4,976 matches
-
lumânare, pipăindu-și nesigur liziera verde-gălbuie. Se părea că omul care introdusese complexul de inferioritate În psihanaliză tocmai era pe cale să dobândească unul, căci o fi timpul o noțiune relativă, mai ales În Purgatoriu, dar trebuie să precizăm că trecuseră vreo două minute bune de când Napoleon scruta zâmbind ușor țepușele viu colorate de pe țeasta fondatorului psihologiei individuale, când acesta se răsti la el cu o voce plângăreață: — Șefu’ te-a-ntrebat ceva, măi! Napoleon Înțelese că, făcând un psihanalist să-și iasă din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sau nu îndeajuns de mulțumitor pentru ca "analista" să-și piardă capul. Galeria de portrete este însă impresionantă, aproape fiecare tablou propunând câte un prototip identificabil în viața reală. Iată un exemplu, luat la întâmplare: "El era un bărbat uriaș, de vreo sută cincizeci de kilograme: era cel mai gras și mai sexi bărbat pe care îl văzusem vreodată. Trupul lui, deși adipos, era prietenos și calm, era egal cu sine însuși, iar asta îmi plăcea. Nu mi l-am închipuit niciodată
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
un supliment la solda propriu-zisă a activilor, sub titlul de indemnitate de activitate, nesupus la reținere și nereversibil la pensie, dar acel supliment raportat la cuantumul soldei era de circa 9 la sută. Acum la solda propriu-zisă «brută» se dau vreo 4 indemnități, cari în total depășesc o treime din cuantumul soldei, iar pensia se calculează numai asupra soldei bruto, după ce se mai deduc și cei 10 la sută, reținerea pentru pensie, deși pensionarii militari au plătit-o și ei fiind
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
oarecare antrenament, mișcare Încheiată cu un icnet scurt. Dintr-o dată se afla cu jumătate de metru mai aproape. Nu rămînea decît să repete de cîteva ori aceeași figură. — Te descurci binișor, Îl lăudă Pablo. — Păi da! Fac treaba asta de vreo zece ani, de cînd idioții de la CIA au simulat un accident de avion, ca să ne dea dispăruți. Repetă saltul și mai icni o dată, de parcă ar fi primit o lovitură Între coaste. De fapt, ne-au luat ostateci, adăugă, fiindcă aveau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
înregistrare, că filmează întoarcerea comisarului sau partea a doua la Ultimul cartuș, n-am mai avut cu cine să stau de vorbă, mi-a repetat. Ar fi dat orice dacă ar fi fost posibil să întoarcă timpul înapoi măcar cu vreo două trei zile, atît cît să mai poată trata o dată cu domnul Președinte, dacă nu personal, cel puțin printr-un intermediar, își dă cu părerea Gulie. A dublat gărzile, a ordonat să nu intre și să nu iasă nimeni din unitate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mult curaj s-au retras în spatele unor baricade ridicate pe loc. Astrele spuneau cu totul altceva, dom’ Colonel, doar așa s-ar putea explica situația nou creată, se gîndește Poștașul. — Cu ochiul liber pe cerul emisferei nordice se pot observa vreo trei mii de stele, își aduce aminte Tîrnăcop, gîndindu-se la telescopul gigantic al americanilor de pe muntele Palomar. — L-a cam zăpăcit cu teoriile astea, zice Dendé, l-a făcut să se simtă vinovat că toată viața nu făcuse decît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gîndește te ce s-ar fi întîmplat dacă Monte Cristo sau Petrică ar fi mierlit, cu cine și-ar mai fi făcut domnul Președinte guvern, pe cine ar mai fi trimis să-i facă felul Piticului? Cred că mai rămăseserăm vreo două-trei sute pe Baricadă pînă să o spargem, ați auzit bine, dom’ Roja, Baricada s-a spart din interior, oricît de greu v-ar fi să credeți. Manifestanții au construit o, manifestanții au spart-o, eu am fost printre ultimii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parcă nu mai era chipul ei. Era și mai palidă decât o știa și o cicatrice mare Îi Înflorise pe frunte. Despre propria familie nu a mai vrut să știe nimic. A citit cu totul Întâmplător Într-un ziar, acum vreo câțiva ani că fiul lui a ajuns mare specialist În asanarea lacurilor, În Canada. Îi publicaseră și fotografia, dar nu a recunoscut nimic din copilul pe care-l părăsise. Bolile lui Ben s-au Înmulțit și, de trei ani, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Suntem pregătiți pentru bunăstare? Ne amăgim? Am adus pâine și parizer. Am adus și câteva propoziții memorabile. Ți le spun când Îți faci siesta. Știi tu broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum zace cu mâinile pe piept și cu ochii Întredeschiși, cu barba crescută În dezordine, Kawabata pare o operă de artă, o pictură făcută de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit că n-aș putea suporta prezența lui Rosemary și vioiciunea ei de vrăbiuță băgăcioasă. Ea se oferea să vină să-mi împacheteze serviciul de masă din porțelan de Minton și încă vreo câteva lucruri care, după părerea ei, nu trebuie lăsate în seama celor ce se vor ocupa de mutare. I-am spus că ar putea face asta, dar că deocamdată n-am aranjat nimic în privința mutării. Mi-a răspuns că bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mărunți, ca de ferăstrău. Cum vreau să fiu, slăbănog sau voinic, ce vreau să ajung, bărbat sau șoarece? De ce, doctore, de ce, vai, vai, vai, de ce, de ce, de ce se repede o mamă cu cuțitul în mână la propriul ei fiu? Am vreo șase-șapte ani, de unde să știu că n-are de gând să-l folosească? Ce-ar trebui să fac, să-ncerc s-o înfrunt la șapte ani? Nu am un simț al strategiei prea dezvoltat, ce Dumnezeu - probabil că la vremea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putea face apariția din bucătăria maică-mii. Menajera este, evident, o șikse, dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha, ha. Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că, pe când eram destul de mic, taică-meu a adus una, într-o seară, la cină: o casieră de la birou, subțirică, încordată, timidă, bine crescută, blajină la vorbă, sărită de prima tinerețe, pe nume Anne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
