3,145 matches
-
treaz,sunt plâns de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură Ți-am vopsit în culori, Zâmbetul diafan Ți-am tușat buzele, Mâinile și ochii, Ți-am definit conturul, Imaginii tale de vis. Și, la final, am văzut, Că toată munca mea, Se transformase într-o icoană, Icoana ta, Pictată la prima lecție de
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Și, la final, am văzut, Că toată munca mea, Se transformase într-o icoană, Icoana ta, Pictată la prima lecție de pictură, Într-o zi frumoasă de vară, La ora de iubire, Oră imaginară. Citește mai mult Lecția de picturăți-am vopsit în culori,Zâmbetul diafanți-am tușat buzele,Mâinile și ochii,Ți-am definit conturul,Imaginii tale de vis.Și, la final, am văzut,Că toată munca mea,Se transformase într-o icoană,Icoana ta,Pictată la prima lecție de pictură,Într-
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
le am în minte: A fost o furie infantilă. Perioada noastră cea mai bună. Nedepășită până azi. Eram indieni. Piei roșii. Piei roșii europene! Est-europene!! Dar știam regulile. Simple și puține, tot mai puține, aveam un spirit reformator. Să fii vopsit cu Gallus, să ai pene înfipte sub banderola de pe frunte, să ai arc și să scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-a căit! — Și e de ajuns ca să se salveze? O lăcrimioară? — Desigur, dacă vrea Îngerul. Acum i se va hotărî soarta, dacă e să urce sau să coboare, răspunse celălalt arătând, pe rând, spre cele două grupuri de pânze vopsite de pe laturile scenei. Dante urmări cu privirea mișcarea degetului. Ceea ce la prima vedere Îi păruseră a fi doar niște zdrențe colorate se dovedeau a fi, la o examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o scândură. — Frate Iovănuț, ce scrie pe scândura ceea? Iovănuț se apropie și înălță gâtul. — Premysl - citi el. — Slavă Domnului! - oftă ușurat Metodiu și grăbi pasul. Intrară în localitatea Przemysl printre case frumoase din cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor vopsite în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față și prietenoși la chip. Merseră cei doi ce merseră până dădură într-un fel de piațetă unde se zărea imediat clădirea hanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă fină de aur, el fiind numit totodată pe viață în postul de observator din turn al corăbiilor ce se mai întorceau din larg. Episodul 148 EPISOD DE REZERVĂ Când Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția, cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzu sutana de călugăr și când auzi că i se vorbește pe limba lui. Nu vezi ce scrie aici? Unde, drăguță? - întrebă Metodiu. Turcul îi arătă cu mâna un salcâm pipernicit pe crengile căruia atârna o scândură cu multe litere vopsite pe ea. Metodiu își miji ochii: — Nu înțeleg acest scris - spuse el. — Nici eu nu-l înțeleg - zise turcul - da’ știu ce scrie. — Și ce scrie, dacă nu vă supărați? - întrebă Metodiu. — Până aici Occident, de-aici încolo pașalâc - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fericire, instinctul său de om al nisipurilor rămăsese nealterat. Își încordă privirea și văzu la orizont, exact în același loc unde cu o după-amiază înainte își făcuse apariția mașina lui Marcel Charrière, văzu un mic nor de praf. Un vehicul vopsit în alb și albastru gonea mâncând pământul, pe urmele vizibile ale roților celeilalte mașinii. După câteva minute se auzi clar zgomotul puternic al motorului iar când mașina ajunse aproape de tabără, toți membrii familiei stăteau în așteptare. Se opri aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Se vedea orașul nostru jos, la poalele dealului, și de pe marginea verandei se vedea destul de bine capitala districtului când cerul era senin, și puteai să-ți dai seama întotdeauna unde e dacă te uitai după furnalul de la fabrică, fiindcă era vopsit în portocaliu. Avea un semn mare și negru pe el care era un R mare când te apropiai. Venea de la Renning, cei care dețineau fabrica. Îmi amintesc mereu de furnal fiindcă tata stătea de obicei pe verandă, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Fincham s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate, așteptându-mi acordul. Pleoapele lui rozalii, alunecând de sus în jos arătau de parcă ar fi fost jupuite, întoarse pe dos, cu genele roșcate abia vizibile. Mă întrebam de ce nu și le vopsește. într-o nuanță de șaten deschis ar arăta chiar autentice. în ziua de azi poți să-ți cumperi unul din acele seturi cu care să te vopsești singur acasă, dacă ești prea jenat să te duci la un salon. