2,768 matches
-
își spijină capul de mîna stîngă. Ca în oglindă, Radu Beligan își odihnește amintirile pe mîna dreaptă. Elogiul marilor artiști continuă. Detalii semnificative despre cum simțea Birlic publicul, despre rostirea lui Băltățeanu, încărcată de subînțelesuri surprinzătoare. Trecutul este dilatat cu voluptate. Cei șapte ani ai directoratului de la Comedie sînt învăluiți de o enormă tandrețe. "Rinocerii", Giurchescu, Esrig, trupa lor, harul, inteligența și diplomația lui Beligan. Și Eugen Ionescu. Genial. Un clovn trist care nu poate să-și ascundă încîntarea față de spectacolul
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
oriental, te izbește, chiar și după ani de zile, un miros cu virtuți de elixir. În cutiile acestea îmi place să țin mai ales pixuri, creioane și stilouri". Nu mai puțin, găsește cu cale a descrie detaliat "minutele de adevărată voluptate" pe care le petrece în fiecare dimineață în baie. Feeria cosmetică astfel introdusă e demnă de cel mai exaltat dandy. E un exhibiționism ce n-ar putea decît amuza. "Răsfățurile" ce i le procură autorului dușul matinal debutează "cu alegerea
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
cocotă masculină". Doar un individ ce simte o "răspundere" față de "suplețea pielii lui" și de "mirosurile pe care le emană". Egolatria d-sale începe așadar foarte de jos, dimineața, de la orizontul superficiilor trupești. O altă caracteristică a lui Gabriel Liiceanu: voluptatea de a practica "arta culinară", tratată în maniera unei filosofii similicarteziene: "În orice fel de mîncare străbate, prin mijlociri nesfîrșite, spaima fără chip a vieții noastre, un fel de Ťmă înspăimînt, deci gătescť, căruia, de partea cealaltă, îi corespunde un
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
Ridicoli, acești bieți oameni? Se poate. Dar atât de senini, atât de nevinovați, atât de umani!" (p. 29). Rîsul, e carevasăzică, o demi-tristă consolare. Ca și uitarea, fărîma de hipnoză promisă de un anestezic slab. Care se duce, lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret al sufletelor." Ce potrivită volută pentru a flata pe un biografist pe care
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
Hoții care aveau dosul mai delicat începeau să vorbească după această primă lovitură, pentru care Pomenea le cerea scuze, prevenindu-i că asta era nimic față de ceea ce avea să urmeze. Hoții trecuți prin alte bătăi urlau cu un fel de voluptate, numai cînd auzeau vîjîind centironul. Claudiu a încercat să-l păcălească, simulînd că a leșinat de durere. Nu era primul. Pomenea i-a mai tras o curea, ceva mai ușor, de l-a făcut să ridice capul. Apoi l-a
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
se aprinde în fiecare floare/ Cînd îți atinge mîinile./ Părul tău miroase a bună-dimineața,/ Buzele a scoici/ Cu apele închise înăuntru.// Te iubesc pentru că semeni cu o stea de mare,/ Pentru că porți ciorapi de fum." Presiunea și imponderabilitatea, distanța și voluptatea stau, dificil, împreună, în spatele unei transparențe vag împăienjenite, ca privirea unui om obosit. Greu să rezumi, sau să vezi unde duce o poezie care fuge de orice fel de reazăm, de orice fel de structură. Singura ei concluzie e o
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
jumătate, irecuperabilă, fiind iubirea/ căreia, așa, încerci să-i definești/ cât mai explicit forma/ o proiecție a unui obiect alb și pur/ ce se interpune relației dintre tine și tine/ un vis căzut în formă/ și care împrumută ceva din voluptatea mistică a unui însingurat/ care toată viața n-a făcut decât să creadă/ în poeme cu vârste mult mai mari decât cele pe care le avea el/ și care azi nu mai pot să-i inspire încredere/ chiar dacă născute cu
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
experiențele dure, traumatizante, ale terorii. In fine, lipsită de vocația militantismului, dar nu și a atitudinii civice, Mariana Șora și-a cultivat inaderența la orice ideologie, ducând o existență care n-a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel de, excentrică, așadar, postură pe care ea însăși o resimte frustrantă în anii senectuții, când scrie amărâtă, contrar firii sale precumpănitor vitaliste: „[...] din nou sunt chinuită de această dezrădăcinare, pur subiectivă
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
duhul deconstructivismului, într-un excitant infinit al interpretării. Răspunsul încetează a mai fi un scop, devenind un mijloc al întrebării ce, persistînd, devine scop sieși. Etajat cu grațioasă pedanterie, detaliat pe palierele unor varii unghiuri de abordare, se pierde în voluptatea utopiei sale. Se răsfață în sugestia unor dificultăți tangente la imposibil. Intrebat, bunăoară, cu ce ar fi putut fi înlocuită cartea dacă n-ar fi existat, scriitorul dă impresia a se afla înaintea unei probleme insolubile. Ne înfățișează mai întîi