De ce, măi, fantome ale lui Gregor Samsa! Bună, Alex, la revedere, Franz! — Ai face mai bine să spui că-ți pare rău, măi ăsta, că dacă nu, vezi tu! Și când zic asta, nu-nseamnă că poate o să vezi! Am vreo cinci, poate șase anișori și ea mă ia cu dacă-nu și cu nu-nseamnă-că-poate, ca și cum plutonul de execuție ar fi deja aliniat afară, așteptând să mă lichideze. Și iată că în scenă își face intrarea tatăl: după o zi agreabilă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-o facă. — Ce caută În tren? — Merge În Răsărit la vânătoare de subiecte. Nu era treaba mea, dar cum veneam să te conduc, am preluat-o. Mi-au cerut un sfert de coloană, dar cei de la Londra vor lăsa vreo două paragrafe. Nu și-a ales momentul potrivit. În sezonul mort ar fi beneficiat de o jumătate de coloană, printre sirene și căluți de mare. Flama interesului profesional păli când o privi iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit de ideea că anii de fantomă trecuseră. Sunt iarăși viu, se gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hol spre salon, aveam mult spațiu de Înfrumusețat. Trebuia să recunosc că era intimidant. Chiar atunci sună telefonul. Era Milton. —Te obsedează cartea? mă Întrebă cu dezinvoltură. —Milton, mi-a plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo 16 cm spre dreapta? Nu, un pic mai mult, așa, da, nițeluș către terasă... așa. Stop! Stoooop! a țipat el. Scuze, sunt la lucru. —Să te sun eu mai Încolo? l-am Întrebat. —Eu sunt mereu la lucru. Ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a Întors la masă. Părea tulburată. —Ce-a zis? Hai odată, făcu Lauren pe șefa. — Păi... cred că a spus... Marci părea confuză. Își duse o mână la frunte și o presă de ea cu putere, ca și cum ar fi rezolvat vreo complicată ecuație de algebră. Într-un sfârșit, continuă: —OK, uite ce cred eu că s-a Întâmplat. I-am zis Sophiei că mi-a plăcut la nebunie colierul pe care-l purta aseară, așa că am Întrebat-o de unde Îl are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime, cu geamuri din tavan până la podea, care ofereau priveliștea acoperișurilor drăguțe din Soho. Oriunde te uitai, erau lucrări de artă: un pudel gigantic de Jeff Koons ici, o pictură În ulei de Cecily Brown colo, o carpetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urma cărții. Rămas singur, răsfoiesc agenda lui Helen. Aproape că nu există zi fără un nume; pe unele le știu. Ori vreun dictator dintr-o republică bananieră, ori vreun șef mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trebuie, dar nu-mi place să mă știu că-i fac pe plac. Deși, surîde Ion am impresia că i-o fi vorbit directorului de mine: prea am fost descoperit dintr-o dată, ajungînd, prin derogare, șef adjunct de secție. Sînt vreo cinci mai buni ca mine. Poate-s incomozi. Poate acordă Ion, ridicîndu-se. Hai să mă duc prin tabloul de comandă, să văd cum merge remedierea, apoi vin aici să trag un pui de somn, că pînă la mine, la serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curioasă a Sorinei, a completat aprecierile cu două-trei vorbe, transformîndu-le în aprecieri pur sportive, ceea ce-a descrețit fruntea fetei, făcînd-o să izbucnească în rîs: Păcat că n-au și băieții antrenament! Am fost cu tăticu' de cîteva ori; sînt vreo doi, au niște mușchi, parcă-s sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ar fi fost închis, mi-ar fi fost lesne să scap de sarcină... Iată-vă împreună. Înseamnă că există o balanță: l-ai făcut?, să-l iei și să-l crești..." Poftiți... a murmurat ea, invitîndu-l pe Săteanu. Trecuseră vreo șapte zile de la discuția din București. În primele trei, fata nici n-a vrut să audă de propunerea ce i se făcuse, în ciuda faptului că mama ei încerca să-i explice că, la urma urmei, vorba lui, ce-i inuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
l-a privit pe Alun și el a privit-o la rândul lui. Și-a dat seama că, de fapt, nu prea îi cunoșteau pe tipii din Stourbridge. Singura legătură cu ei era Dan, pe care Alun îl avusese coleg vreo câțiva ani la Cardiff, doar că nu fuseseră prea apropiați. Carol avea tot dreptul să-și simtă poziția socială amenințată și minimalizată, mai mult decât era cazul pentru Alun. Atunci, Dan s-a uitat la ea și, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scarpini, deși simți că trebuie - asta suna ca un edict din Brobdingnag. Bull o atinse din nou, fără să-și dea seama ce face. Însă, de data aceasta, atingerea îi provocase o anumită senzație. Chestia era umflată și ovală. Avea vreo zece centimetri lungime și pornea chiar de la scobitura genunchiului, continuând spre călcâi. Bull observă că rana sau infecția se prezenta sub forma unei crăpături cu marginile striate și liniștitor de uscate. Acum că devenise conștient de existența ei, era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]