1,123 matches
-
schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei se apuca de citit, de treburile gospodărești se ocupa Fevronia: ea deszăpezea poteca până la fântână, tăia lemne și dădea tain la animale, iar Nicanor citea, hohotind ca un nebun. Babulea stătea și ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alte flăcări au izbucnit ca să le urmeze. La naiba ! a exclamat Charlie. Apoi băiatul s-a întors și-a rupt-o la fugă. Danny n-ar fi putut să se miște nici dac-ar fi vrut. Jinn-ul îl țintuise ca vrăjit, în timp ce scântei roșii săreau dintr-un tufiș către un pin galben înalt de șaizeci de metri. Flăcările urcau pe trunchiul uscat și se împleteau în coroana copacului. Dacă vântul își schimba direcția, așa cum se întâmpla deseori după-amiaza, atunci toată valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
odată și un furnicar de muncitori, diferiți unul de altul și totuși greu de deslușit, se Îmbulzesc pe străzi ca apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă opresc, fac stînga-mprejur, iar mai merg... Se mai oprește cîte un autobuz... Se mai aud pași răzleți... figuri aproape imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apa albastră era că suntem suspendați într-o lumină albastră. Apa era transparentă ca un perete de sticlă și razele unduitoare ale soarelui luminau apa până în adâncuri, lăsând să se vadă nisipul alb de pe fundul oceanului. Eu și Aidan eram vrăjiți. Ținându-ne de mână înotam alene pe lângă corali delicați și pești în toate combinațiile cromatice posibile; galben cu pete negre; portocaliu cu dungi albe și pești ciudați, transparenți, lipsiți de culoare. Bancuri întregi în formație, trecând încet pe lângă noi, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
uite în sus, printre crengi. O lumină aurie se revărsa asupra copacilor; razele pătrundeau ca niște lame strălucitoare în penumbră, făcând zăpada să sclipească. De o parte și de alta a drumului, asemenea unor însemne ce marcau granița unui tărâm vrăjit, Vitellius văzu urme de animale sălbatice. Unele puteau fi chiar de lup. — Stai! exclamă gâfâind. Se sprijini de un trunchi; era atât de greoi, încât trunchiul se clătină și zăpada de pe crengi căzu peste el. — Pe Jupiter, nu mai alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca niște săgeți, coborând și ridicându-se în stoluri, dincolo de zidurile cetății, acoperite de iederă. Valerius se întoarse să privească sclipirile luminii în apă. Vârî mâna în fântână, trasă cercuri din ce în ce mai mici și numără vrăjit vălurelele care dispăreau încet-încet. „Plec“, se gândi. Își trecu mâna peste piept. Degetele dădură peste amuletă. Amuleta Velundei. O strânse în pumn, apoi o privi în lumină: strălucea, transparentă. Frumusețea ei nu pălise, de parcă Velunda n-ar fi murit, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
afla alături de el, și ăsta era singurul lucru care conta. — Nu sunt în stare să lupt. Maestrul puse două degete pe fruntea lui Valerius și desenă un semn, murmurând niște cuvinte de neînțeles. Valerius închise ochii; atingerea maestrului avea ceva vrăjit. Și-o aminti pe Velunda așa cum o văzuse prima oară, cu ani în urmă, când ajunsese în satul lui Julius Civilis. Ea stătea lângă foc, ca și cum l-ar fi așteptat, și îi zâmbise. O revăzu apoi sub frasin, pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scandal. Dar așa sunt și banii. Nu poți să înfrângi conspirația banilor. Nu poți decât să intri și tu în horă. Am condus-o pe Martina acasă, pe jos, după care amândoi l-am plimbat pe Shadow. Momentul de beție vrăjită se risipise și eu redevenisem ceea ce fusesem dintotdeauna, savurând sărutul de noapte bună și vreo două aluzii sinistre înainte să mă întorc la hotel. Bombardat cu impresiile furnizate de simțuri, cu fața licărind în timp ce își regiza preocupat filmul ultrarapid, Shadow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față populațiile indigene din nordul Americii), iar la nivel formal textul se prezintă ca un dialog neîntrerupt și adeseori ironic cu autori celebri și opere fundamentale ale literaturii universale, printre care se numără Divina Comedie, Hamlet, Furtuna, Robinson Crusoe, Muntele vrăjit, dar și faimosul