1,218 matches
-
ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
proprii, pe tendința de renunțare la luptă, la posibilitatea găsirii unor soluții noi, constructive. „Izolarea”, de exemplu, așărută sub forma refuzului de a conversa, de a colabora, „fuga”, ca tendință de evaziune dintr-un mediu considerat ostil, „fixarea”, „regresiunea”, „uitarea voită” (expulzarea din conștiință a urmelor evenimentelor frustrante) etc., nu pot constitui, nici ele, precede eficace de atenuare a consecințelor frustrației. Aceste reacții, cu caracter defensiv, amplifică, de regulă, impresia de frustrare, sporind preocupările de introspectare și introvertire; de aici și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se dă drept ceea ce nu e, ci acela care nu poate coincide cu nimic, care păstrează o prea mare distanță față de tot ceea ce face ca să mai poată incarna o atitudine sau o idee. E omul simulacrelor, nu atât în chip voit, cât fatal. Se cuvine adăugat că, în limbaj curent, nu asta înțelegem prin impostură, care însemnă întotdeauna voință de a înșela” (II, 222-223). Să recunoaștem, e cea mai exactă disociere. Cioran nu suporta aproximația. Dar, atâta precizie are drept consecință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
existența unei poezii care traduce o lume de idei, identificându-se uneori cu filozofia sau cu teoriile științifice, tinzând spre un lirism conceptualizat. Reușita este foarte rară, poeții eșuează în improvizări și facilități, simulând o zbatere dramatică neconvingătoare și o voită uscăciune. Dincolo de cele semnalate, există astăzi o "generație de creație", cum spunea cândva T. Vianu, sau o "generație și creație" cum o numește azi M. Martin. Ideea îi unește pe cei care au trăit războiul cu cei care nu l-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Oamenii trec și rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un moment în istoria noastră literară prin deschiderea pe care o realizează în poezie reînviind istoria, motive folclorice, pastelul, lirica intimă și mai ales romantismul unor sentimente incerte, demonstrând că poezia înseamnă evocarea de sentimente și fapte, într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția și ținuta singulară în istoria noastră literară. Nicolae Labiș "Puiul de cerb", Editura Tineretului, 1956; "Primele iubiri", Editura Tineretului, 1956, "Lupta cu inerția", Editura Tineretului, 1958
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
situației narative: instanțele și perspectivele narative, timpul diegetic, ordinea și modalitatea narării. „Lumea se dizolvăn limbaj și limbajul în lume ca întro bandă a lui Möbius.“ În esență, romanul postmodern demonstrează o mobilitate extremă la nivelul discursului (inclusiv prin amestecul voit al speciilor, al genurilor, al tipurilor de texte: literar și nonliterar, ficțional și nonficțional, narativ, des criptiv etc.) și al viziunii, care subliniază obsesiv forța povestirii de ași produce propria realitate. Autorii romanului postmodern se integrează generațiilor ’80, ’90: Mircea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
perspectivă ironică, parodică, ludică. În literatura română postmodernismul se afirmă insurgent prin generația ‘80. Unul dintre liderii acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și teoretician al curentului (Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de invenție, ca Ștefan Gheorghidiu, fie Camil Petrescu, referința literară survine cu o anumită notă patetică. Cerebralilor eroi le repugnă o asemenea demisie în fața teatrului sentimentelor, s-ar spune. S-a și spus. Am avea de a face cu o voită punere în opoziție a modelului livresc de rang secund, cu o certă tentă melodramatică și a conduitei "antiromanești", antiromanțioase, jenate de patetismul implicat al motivului Damei cu camelii. În realitate, chiar lipsite de contextul frămîntărilor (cerebrale mereu) ale eroilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de Bizet, pe libretul unor celebri, în epocă, scenariști, al căror spirit este...disprețuit de personajele lui Proust. "Argumentele apropierii în profunzime a operei de toposul Dama cu camelii (într-un fel de intertextualitate abisală, care o depășește pe aceea voită, exersată de scriitor) se organizează în mai multe nivele ale "coerenței". Dacă am putea vorbi de structura obsedantă, cum a făcut Charles Mauron vorbind despre "metaforele obsedante" și "mitul personal" al Autorului, aceasta ar fi, întîi, proiecția sinelui, narcisiacă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
