3,708 matches
-
cu un gest de homosexual dezechilibrat care-și arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am coborât capul până la nivelul toracelui său, apăsându-mi obrazul de profilurile însângerate ale unui volan deformat, de punctele de coliziune ale unui tablou de bord. Mi-am plimbat buzele de-a lungul claviculei sale stângi și i-am supt sfârcul cicatrizat, simțind între buze areola resecționată. Am coborât cu gura pe abdomen până la pubisul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
eu. Apoi, desprinzându-se de acolo, rupse din balamale portiera deschisă a pasagerului. Când derapă lateral pe drumul de acces, ridică în aer o coloană de praf și ziare rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale lui Vaughan roteau volanul. Lincolnul urcă din nou pe bordură de cealaltă parte a drumului de acces. Rupse gardul de lemn pe o porțiune de zece metri. Roțile din spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum făcuserăm amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
răscrucea dintre Western Avenue și podul rutier. Fără cea mai mică încercare de a se ascunde de noi, înscrise mașina lui masivă în fluxul traficului. Aparent neinteresat de Catherine sau de mine, stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de noi, înscrise mașina lui masivă în fluxul traficului. Aparent neinteresat de Catherine sau de mine, stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața șoselei. Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înmulțit constant. De pe apărătoarea stângă a roții din spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate ale unui copil suferind. Încă nesigur dacă Vaughan va încerca sau nu să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului lângă poartă. Urmărind-o din întuneric în vreme ce Catherine își îndrepta hainele, am recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul că fuseseră atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
citind. După ce termină cartea, se ridică de pe prosop, îl împături și îl băgă în portbagaj. Își scoase slipul care fusese udat puțin de val, se îmbrăcă în hainele pe care le avea în geanta de plajă și se urcă la volan. Conduse încet pe drumul de pământ care dădea în șosea. Apoi semnaliză la stânga și porni, cu patruzeci de kilometri la oră, dar definitiv, către Bulgaria. ianuarie 2005 SFÂRȘIT DE ZI Muzica: David Bowie - I’m Deranged & We Prick You Birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
repetă baba. Ești cu mașina aici? - Da, dar ce leg... - Ce marcă? - Un Nissan de teren, dar... - Uite, îți dau două rubine pe el, zise baba scoțând la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu era mare lucru de văzut, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lasă... - Ce aveți? întrebă fata. - Un glonte, două poate, în burtă. O să cam mor. - Oh, zise fata, să chem atunci o salvare, nu? - Nu, nu, lasă, merge și-așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
puțin drogați (câte zece centimetri de cocaină). Din boxele mașinii vuia soundtrackul minimalist-repetitiv de la Dracula, compus de Philip Glass și interpretat de cvartetul Kronos, trezind probabil partea orașului pe care tocmai o străbăteam. De obicei nu ascultam muzică ușoară la volan, dar CD-urile cu Boulez îmi zburaseră de pe bord la o curbă, iar colecția Anatol Vieru îmi fusese furată. Nu mai aveam în mașină decât Glass și Brânduș, dar al doilea mi se părea mai curând matinal, deci îl ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ei și s-o fută trei zile la rând, chiar dacă asta ar fi însemnat să-și ia concediu. Dar își dădu seama că unele convenții trebuie respectate, așa că o salută prietenește, aproape colegial, și îi deschise portiera. Așezându-se la volan, Shuoke o mai privi o dată pe Suki și își dădu seama că ea era două personaje; de la talie în sus era o colegă de birou, o femeie serioasă (Shuoke interpreta albul pulovărului ca pe un semn al purității, iar gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină! Ce colos! Ce miros de piele înăuntru! Ce frumos torcea motorul! În următoarea săptămână am parcurs sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de fericire în spatele volanului. - Normal că vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată cu ea în România. Yves o văzuse când mă vizitase cu câțiva ani în urmă la Stuttgart, undelocuiesc. Îl plimbasem cu ea prin împrejurimi, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am lăsat acolo. Lumea a zis „ooh“ și „aah“, reacții cu care eram deja obișnuit. Am coborât, am deschis ușa din spate, Yves și Anca s-au aruncat înăuntru, am închis ușa grijuliu în urma lor și m-am așezat la volan. Am aruncat o privire de control în oglinda retrovizoare și am înghețat. Uitasem de ei. Involuntar, jur. Uitasem că de oglindă erau atârnați niște chiloți albi, străvezii, de damă. Îi agățasem acolo ca o replică ironică la brăduții parfumați întâlniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și, în același timp, să se agațe de creangă. Fii atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul nu a împachetat volumul; ți l-a dat într-o pungă. Asta simplifică lucrurile. Ești la volanul mașinii tale, oprit la un semafor, scoți cartea din pungă, rupi țipla transparentă, începi să citești primele rânduri. O ploaie de claxoane; e verde; împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de fierbinte de la soare, și chiar în momentul în care pe Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul care se îndrepta spre oraș. Mma Badule conducea cu viteză și unchiului îi fu greu să țină pasul cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită și le mirosi sudoarea dulce de copii adormiți. Apoi, sfârșită de oboseală, se rostogoli în pat, văzându-se cu ochii minții încă la volan, cu ochii continuând să i se învârtească îndărătul pleoapelor închise. A doua zi dimineață, lăsă copiii în grija lui Rose și se duse la birou devreme. Mma Makutsi ajunsese înaintea ei și bătea la mașină plină de zel, un raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sub braț și cu plăcile pe la noi pe sub nuc, la Mălăchioaia-n curte, a pus muzica la intrare, s-audă toți cei veniți să cinstească și mai ales s-audă Lili, care apăruse și ea într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și nevătămat, să i-l predau lui Andrei. Dar nu, afaceristul a pornit spre șantier, nu abandonează el ținta. Șoferul: «Don’șoară, zi-i lu’ John ăsta că eu nu-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască economia. Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nerafinate. Râuri neîmbunătățite. Munți prost întreținuți. Mizerie. Plante care cresc din mâl. Vreme. — Și dacă crezi într-adevăr că avem liber arbitru, știi că Dumnezeu nu ne poate controla cu adevărat, zice Seth. Mâinile lui Seth s-au desprins de pe volan și flutură în aer ca să sublinieze ideea. — Și fiindcă Dumnezeu nu ne poate controla, zice, Dumnezeu nu face decât să privească și să schimbe canalele atunci când se plictisește. Undeva în ceruri ești în direct pe un site web prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
omor pe Brandy Alexander. Eu, căreia nu i-a mai rămas nimic de pierdut, îmi urzesc marea răzbunare în lumina reflectoarelor. Dă-mi violente fantezii de răzbunare ca mijloc de adaptare. Flash. Dă-mi doar prima ocazie. Flash. Brandy la volan, ea se întoarce spre mine, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și rimel, și zice: — Știi ce sunt Instrucțiunile Standard Benjamin? Brandy pornește mașina și o bagă într-a-ntâia. Coboară frâna de mână și lungește gâtul ca să vadă traficul. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În trei picioare, care Îi fusese oferit de ulani, care Îi arătaseră atâta considerație cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lângă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atât salutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]