poem sufist Graiul păsărilor. Pentru Clarissa Mulțumiri Autorul le mulțumește domnilor Faber & Faber pentru permisiunea de a cita versuri din poemul The Four Quartets inclus în volumul lui T. S. Eliot Collected Poems, 1909-1962, și din poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în ciuda secretoșeniei lor, a îndărătniciei lor de a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu-i îndrăgească. Se întrebă dacă făceau dragoste unul cu altul. Le spusese povestea lui după-amiază, ceva mai devreme iar ei îl ascultaseră în liniște, vrăjiți precum copiii, încuviințând din cap și căscând gura. Domnul Jones nu vorbise decât o dată, când Vultur-în-Zbor l-a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a ales pe mine. — întocmai, rosti Virgil Jones și-și încrucișă degetele. UNSPREZECE Miezul nopții sau pe-aproape. în căsuța din micul luminiș de lângă stâncile cenușii de deasupra plajei cenușii e tăcere. în pădurile întunecate de pe povârnișurile întunecate ale muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Neajutorat. — Lipsit de putere. Neajutorat, repetă ca un ecou Mallit. — Incapabil să-și influențeze propria viață. — Incapabil să-și influențeze propria viață. — Veșnic azvârlit printre îndoielile și fricile sale. — Azvârlit. Vocile lor erau melodioase. Vultur-în-Zbor se trezi că-i ascultă vrăjit. Niciodată nu conștientizase frumusețea discursului, farmecul vorbitului pur și simplu, al argumentației la nesfârșit... Simți cum mintea lui o ia razna și încercă să o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus, urzită timp de secole întregi de chibzuială pe un scaun, în întuneric. Acum, apucată, vrăjită, o pusese în aplicare împotriva Spectrului. Era o umilință totală, care-l lovea în miezul mândriei lui carnale, singura mândrie care-i mai rămăsese. Bărbatul ridică ochii spre Valkiria impunătoare, care-l fixa cu toată forța urii ei, strânsă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián Îl urmă, ascultător, pe băiat, Însă pămîntul Îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase În Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu aceeași scară, cu rochia albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și dea seama că nu-l va putea iubi niciodată. Nu așa cum visa ea că va ajunge să iubească pe cineva Într-o bună zi. Însă Îi venea greu să refuze imaginea ei Înseși pe care o vedea În ochii vrăjiți ai pălărierului. Numai În ei o vedea pe acea Sophie care și-ar fi dorit să fie. Așadar, din nevoie sau din slăbiciune, Sophie continua să se joace cu curtea pe care i-o făcea pălărierul, crezînd că, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mirosul buruienilor și al burniței. Atunci am simțit cum mîna lui Julián Îmi scapă. M-am oprit și m-am Întors, ca să-l văd nemișcat, cu privirea țintuită În beznă. — Ce s-a Întîmplat, Julián? Nu mi-a răspuns. Contempla vrăjit gura unui coridor Îngust care ducea spre bucătării. M-am Îndreptat Într-acolo și am scrutat Întunericul sfîșiat de flacăra albastră a lămpii de benzină. Ușa aflată la capătul culoarului era astupată. Un zid din cărămizi roșii, așezate neglijent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd m-am Întors la librărie după ce vizitasem fosta vilă a familiei Aldaya, am găsit un colet cu ștampile de la Paris. Conținea o carte intitulată Îngerul de negură, romanul unui anume Boris Laurent. Am răsfoit-o grăbit, simțind acel parfum vrăjit, promițător, al cărților noi, și m-am oprit cu privirea asupra Începutului unei fraze la Întîmplare. Am știut de Îndată cine o scrisese și n-am fost surprins cînd, Întorcîndu-mă la prima pagină, am găsit, scrisă cu caligrafia albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cartea vs. Internet Harry Poter: Un an întreg... Se duse timpul Aripile lui albe Ne-au furat Și ne-au purtat departe... Hermione: Poate nu-i totul pierdut! Poate Timpul va înțelege Și va închide ochii Și se va lăsa vrăjit! Timpul: Cum aș putea să mă las vrăjit? Nici cu cea mai mare magie N-o să mă las păcălit! Hermione: Nu e corect... Acele ceasornicelor tale Au mers mult prea repede! Timpul: De ce sunteți triști? Eu am trecut, e-adevărat
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]