emoție sau bucurie. Din ultima strofă desprindem atitudinea contemplativă ("Stau întins și lung și zic") a poetului care se rezumă la o viziune exterioară a iubirii pe care o persiflează. Nichita Stănescu a parodiat, în acest text, poezia clasică, limbajul voit convențional al liricii galante, împrumutând ceva din ritmul și muzicalitatea de tip folcloric. Elemente neomoderniste: 1. Ambiguitatea se desprinde din confuzia aparentă între creație și femeie; starea de grație a creatorului este ambiguu sugerată; 2. Sugestia versurilor provine din multitudinea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la Mitropolie“; și tot el este și mai exact atunci când prezintă într-un testament primul său divorț în versurile următoare: „a fugit și m-a lăsat/ și dealul Mitropoliei/ necontenit l-am urcat,/ arătând la judecată/ că ea pe altu-a voit/ și, cu mine cununată,/ cu minciuni s-a pomenit“. Competența consiliului ecleziastic La Mitropolie sunt judecate toate procesele considerate cu „caracter bisericesc“, de la cele în care sunt implicați clericii până la cele privind proprietățile și averea Bisericii, sau cele referitoare la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
leș actualités du moment qui șont devenus des évènements historiques; ces clichés s'accompagnent d'un bruit caractéristique sur la bande son qui ressemble à la fois à un cliquetis d'appareil photographique et à un coup de fusil; on voit également Matei assis dans une salle de cinéma et, par une sorte de mise en abyme, on peut regarder, comme lui, leș actualités présentées sur un écran en noir et blanc; bien sûr leș dialogues entre leș personnages nous confirment
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
leș commentaires șont faits en allemand et l'un d'entre eux note ce qui est important, en langue allemande, sur un petit carnet sur lequel est apposé la croix gammée; lorsque Matei se décide à fuir en Suisse, on voit bien la difficulté à passer leș frontières: on constate que l'Autriche est sous la domination nazie et on apprend que la Roumanie a fait un pacte avec leș nazis et risque d'être envahie; une fois en Suisse, on
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fait apparaître des phénomènes symptomatiques de la schizophrénie puis des facultés extraordinaires dues à la régénération par le foudroiement comme le rajeunissement et l'hypermnésie. Le second utilise en tout premier lieu des effets spéciaux dans la scène du foudroiement: on voit le personnage s'envoler dans leș airs, comme aspiré par une lumière puissante, puis retomber lourdement sur le sol et cela ressemble davantage à une explosion qu'à un foudroiement. Cependant, à vouloir ușer des techniques propres au cinéma, on
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
quête, de pouvoir remonter aux sources du langage et comprendre comment la communication entre leș hommes primitifs a pu s'établir. Désormais, îl peut lire un livre, en connaître le contenu, rien qu'en le touchant. Dans ces moments on voit son visage s'illuminer dans un rayon le reliant en continuité au livre. En outre, îl a un savoir immense, comprend et sait parler toutes leș langues, y compris leș langues mortes et leș plus reculées, comme le sanscrit et
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
radicalise la perception du monde. Puis le double va s'émanciper, et va avoir une vie presqu'autonome: on le voit vivant, parlant et agissant seul à l'écran mais dans une interaction, un dialogue avec Matei; enfin, on leș voit à deux en même temps à l'écran. Matei, en homme de raison qu'il est, demande à son double une preuve matérielle de son existence et c'est par l'apparition de trois roses qu'il tente de le
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sublimarea). Manifestările acestea ale voinței libere rămîn cu toate acestea determinate de opțiunea constantă: deliberarea intimă, care, precedînd activitatea, elaborează la nivel intrapsihic deciziile voluntare. NU EXISTĂ DECÎT O SINGURĂ POSIBILITATE DE A SPUNE CĂ DECIZIA NU ERA IMPUSĂ, CI VOITĂ LIBER, IAR ACEASTĂ POSIBILITATE SE REALIZEAZĂ ÎN MĂSURA ÎN CARE DECIZIA A FOST DETERMINATĂ DE ENERGIA SUBLIMANTĂ, ADICĂ, DE ELANUL DE ARMONIZARE. VOINȚA LIBERĂ ESTE DETERMINAREA ESENȚIALĂ, AUTODETERMINAREA CARE TINDE SPRE ARMONIE ȘI SPRE BUCURIA OFERITĂ DE EA. Sentimentul de libertate nedeterminată sentimentul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