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
pictură, sculptură, cinematografie -, dar și spre filozofie, încât pare firesc ca tragedia consulului din romanul La poalele vulcanului de Malcolm Lowry să fie asociată cu viziunile plastice ale lui Bosch: ŤCa și în marile viziuni ale lui Bosch, între paradisul voluptăților și infernul torturilor este o compenetrareť sau ca Triumful morții de D'Annunzio să fie citit în comparație cu mitul supraomului la Nietzsche. Balotă practică astfel lectura ca artă, care este deformatoare - cum apreciază el însuși în prologul cărții - prin libertatea dobândită
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
Implicația afectivă", "mirajul liric", aparțin planului "aventurii" care ține în șah planul "ordinii", în componența unei viziuni critice în care lumina lucidității se însoțește de umbre fantaste, prin intermediul cărora "tensiunea ideii se destinde adesea în feeria melancoliei". Glosator inteligent, cu voluptatea lecturii și a scrisului, însă ușor retractil în economia mai totdeauna aprobativă a comentariului d-sale, recurgînd la ipostaza unei comprehensiuni reverențioase, Iulian Boldea nu evită totuși complet rezervele. Chiar dacă nu apar la suprafață, diferențierile se pronunță în scrisul d-
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
poemelor face plauzibilă ipoteza unei evitări deliberate a realității epocale sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste două puncte extreme se desfășoară lirismul lui Ovidiu Genaru, vădind o inocență mai curînd simulată decît nativă, întrucît dominată de voluptățile estete. Fantezia dislocă subiectele, umplîn-du-le cu delicatețuri ingenioase, cu suavități bine puse la punct prin procedee ale insolitării. Senzualitatea motivului trece fără a dispărea într-o senzualitate formală nesățioasă de sine: "Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
de la pulsul sangvin la frigiditatea industrială și de la desenul geometric sau cu accente ironice la arderea fără greșeală - , lucrările sale sînt un comentariu decorativ - un joc de suprafețe spectaculoase și de existențe umile - al lumii înseși. Deși artista folosește cu voluptate imaginea figurativă, atît în tridimensional, cît și în desen, deși se joacă insistent cu ideea de portret, de fapt cu aceea de autoportret, și multe dintre lucrările sale ar putea fi asociate, ca intenție și ca finalitate, sculpturii, la o
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
uneori glisam în lumea soarelui de vată fiind pe stradă sau în tramvai. Era lumea în care sistematic continuam să mă întâlnesc cu Marga. Numai în adolescență mai trăisem asemenea reverii, iar atunci mă lăsam pradă lor cu o anumită voluptate. Acum nu le căutam, dar nici nu încercam să fug de ele. Când soseau erau binevenite. Pe cât de furios eram când îmi aminteam în mod obișnuit de Marga, dând curs impulsului de a o caricaturiza necruțător, pe atât de calin
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
un cîntec. Glume cu aer serios, jucîndu-se cu o bucurie în care nu te-ai încrede, sînt Poeme-le mici: Duce lunecând domol/ ecuatorul către pol.// Luntrea cu parfum și opiu/ duce somn și vis la Tokio.// Luntrile de cantaride/ voluptățile toride.// Luntrea de cafea'n cutie/ boabele de insomnie.// Duce marele vapor/ polul către ecuator." (Luntrea) Dincolo de sprinteneală, de ușurința unor potriviri la îndemînă, e amenințarea apropierilor necesare. Nimic nu poate împiedica voiajul să se încheie, oricît ai roti cuvintele
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
petrec multe ore într-o astfel de întrupare terestră a Raiului. E o librărie (se spune c-ar fi cea mai mare din lume) din New York, de pe Broadway, numită Strand. Nu sunt bântuit de angoasa morții, după cum n-am nici o voluptate să mă despart de lumea asta mizerabilă. În rarele momente când diverse "dezagremente" ale vieții (cum spunea Alexandru Paleologu) mă trag de mânecă, reamintindu-mi că nu sunt nemuritor, am o strângere de suflet mai degrabă în raport cu cărțile decât cu
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
Simona Vasilache Parada e iluzia luptei. Nu voluptatea sfîrșitului, ascunzînd promisiunea unor lauri, o momește, ca pe atîți războinici de datorie, ci voluptatea spectacolului. A tărăgănării somptuoase, a muzicilor, a pozei. Pe meterezele ei nu se numără morții de glonț, ori de baionetă, ci răpușii de vanitate. Și
