1,084 matches
-
hârtiile care acum zăceau pe masa din sufragerie. Și bătea din buză după o grădină - undeva unde să poată sta cu un pahar de vin În mână În după-amiezele de vară. Voia să simtă miros de lăcrămioare, caprifoi și sângele voinicului. Pentru că apartamentul era la ultimul etaj, se gândise că ar putea să amenajeze podul și să ceară autorizație de la consiliul local să-și facă terasă pe acoperiș. Dar fusese atât de ocupată cu renovarea și cu magazinul, Încât planurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase, c-a fost selectată de magnetul poetului. La sfîrșit se ivește o caracterizare aflată sub semnul ovulului părăsit: „SÎnteți voinic și frumos - voinicul Tudor”. Femeia abia așteaptă să-i culeagă merele de aur. Deși par desprinse din Monitorul oficial, informațiile următoare apar În cel neoficial. Le rezum: „71% din femei declară că se simt satisfăcute după o Îmbrățișare tandră urmată de un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-a nominalizat recent epigramistul anului 2013. Femeia Nu are porți, nici ziduri ferecate, Sub cer aromitor, curgând spre rai, Dar este totuși unica cetate Pe care-o cucerești și...te predai. Neiertătoarea Din câte mândre-avui întruna, În timpul când eram voinic, În veci nu mă mai iartă una... Cu care n-am avut nimic... Ceartă între soți Îi spune soața când devine rea, Că n-are gust de când îl știe ea, Și-i zice soțul când se-ncinge sfada, Că n-
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
jos (da-da! da-da!). Simțind că bolnavul dă semne de sațietate, devenind ceva mai rigid decât în primele momente și arătând a-i fi cam frig, Vladimir îl anunță scurt: Să zicem că e de ajuns, pe astă seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că e de ajuns, pe astă seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ordinul Muncii» Clasa I pentru locul I ocupat în întrecerea dintre unitățile agricole de stat“. (Drapelul Roșu din 3 aprilie 1981). „În 31 martie în orașul nostru, s-a născut cel de-al 2 000-lea copil din acest an. «Voinicul» se numește Răzvan Ovidius și a adus bucurie în viața soților Mărioara și Petru Codreanu. Fericiții părinți sunt muncitori la întreprinderea «Electrotimiș»“. (Drapelul Roșu din 4 aprilie 1981). 5 ani „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin a împlinit zece
Agenda2006-13-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284894_a_286223]
-
între noi! ". Căci cât despre partea M. Sale, netăgăduit este și va fi că ce-a stat în putința unui om cu bine și cu noroc au împlinit. Cel nevoiaș, norocul lui când nu întîlnește dușmani în drum; iar cel voinic, norocul dușmanilor că nu-l întîlnesc pre el. Și n-au avut acest noroc dușmanii, căci odată lucrul hotărât, nu mai încăpea multă vorbă și viteaza noastră oștire, cu minte de bătrân, putere de tânăr și îndrăzneală de nebun, au
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai multă laudă de câștigat. Căci n-au întrebat câți dușmani sunt, ci unde sunt și la vreme de mare cumpănă au aruncat sabia ei într-o parte. Decât un an corb, mai bine o zi șoim! și-au zis voinicii, și unde trebuia vitejie, cu vitejie, unde trebuia bună chibzuială, cu chibzuială s-au purtat. Datoria lor au împlinit-o cu strălucire și nu dorim decât ca tot așa să rămâie. Nu dar din mândrie deșartă, nici pentru ochii vecinilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cea de la cazarmă. Un erou zelos asudă în fața scenei în agonia ceasurilor din urmă; iar tovarășii lui de luptă, chip și seamă, pe cari el îi conjură cu limbă de moarte să-l răzbune și să scape patria de vrăjmași, voinicii lui, stă drepți la linie, fără să-l asculte, și se gîndesc: unul că s-apropie Sfântul Dumitru, altul că n-are palton ori că s-a rupt ghetele, altul că n-a plătit abonamentul la birt - fel de fel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ordinii interne Tătărăscu critică crearea “gărzilor înarmate”, lăsând să se înțeleagă că acestea vor fi desființate 142. Dacă la prima vedere această măsură părea să-i vizeze pe legionari, ea putea fiîndreptată și spre național-țărăniști, care înființaseră așanumitele “gărzi de voinici”. În privința politicii externe s-a evitat comentarea demiterii lui Titulescu. Se dădeau asigurări privind continuarea aceleiași linii de politică externă și se exprima , într-un mod subtil, admirația pentru Titulescu. În continuare se arăta că: “Politica aceasta.. nu este o
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
actualitatea literară postum, ci și memorialistica, din care fragmente răzlețe apăruseră în „Sburătorul”, „Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
atitudini mentale de profunzime. În balada Trei crai, două personaje importante, Sâla Miai și Mezăr-Crai (În alte variante: Silade Mihai și Zecman-Crai sau chiar Mihai Viteazul XE "Mihai Viteazul" ) cer să li se aducă dovezi ale bătăliei turcilor cu frâncii. Voinicii care Încearcă, pe rând, să Îndeplinească porunca vor da greș, În mod succesiv, și, conform schemelor narative tipice ale basmului, doar ultimul (al doilea sau al treilea) va reuși În Încercarea sa, aducând ca dovadă, de regulă, „o cealma de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
turcii păgâni și din punctul de vedere al alterității religioase, fiind percepuți În egală măsură ca străini În raport cu ortodoxismul autohton. Numai așa se explică absența unei implicări, la nivel de simbol și atitudine, În conflictul dintre cei doi. Îndemnul adresat voinicului la plecare - D-acolo să ia O cealma de turc Și-o mână de frânc Și-o foaie de tisă Tot pentru credință Vedea-o-aș aprinsă! - nu trebuie să deruteze. Sintagma „tot pentru credință” se referă aici la obligația
