1,615 matches
-
filozofic, cuvîntul are o altă semnificație, aplicabilă domeniului limbii, mai precis, funcției comunicative a limbii de "caracter intersubiectiv, faptul de a exista, de a se produce între subiecți, între persoane". Ca atare, comunicarea, schimbul verbal între (cel puțin) doi subiecți vorbitori, ilustrează acest caracter al limbii, care a fost denumit uneori alteritate și a fost considerat ca o latură a esenței limbii. Aceasta presupune că actualizarea limbii în vorbire se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de fi legitim, precum și faptul de a fi îndreptățit, justificat. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, noțiunea "legitimare" se poate folosi pentru a semnifica faptul că subiectul vorbitor intră în procesul discursiv care trebuie să tindă la recunoașterea dreptului la cuvînt și a legitimității în legătură cu ceea ce spune. Această legitimitate îi este conferită fie prin situația de fapt (ca într-o conversație amicală în care fiecare are dreptul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opusul intensității mici, reduse a obiectului avut în vedere (Te-ai înfuriat numai puțin, încît ne-ai speriat pe toți.). V. figură, ironie. DUBOIS 1973; DSL 2001; CRUSE 2006. RN LOCUTOR. Pentru cuvîntul locutor cu semnificația "persoană care vorbește; subiect vorbitor care produce enunțuri" există, în funcție de teorii și de orientările interpretative, mai multe sinonime. Într-o interpretare ce ține de rigorile teoriei enunțării, prin locutor nu se înțelege persoana care produce efectiv enunțul, ci persoana pe care enunțul o prezintă ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
susceptibil de a fi considerat ca auditorul sau lectorul posibil, iar interlocutorul partenerul într-o discuție. Totuși, distincția dintre locutor și enunțător rămîne incertă în multe modele discursive, deși se poate stabili că, atunci cînd locutorul este considerat ca subiect vorbitor care se află în exteriorul actului de enunțare, dar este legat de el, este echivalent cu emițătorul, iar atunci cînd este considerat în interiorul actului enunțării, este echivalent cu enunțătorul. O. Ducrot consideră că ar trebui făcută distincția între subiectul vorbitor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbitor care se află în exteriorul actului de enunțare, dar este legat de el, este echivalent cu emițătorul, iar atunci cînd este considerat în interiorul actului enunțării, este echivalent cu enunțătorul. O. Ducrot consideră că ar trebui făcută distincția între subiectul vorbitor, locutor și enunțător, dintre care primul este autorul empiric și exterior sensului enunțului, cel de-al doilea este o persoană care, în sensul enuțului, este prezentată ca responsabilă de el, și, ultimul, persoana care determină unghiul de vedere din care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în sensul enuțului, este prezentată ca responsabilă de el, și, ultimul, persoana care determină unghiul de vedere din care sînt prezentate evenimentele. Această disociere permite lui O. Ducrot să trateze problema polifoniei discursive. Unii cecetători consideră locutorul ca fiind subiectul vorbitor responsabil de actul de vorbire, dar este exterior lui și se opune subiectului care receptează actul de vorbire, fiind și el exterior, reprezentat de interlocutor, receptor sau alocutor. Pornind de la faptul că unele discursuri pornesc de la partide, sindicate sau alte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încît nu pare a fi pe deplin adecvat. De aceea, ar fi preferabil ca această noțiune să fie redată prin termenul glosocosmos (care are în prima parte grecescul glóssa "limbă"), ce sugerează reflectarea realității prin sensurile limbii, reflectare proprie comunității vorbitoare și relevantă pentru modul de umanizare a mediului cosmic specific limbii. Această manieră specifică modelează la rîndul ei pe indivizii vorbitori, încît se regăsește în modul de alcătuire și în componentele discursului. V. categorizare, etnometodologie, dialectică, glosocosmos, praxem, reprezentare, traducere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
glosocosmos (care are în prima parte grecescul glóssa "limbă"), ce sugerează reflectarea realității prin sensurile limbii, reflectare proprie comunității vorbitoare și relevantă pentru modul de umanizare a mediului cosmic specific limbii. Această manieră specifică modelează la rîndul ei pe indivizii vorbitori, încît se regăsește în modul de alcătuire și în componentele discursului. V. categorizare, etnometodologie, dialectică, glosocosmos, praxem, reprezentare, traducere. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO LUARE DE CUVÎNT. Prin luare de cuvînt se înțelege contribuția unui locutor într-un anumit moment