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
Simona Vasilache Parada e iluzia luptei. Nu voluptatea sfîrșitului, ascunzînd promisiunea unor lauri, o momește, ca pe atîți războinici de datorie, ci voluptatea spectacolului. A tărăgănării somptuoase, a muzicilor, a pozei. Pe meterezele ei nu se numără morții de glonț, ori de baionetă, ci răpușii de vanitate. Și dintre ei nu poate lipsi, la un apel cît de în surdină, Mateiu Caragiale, cu
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
imagine Viorel Sergovici; o producție TVR Cultural). A doua parte a serialului va fi proiectată duminică, 31 octombrie, ora 22.00. Cele șase episoade ale filmului (Tăcere și freamăt, Luminile și insomnia orașului, Dictatura și demonii puterii, Vieți de noapte: voluptate și datorie, Singurătate și melancolie, Sfârșitul nopții, nașterea zilei) constituie un voiaj nocturn, o experiență complexă alcătuită dintr-o serie de reflecții fragmentare asupra nopții și a condiției umane, asupra teatrului și a lumii. „Există o stare nocturnă, o stare
Reprezentaţii nocturne în cadrul Festivalului Naţional de Teatru () [Corola-journal/Journalistic/71051_a_72376]
-
în interpretarea pieselor sale. Cecilia Bartoli este, poate, una dintre cele mai puternice nume și apariții la ora asta, avînd în spate ore și ore de studii și de cercetare pe multe planuri muzicale și interpretative. Trăiește intens și cu voluptate bucuria muzicii, participă cu toată ființa la fiecare creație. Așa s-a întîmplat și în seara de la Budapesta, cînd a cucerit asistența printr-o strategie artistică specială și subtilă, pe care și-o adaptează mereu în funcție de program și de public
Concerte la Budapesta by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7110_a_8435]
-
Roma lui Ovidiu, Alexandria lui Kavafis, Parisul lui Villon, Londra Beatles-ilor și desigur în Banatul vestitei Aktionsgruppe, nu putea să nu-și contureze un profil pentru lumea globală. Al. Cistelecan vorbește, în postfața antologiei AULA, despre drumul "de la lehamite la voluptate" al acestui "grefier ataraxic al biografiei dezeroizate și plate", de întinerirea "poetului decepțiilor, al zădărniciilor și al lipsei de sens". Nicolae Manolescu evocă "aspectul granulat" al caligramelor, iar Ion Bogdan Lefter (care e și un anglist pertinent) surprinde "tonul unitar
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
În urmă cu zece ani, Bianca Drăgușanu purta sutiene cu bureți. Înainte de implantul cu silicon, bustul ei nu avea voluptate, iar roșcata (pe vremea aceea blondă) încerca să mascheze asta folosind diverse trucuri. Nici buzele ei nu aveau volumul de acum, motiv pentru care trișa trecând cu rujul, scrie cancan.ro. Pe vremea când participa la concursurile de miss și
Cum arăta Bianca Drăgușanu înainte să-și pună silicoane () [Corola-journal/Journalistic/73437_a_74762]
-
frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca, era o veselie bolnăvicioasă: tremuram, dănțuiam, chiuiam, pentru că tinerețea îmi cerea să cheltuiesc o energie prisositoare. Trăiam zile care nu-mi prilejuiau nici măcar acea senzație de voluptate că mă dedau unor experiențe inedite. Oriunde mă simțeam un intrus, jenat de propria-mi existență și prezență. Era un sentiment pe care nimeni din jurul meu nu-l realiza, și eu totuși mă încăpățînam să-l cultiv". Un ascuțit simț
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
noștri". Făcînd o afirmație, diaristul se grăbește a-i opune reversul ei, ca și cum s-ar teme de orice fixare, de orice certitudine. Dacă "există o plăcere de a crea forme, de a acționa, de-a te exterioriza, altfel zis "o voluptate să zburzi printre propriile-ți manifestări", concomitent "există însă și o scîrbă de forme", atitudinea celor "care se îmbată sorbind cu ochii pitorescul acestei vieți, nestatornicia formelor, incertitudinea liniilor, diversitatea tonurilor, succesiunea încîlcită de armonii și dizarmonii". Care ar fi
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
ochii pitorescul acestei vieți, nestatornicia formelor, incertitudinea liniilor, diversitatea tonurilor, succesiunea încîlcită de armonii și dizarmonii". Care ar fi ieșirea din dilemă? Omul trebuie trecut printr-un purgatoriu, ca să se lecuiască de poftele sale contradictorii, de năzuințele sale confuze, de voluptățile sale mărunte", notează pedagogic Arșavir Acterian, deși tocmai cele din urmă formează frecvent hrana de căpetenie a creației. Firește, "binefăcătoare e senzația de a fi om sănătos", cînd descoperi că revii "dintr-o dată, cu picioarele pe pămînt", dar propunîndu-și a
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]