își răspândesc propriul eros, dar pe căi mai greu de urmărit."243 (s. a.) Așadar, comunicarea și comuniunea presupun o coerență a sentimentelor, dar și a refuzurilor împărtășite. Într-un mod asemănător acestui proces de "seducție" și convingere, reînnodăm firul asocierilor, voite sau accidentale, teoretice, orientate spre abstract ori ezoteric. Ordonând în continuare afinitățile Camil Petrescu-Eminescu, zăbovim, poate speculativ, asupra cifrei sacre 33. Coincidența a mai fost, de altfel, sesizată. Eminescu se stinge spiritual la vârsta morții și reînvierii. Tot ceea ce creează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care se vor selecționa exercițiile și jocurile motrice, se vor stabili cerințe pentru efectuarea lor. Pe lângă rolul lor în dezvoltarea armonioasă din punct de vedere fizic, exercițiile selective (analitice) trebuie să contribuie la dezvoltarea caracterului analitic al percepției, la dirijarea voită a observați ei și atenției, dezvoltarea memoriei motrice. Stăpânirea de sine, disciplina, voința, capacitatea de efort sunt slab dezvoltate la această vârstă. În consecință, învățătorul trebuie să introducă treptat în conținutul lecțiilor de educație fizică exerciții, activități, cerințe care pot
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
și părăsește Germania. Revine într-o Atenă ocupată de naziști. Refuză să predea la Universitate, dedicându-se exclusiv șahului și grădinăritului. Își va recunoaște în fața nepotului biograf și narator nenorocul de odinioară și falimentul actual. Falimentul în acel soi de voită mediocritate ("cultiver son jardin") care, ce-i drept, îl scutise de nebunie (vezi cazul lui Georg Cantor) sau de tentative de sinucidere (Tuning, Godel ș.a.). Naratorul ajunge la concluzia că păcatul mortal al lui Petros fusese trufia. Păcat de care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
et à chacune diètine. Les Polonais ont devancé la plupart des peuples d'Europe en ce qui concerne le régime des Diètes et diètines : ici on trouve le début des principes de l'unanimité et de liberum veto; ici on voit naître de l'unanimité le liberum veto proprement dit, c'est-à-dire la rupture des délibérations. La comparaison ne peut être soutenue que par le dissentimiento aragonais. Nous permettrons-nous de mettre en parallèle ces phénomènes historiques appelés en Espagne dissentimiento et
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
el, când racordarea fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această pendulare (voită, lucidă, nu întâmplătoare): Dacă textul este mai fascinant decât realitatea, prefer textul. Dacă realitatea este mai încărcată de vitalitate decât textul, atunci prefer realitatea. Acestea sunt rădăcinile a ceea ce numesc plăcerea textului și etica vieții, morala ei". Totuși, în textele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
benefic al femeii bune și regeneratoare. Vectorul redirecționat de la grandoarea anticilor la ambițiile reduse ale personajului modern este ceea ce frânează mitologiile eroismului și deschide calea spre personajul non-eroic al secolului al XX-lea. Astfel, eroul se metamorfozează în aventurier: "on voit leș candidats-héros hésiter entre écrire et dominer, briller par la redondance d'un style de prestige et briller par le prestige d'un personnage redondant (...) c'est l'orgueil de la parole qui l'emporte, le souci de la mise en scène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mult decât atât Parizienele creează modă. Pariziana folosește un număr-record de toalete, făcând o distincție netă între cele din sfera publică, privată și intimă. În scenele din interior Parziana nu va apărea în haine de stradă, confuziile pot fi doar voite, deoarece produc un efect special. În toate localurile pe care le frecventează femeia pariziana va avea toalete diferite, precum și o înfățișare diferită. De modă este strâns legată și dinamica imitației 390. Pariziana abandonează imediat ceea ce vede că e preluat de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]