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
frânc ca un element motivic aparte În cântecul epic eroic românesc, ceea ce spune mult despre ponderea acestei imagini etnice În imaginarul social țărănesc. În pofida plasării frâncului Într-un spațiu mai familiar, prin fata sa, care devine obiect al proiectelor matrimoniale ale voinicului (situație aptă să genereze, de regulă, atitudini pozitive), balada confirmă caracterul străin, Îndepărtat, chiar ciudat, a tot ceea ce ține de frânc și de lumea acestuia. Încă de la Început, În mod semnificativ pentru condiția sa, așa cum am conturat-o până aici
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
demult, Făcută c-un turc. Ea Îi cere voinicului pețitor să Îi Împlinească trei dorințe absurde: să Îi aducă apă din puț săpat În vârf de munte; struguri din vie sădită pe mare; În fine, luna și luceferii de pe cer. Voinicul Împlinește primele probe cu ajutorul calului năzdrăvan, dar, la sfârșit, la sfatul acestuia, o ucide prin săgetare sau, În alte variante, Îi „Împușcă ochii”, În locul luceferilor solicitați, Într-un final cinic și atroce pentru noi: Pușca zloboza, Ochii-i Împușca, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
frâncul poate oferi, ca personaj de basm, doza necesară de straniu, absurd, chiar malefic, pe care o presupune conduita asumată. În plan simbolic, pe linia relației dintre frânc și comunitatea tradițională, mi se pare deosebit de importantă semnificația eșecului matrimonial al voinicului, a imposibilității Înrudirii acestuia cu frâncul. Cererile absurde ale fetei semnifică barierele de netrecut (și care nu trebuie să fie trecute) dintre cei doi, diferența dintre două lumi atât de deosebite, tentativa de depășire a acestor obstacole generând de fapt
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de-a doua parte, aspectele istorico etnografice ale tipurilor. Colindele românilor se disting prin următoarele trăsături: bogăția funcțională, Împărțirea lor după vârstă; prezența, În secțiunea celor de ocupație, a colindului pentru pescar; originalitatea subiectelor ciuta năzdrăvană și vânarea leului de către voinic; prezența colindelor pastorale; urările de mulțumire cu o configurație aparte (urarea colacului și cea a banilor). Continuarea fireasca a studiului despre colindat este cel despre aspectul negativ, Descolindatul În orientul și În sud-estul Europei, studiu ce ocupă un loc aparte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
piper În casă și rămâne bortoasă. S-a ținut copilu' noo ani dă zile În burtă Încinsă cu noo cercuri dă fier. Sim. FI. Marian arată În capitolul Piperiul din Botanică românească că, În povești și tradițiuni populare, apar adesea voinici isteți și renumiți, hoți vestiți, care n-au mărturisit În ce constă puterea lor. Nimeni nu l-a putut răpune, până ce el n-a spus fiicei craiului de Baia-Mare În ce constă toată puterea sa, și anume, Într-o Încărcătură
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
neam. Șarpele casei ar fi, ca și steaua sau pomul consacrat, corespondentul din natură al omului și depozitarul mitologic al soartei sale. Există o serie de cazuri În care fata de Împărat rămâne Însărcinată doar văzându-și alesul. În basmul Voinicul cel fără de tată, o fată de Împărat, uitându-se la un june, simți un fior, apoi ca o scânteie de foc o arse ceva la inimă; Însărcinată din vedere, atrage asupra ei mânia părinților și este alungată Într-o corăbioară
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
motivul cărții ca motiv al cunoașterii Încă din pântecele mamei. Cartea Îi acordă celui nenăscut un ascendent asupra lumii dinăuntru și dinafară. Este vorba de o inițiere, conținutul cărții este devorat, absorbit În sânge, Încă din trupul mamei. În basmul Voinicul cel cu cartea În mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele Îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele; iar ultima, că are să ajungă Împărat. Și spusa celei din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele Îi spun: cea mare - că are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele; iar ultima, că are să ajungă Împărat. Și spusa celei din urmă se Împlini. În Voinicul cu cartea În mână, nevasta naște un băiat care avea În mâna dreaptă o cărticică pe care nu i-o putea lua nimeni. Țipa cpilu dă-i lua gura, i-o lăsa În mână. Copilul când era de-o zi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Împărat. Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de Împărat și revine În palat, după ce se roagă de trei ori: -Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre fată curată, de soare văzută,/ de vânt bătută, pe pământumblată, de voinici nesărutată! Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, Întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se Întâmplă cu bucatele gătite de bucătar
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se făcu roșie ca trandafirul (roza este sinonimul frumuseții, al dragostei ardente și al vieții). Deși feciorul de-mpărat o roagă să rămână, fata rostește incantația plângând, schimbând numai finalul, care nu mai corespundea realității, pe pământ umblată, și de voinici sărutată. Dafinul Însă nu se mai deschide, iar fata se-ntoarce la cortul feciorului de-mpărat. Vremea trece și slujitorii Îi aduc aminte feciorului de-mpărat că e ziua Sfintei Vineri, când trebuia să plece cu vânatul, Întrucât Îl așteaptă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]