o pauză, se uită la el și zâmbi. O, dar ești un bărbat mare și voinic, și chipeș. Ai știut? Acum hai să ne grăbim. Se despărțiră la intrarea aceea șargantuescă. Lucy se grăbi să meargă la o stație de autoavioane și îl lăsă baltă în urma ei. Dar senzația de goliciune îl părăsi încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fie îți era furat aproape imediat după aceea. Așadar, după ce ți se epuizau toate resursele disponibile, prezente și viitoare, te aflai definitiv pe Marte, fără șansa de a mai părăsi planeta. "Vor fi câțiva amatori - se gândi Clark. Indivizi I. voinici, înarmați cu pistoale care să se asigure că nu-ți primești banii". Era un mijloc bun de a coloniza o planetă neprietenoasă, poate chiar singurul mijloc posibil, ținând seama de faptul că pe oameni nu-i mai interesau prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Părea rușinat. - Am un mandat de arestare. - Spune-le celor care te-au trimis, îi spuse foarte hotărât Fara, că m-am Împotrivit arestării - cu arma. Își potrivi fapta după vorbă atât de repede încât Jor rămase nemișcat - un bărbat voinic, dar cu un aer somnolent - , holbându-se la revolverul acela strălucitor, magic. - Am aici o citație a Tribunalului... pentru azi după-amiază. O primești? - Firește. - Deci vei veni? - Am să-mi trimit avocatul, spuse Fara. Lasă hârtia acolo, pe dușumea. Comunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie. Nu știa câți ani să îi dea. Era tânără și voinică, înaltă cât el și, în afara unei cute între ochi, pe care o făcea la mânie - fiindcă tocmai ce o văzuse înfierbântându-se -, totul era freamăt în ea și-ți fura privirea. „Era ca o iapă gestantă“, dacă luai de bune
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al societății. Există și un personaj, Statu-Palmă-Barba-Cot fantastic, din cei mai originali, un pitic monstruos, având satura mică de o palmă și barba lungă de un cot. Uriașii sunt figuri de mitologie sau basm, cu chip de om, mari, vânjoși, voinici, înalți de mai mulți stânjeni, cu pasul de o poștă, cu capul cât trei ocale domnești sau mare cât o baniță. Ei pot sta la taifas de la un munte la altul, fiind în stare să se apuce cu mâinile de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o icoană viața lor cea năzdrăvană, (15) Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați, (20) Spițelați, ușori ca vântul, de-o frumseță - ntunecoasă, Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
15) Da-mpăratul nici gândește să li dee - așa comoară, Ale casei lui mai mândre și mai trainice odoară. Da-ntr-o sară-n drum de țară cine dealul mi-l coboară? Trei feciori voinici de frunte ca trei șoimi voinici de munte, Vin în zale îmbrăcați, pe cai negri - ncălicați, (20) Spițelați, ușori ca vântul, de-o frumseță - ntunecoasă, Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de cremeni, Ce păreții și-i ridică îndărătnici, suri asemeni, Vântul care trece-n șuer, noaptea sură și bolnavă, Împle cu sălbătecie arămoasa - acea dumbravă. (300) - Bună vreme, fată mândră de-mpărat, Călin îi zice. - Mulțămim, răspunse dânsa, tinerel flăcău voinice. Ce cați tu? Ce vânt te - aduce? Nu știi că om pământean Nu poate călca pădurea de bărbatul meu avan?... Știu fetiță - mpărătiță, dar nici frică n-am, nici teamă, (305) Că el zmeu e și puternic, dar și eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trei fete de-mpărat Din a smeilor prinsoare... - Ș-au luat care pe care? - Mijlociul pe cea mică și cel mare pe cea mare. 655- Da ce-i cu cea mijlocie? - La găini au pus-o ei Și să vezi, voinic străine, că eu sunt feciorul ei. Mama-mi spune cîte-odată de-o întreb a cui îs eu, Că-s a lui Călin Nebunul. Cine-o mai fi, nu știu, zău! Când aude... numai dânsul își știa inima lui, 660Că, să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oricât m-ați întrebat, Fată n-am de măritat. Da-mpăratul din apus Au venit și nu s-au dus, Două vorbe că mi-au spus, Inima că mi-au supus. Era mândru și-narmat, Un oștean împlătoșat, Era mândru și voinic, N-avea grijă de nimic. El înnalt și eu înnaltă Ne sta bine la olaltă, Potriviți cu de prisos Eu frumoasă, el frumos, Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumos. Cine-mi spune: puica vine Are - un galbăn de la mine. Când aș ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI 139} - Frunzuliță iarbă mare, Ce m-aș ruga Dumitale Ca la un frate mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bărbatul. 180 Pe din sus de berărie Merg doi frați la cătănie. Și unul așa zicea: - Pune, frate, mîna-n șele Să cântăm una cu jele Să ne - audă maicele. Bată-te focul câmpie Mare-mi pare și pustie. Am fost voinic tinerel Și am dat de mare rău, Că doi ani și jumătate 211 {EminescuOpVI 212} Eu am îmblat pe lumea toată, Mai bine aș fi murit eu Să nu ajung atâta rău. Uite, Doamne, cătră mine Și sara și dimineața
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le șterg cu eașt - năframă, Ci bag samă pe obraz Că îneacă-n mult năcaz. Doamne sfinte, nu ți-i greu După un voinic ca eu, Altul moare de bătrân Și nu ști răul de ce-i bun, Da eu sunt voinic tinerel Și am dat de mare rău. Nu ți-i ție, maică, jele De tinerețele mele Că înneacă-n dor sângele Această inimă a mere? Cum stă paserea pe spine, Nu ști sta-o-a, o a sbura Au în lume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din sat N-aibă loc de alinat, Nice lemn uscat de cruce, Nici la groapă Cine-l duce, Nici scânduri de coperșeu, Nici să-l ierte Dumnezeu - Nu m-a scos când am fost mic Ci m-a scos cîndu-s voinic, Nu m-a scos când sugeam țâță Ci mă scoți când am drăguță. 194 Cine mă prinse cătană La moarte n-aibă pomană, Că pomana el și-a dat Când cătană m-or luat, 223 {EminescuOpVI 224} Cine mă prinse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]