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
act de vorbire, apreciere, polifonie. BALLY 1932 ; DUCROT - SCHAEFFER 1972; FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MODALIZARE. Modalizarea este un proces continuu ce se înscrie în problematica enunțării. Ea desemnează atitudinea subiectului vorbitor cu privire la propriul său enunț, atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă. Viziunea extinsă are tendința de a suprapune conceptele "modalizare" și "enunțare", cea din urmă fiind definită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atitudine care lasă urme de variate tipuri: morfematice, prozodice, nonverbale etc. În legătură cu modalizarea există o concepție largă și una restrînsă. Viziunea extinsă are tendința de a suprapune conceptele "modalizare" și "enunțare", cea din urmă fiind definită drept atitudine a subiectului vorbitor față de propriul său enunț. Perspectiva restrînsă, cea care separă cele două noțiuni, definește modalizarea drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială. Pentru P. Charaudeau, de exemplu, modalizarea nu este decît o parte a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definește modalizarea drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială. Pentru P. Charaudeau, de exemplu, modalizarea nu este decît o parte a fenomenului enunțării, dar ea constituie pivotul în măsură să expliciteze poziția subiectului vorbitor în raport cu interlocutorul său, cu el însuși și cu enunțarea sa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a d i s c u r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căci analiza discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie - situații în care, în limitele aceluiași enunț se amalgamează modalități diferite, cu o mare diversitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a limbilor de specialitate. Pe de altă parte, se consideră că vocabularul instituie o ideologie, deoarece actul nominației reprezintă nu numai desemnarea unui obiect, ci și poziția subiectului fără de el. Orice nominație este, de aceea, expresia unei poziții în interiorul comunității vorbitoare în spațiul ei discursiv, prin care se manifestă dialogismul. Nominația este un act de vorbire anterior producerii sensului, dar numirea înseamnă a spune că ceva există și că acest ceva are un nume. Ca atare, se ajunge astfel la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numai experiența practică poate decide în cazurile de catgorizare, astfel încît, atunci cînd este avută în vedere de lingvist, percepția nu trebuie redusă la înregistrarea datelor senzoriale. Limba nu se raportează în mod obiectiv la realitate, căci subiectul cunoscător și vorbitor valorifică trecutul experiențelor sale practice și intervine cu propriile motivații. Sensul cuvîntului nu este în acest caz suma datelor obiective ale perceperii obiectelor lumii sensibile, ci ceea ce locutorul reține în funcție de parametrii subiectivi și intersubiectivi ce vin din istoria personală sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ca intervenienți discursivi, enunțiatorii sînt cei ale căror voci sînt prevăzute în enunțare, fără a le putea atribui cuvinte precise; ei nu vorbesc cu adevărat, dar enunțarea le permite exprimarea unui punct de vedere. O. Ducrot face distincția între subiectul vorbitor, locutor și enunțiator. Subiectul vorbitor este cel care produce enunțul. Locutorul este instanța care își asumă responsabilitatea actelor ilocuționare, iar enunțiatorul este autorul unui punct de vedere, care nu se exprimă obligatoriu prin cuvinte. Problematica polifoniei este aprofundată de Dominique