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe dos, cu genele roșcate abia vizibile. Mă întrebam de ce nu și le vopsește. într-o nuanță de șaten deschis ar arăta chiar autentice. în ziua de azi poți să-ți cumperi unul din acele seturi cu care să te vopsești singur acasă, dacă ești prea jenat să te duci la un salon. Se plimba prin grădină, a continuat el, ca să ia o gură de aer curat, probabil dorindu-și să scape un pic și de gălăgie. Am înțeles de la vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară cu o balustradă minuțios lucrată, cu treptele îmbrăcate în bucăți mari de mochetă neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta mergând la subsol. La baza scărilor era un stativ din lemn vechi, care susținea o altă vază de porțelan umplută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ENO? Tom începuse să se lumineze. Aia de dimensiuni normale și cu posterior apetisant? —Lesley Jarett? — Da. Am să mă însor cu ea. Celelalte m-ar costa prea mult să le hrănesc. Nu e blondă totuși. —Trebuie doar să-și vopsească părul, a spus Tom sigur pe el. Am să insist. Sunt sigură că dacă ți-ai folosi la maxim șarmul tău masculin... —Ți-aș putea face cunoștință cu celălalt tip de pe posterele ENO, ăla musculos, a spus Tom cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
clădire veche cu două etaje în stil neoclasic. Avea fațada proaspăt zugrăvită și ornamente în jurul ferestrelor. Lângă ușa de intrare, un panou rezemat de zid, informa pe oricine trecea pe acolo că în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă generoasă străjuită de o poartă masivă din lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îngădui lucrătorilor să ia o pauză de odihnă. Nu prea lungă, doar cât să bea o sticlă de bere și să fumeze o țigară. Cu o macara, urma apoi să încarce capcana într-o remorcă dar nu înainte de a o vopsi. Boris ținea morțiș ca lucrul să fie terminat în cele mai mici detalii. Voia să plece din Baia de Sus, imediat ce bestia era capturată. Mihailovici își făcuse și el apariția în curte. Până atunci, nu trecuse niciodată pe acolo. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
funcționat în casa locuitorului Neculai Curteanu (Frunză), acolo unde funcționase crâșma lui Solomon Feibesch (Faibeș). Mobilierul a fost improvizat: niște țăruși bătuți în pământ țineau scândurele care erau pe post de bănci, o masă în loc de catedră, două scânduri încleiate și vopsite cu negru țineau loc de tablă. Cu greu se putea găsi un local mai nepotrivit pentru școală; nu numai că lipseau cele mai elementare lucruri care țin de ceea ce numim școală (material didactic), dar era așezat și în staniștea vitelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte și de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
investiția în fața construcției monumentale, iar comerțul în fața serviciului de ordine. Diviziunea muncii se amplifică, productivitatea agricolă crește, iar prețul grâului, produs acum în cantități mari, scade; tot mai mulți orășeni pot să-l consume și pot cumpăra haine de lână vopsită cu noi culori; apar primele războaie de țesut. Se face resimțită nevoia creditelor; minuscule comunități evreiești, răspândite de treisprezece veacuri pe continentul european, singurele autorizate din punct de vedere teologic să împrumute cu dobândă, sunt constrânse, așa cum au fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
locuitori când, pe la 1450, devine principalul loc de schimb al produselor din Europa de Nord cu mirodenii aduse acum din Africa și din Asia de către corăbiile portugheze și spaniole: piper, stafide, scorțișoară, zahăr. Toată lumea, chiar și englezii sau francezii, vin să-și vopsească aici țesăturile după niște tehnici ținute cu strășnicie secrete. Bursa din Anvers devine primul centru financiar al Europei în privința asigurărilor, a pariurilor și loteriilor; este pusă la punct o rețea bancară sofisticată, care utilizează noile monede de argint, având cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Pentru a finanța importurile alimentare, zona agricolă adiacentă furnizează produse sofisticate îin, cânepă, rapiță, hamei), crește oi, dezvoltă industria coloranților și filatura mecanizată. Toate acestea îi permit să înceapă industrializarea producției de alimente, iar apoi a celei de îmbrăcăminte. Amsterdamul vopsește țesături de lână din întreaga Europă, inclusiv din Anglia, în ciuda măsurilor protecționiste promulgate la Londra. Cu beneficiile obținute, orașul poate trece la producția pe scară industrială a unei nave excepționale, inventată în 1570, flautul, mult mai rentabilă decât cele dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de trei ori mai mică și un venit pe cap de locuitor ce ajunge abia la jumătatea celui din Franța și doar la o cincime din cel al Țărilor de Jos. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, lâna englezească este vopsită mai ales în Flandra și în Provinciile Unite, iar comerțul cu produse britanice este în bună parte controlat de olandezi. Și totuși, în numai douăzeci de ani, între 1790 și 1810, în vreme ce continentul este răvășit de războaie, Londra preia puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o numim așa în continuare, n-a mers departe. Într-un loc retras din cartier, ca un sat uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]