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cei ale căror voci sînt prevăzute în enunțare, fără a le putea atribui cuvinte precise; ei nu vorbesc cu adevărat, dar enunțarea le permite exprimarea unui punct de vedere. O. Ducrot face distincția între subiectul vorbitor, locutor și enunțiator. Subiectul vorbitor este cel care produce enunțul. Locutorul este instanța care își asumă responsabilitatea actelor ilocuționare, iar enunțiatorul este autorul unui punct de vedere, care nu se exprimă obligatoriu prin cuvinte. Problematica polifoniei este aprofundată de Dominique Maingueneau, pentru care locutorul poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căror scop constă în asigurarea continuității sau întreruperea schimbului prin acceptarea ori prin respingerea vorbirii altuia și a statutului lui de persoană care comunică, aprecierea ori dezaprobarea partenerului, acordîndu-i dreptul de a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2002. RN ROL. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, rol este un termen prin care se denumesc diferitele tipuri de comportamente lingvistice în care se angajează subiecții vorbitori și se referă la comportamentele care relevă modalitatea enunțării: de exemplu, rolul de a interoga, de a da un ordin, de a prezenta, de a afirma, de a argumenta etc. Aceste roluri, numite și roluri locutive sau comunicative sînt relevante
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expresie a creației, de mijloc pentru exprimarea și transmiterea ei. Pe de altă parte, fiind dominat de (orientarea de a se adecva la) realitate sub raport ontologic, limba manifestă în cazul stilului științific caracter de obiectivitate, de neutralitate în raport cu indivizii vorbitori, de exterioritate față de trăsăturile subiective. De aceea, stilul științific reflectă în mare măsură tendința spre standardizare a limbii literare și se realizează ca fiind dominat de reguli urmate fără abateri semnificative. În acest stil se cuprind, pe de o parte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avînd la bază ideea că aceștia sînt subiecți umani: astfel, pentru "emițător" sau "locutor", se poate folosi construcția subiect comunicant, iar, pentru "receptor" sau "interlocutor", construcția subiect interpretant. Cea mai folosită dintre formulele de acest tip este însă sintagma subiect vorbitor, care desemnează ființa care exercită facultatea limbajului, posedînd competență lingvistică și comunicativă în folosirea limbii. Aceasta presupune că el are capacitatea de a folosi sistemele unei limbi pentru a construi corect și pentru a-i recunoaște formele (morfologia), respectînd regulile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosirea limbii. Aceasta presupune că el are capacitatea de a folosi sistemele unei limbi pentru a construi corect și pentru a-i recunoaște formele (morfologia), respectînd regulile de combinare a cuvintelor (sintaxa) și ținînd cont de sensul acestora (semantica). Subiect vorbitor poate fi denumit însă și cel care vorbește, care produce un act de vorbire, dar, în acest caz, se renunță la diferențierea dintre statutul acestui subiect și rolul pe care îl are (de subiect care produce acte de vorbire sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasificarea acestor denumiri, au fost propuse două criterii care se intersectează în parte: 1) opoziția dintrte locutorul extern și locutorul intern al discursului și 2) opoziția producere - recepție. În primul caz, se pleacă de la ideea că, în discurs, orice subiect vorbitor poate avea două tipuri de identitate, una socială și una discursivă. Identitatea socială definește subiectul vorbitor ca pe cel care ia cuvîntul, are un statut social și o intenție comunicativă. De aceea, identitatea discursivă a subiectului vorbitor este în manifestarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorul extern și locutorul intern al discursului și 2) opoziția producere - recepție. În primul caz, se pleacă de la ideea că, în discurs, orice subiect vorbitor poate avea două tipuri de identitate, una socială și una discursivă. Identitatea socială definește subiectul vorbitor ca pe cel care ia cuvîntul, are un statut social și o intenție comunicativă. De aceea, identitatea discursivă a subiectului vorbitor este în manifestarea prin procesul enunțării. Prin opoziția producere - recepție se vizează rolurile pe care le mențin partenerii unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, orice subiect vorbitor poate avea două tipuri de identitate, una socială și una discursivă. Identitatea socială definește subiectul vorbitor ca pe cel care ia cuvîntul, are un statut social și o intenție comunicativă. De aceea, identitatea discursivă a subiectului vorbitor este în manifestarea prin procesul enunțării. Prin opoziția producere - recepție se vizează rolurile pe care le mențin partenerii unui schimb verbal în timpul desfășurării lui. Ei dețin, succesiv și alternativ, rolul de a produce actul de vorbire adresat celuilalt, care receptează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]