791 matches
-
harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să treacă nicio zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică în fața Tribunalului Inchiziției În româna veche sau regională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zi fără a trasa măcar o linie; ulterior a fost aplicată preponderent scriitorilor. De la lat. via „cale“. Unamuno mizează pe jocul de cuvinte între sp. vida „viață“ și lat. via, respctiv sp. vía „drum, cale, itinerar“. „Spre vrerea sa, iar vrerea Lui ni-e pace.“ (Trad. G. Coșbuc.) „Și totuși se mișcă!“, cuvinte atribuite de legendă lui Galileo Galilei, care le-ar fi murmurat după ce și-a abjurat teoria heliocentrică în fața Tribunalului Inchiziției În româna veche sau regională „lume“ (< lat. lumen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Vom ajunge fericiți, Doar atunci și nu cu-acești Lideri zilnic ghiftuți. Eu scriu, rescriu și-apoi transcriu Nimicurile mele; Să nu le puneți în sicriu, Rămână probă ele. Fără lacrimi și durere Bunul simț și sentimentul, Sub a rațiunii vrere Ornează terasamentul. * „La Paștele calului” Vom ajunge ca model În fața credulului, Ce ne-o scrie un rondel. Ce-i la noi? Harababură, Brambureală altfel spus, De se miră ca făptură Tot ce este la Apus. * Și mai vrem să fim
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
miră, cum de firele sunt rupte, Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte - Ea zâmbind și trist se uită, șopotește blând din gură: " Sburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură". III Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și - Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. Și Narcis văzîndu-și fața în oglinda sa, izvorul, Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. {EminescuOpI 80} Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca să o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
folosită de ani întregi, era totuși o forță redutabilă ce își avea punctele ei slabe, la fel ca toate mașinăriile statului. M-am bucurat văzând că elevii pe care-i plasasem în fața cancelariei erau tot acolo și mi-au îndeplinit vrerea. Nimeni nu se apropiase de ușile masive. Venind spre ei, mi-au făcut loc și mi-au dat voie să mă apropii. Știind că nu aveam de ce să mă tem, căci pe holuri erau numai elevi în a căror minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fără limite mă cuprinse și nu m-a părăsit din momentul acela niciodată. Îmi simțeam voința pulsând în venele mele ca un foc ce arde și mistuie în calea sa totul. Eram mai puternic decât închisoarea lor. Mai puternic decât vrerea lor! Era mintea mea... și nimeni altcineva nu avea să mi-o conducă! Eu eram propriul meu tiran și dacă aveau de gând să stea cu chirie, atunci vor sta după bunul meu plac! DE AJUNS! Strigătul meu fulgeră întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mi se Întâmplă mie așa ceva. Din acel moment l-am considerat pe dumnezeu dușmanul meu de moarte. A fost doar o „expresie” Într-un loc nepotrivit. N-am vrut să fac rău nimănui. Nici măcar nu Înțelegeam profunzimea celor „scăpate” fără vrere. Mă tot frământam ce să spun acasă sau dacă trebuie să spun ceva... În seara respectivă nu am avut curajul să mănânc. Am spus mamei că mă doare capul și aș bea doar un ceai de tei. Nu am pomenit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dacă ispitele-n trup nu mai încap picioarele și pe loc plat alunecă. Orice cădere, știu, duce-n necunoscut, acolo unde nu i decât sminteală; intemperiile și ele-s o răscoală și nu întotdeauna avem la noi un scut. Când vrerea e fragilă și-n renunțări adoarme, iar gândul parcă-i dus și el cu sorcova ispitele dau buzna și slăbiciunea va stârni taurii ei ca să ne ia în coarne. Bicisnici, nicicum pașii nu ne mai sunt ai noștri și în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fluturi învârtindu-se-n lumină - dragoste-adolescentină, neajunsă la săruturi. Doarme trei ore pe noapte și mănâncă te miri ce; merele-n Eden nu-s coapte, vârsta nu-ntreabă de ce?.. Plin de vise, plini de visuri și de taine și de vrere, uși deschise, paradisuri, dragostea îmi dă putere să străbat necunoscute spații pline de surprize unde niciodată nu te poți abstrage unor crize foarte-aproape de eroare, abandon de școală chiar deși viața nu-i bazar și nici zar dat la-ntâmplare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de-a dragostei putere, învinsă niciodată au cam umplut paharul și nu pe îndelete... Cuceritor e darul ce-l au unele fete! 5. Iubire imaculată Uneori, îmi spune gândul c-al tău măr nu va rodi și sterilă va fi vrerea dintre noaptea ta și zi. Astfel ezitarea mea are un limbaj aparte, nu ti-aș spune vreodată că nimic nu ne desparte; eu nu cred că dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul gata să ne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
doar cine va bea... Alături, pe-un copac uscat, un corb va mai stârni îngrijorarea zilei de mâine; temătorule, vino să-ți dau apă vie și pâine, vino și tu, măi omule, orb... 16. Bacalaureatul era aproape Când gând, simțire, vrere ard cum arde primăvara dorul, colegul nostru, Leonard se pregătea să își ia zborul. La geamul vieții, larg deschis spre dincolo de ce-i departe, zâmbeam și mă gândeam la vis, la carte, dragoste și arte. Cu-aripi la umăr și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ne-om mai vedea Eu nu știu”. Pe nebăgate de seamă, alte glasuri - la început mai timide - au prins a-l seconda pe solist. Și cântecul a pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești, măi, Tu mi l duci, mi-l ocolești Din Craiova la Pitești Și-l dai jos la București. Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu. Eu mă duc, mândro, mă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venit. Cu ce îți pot fi de folos? ― Apoi, cu multe, jupâne. Da’ cel mai însemnat lucru ar fi ceva de mâncare și de băut de soi. ― Iaca a ieșit și Irinuța și te-a omeni ea cum ți-i vrerea. Lotrul s-a prefăcut că nu bagă de seamă că hangița s-a ivit în prag. ― Atunci, oi avea răbdare să aștept. Hangiul i-a poruncit nevestei cu ce să-l omenească pe musafir. Când lotrul l-a avut din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au luat și ultima înghițitură, Todiriță, care încă mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei întreprinderi industriale, ungur de origine. ― Măi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șoferul. În revărsatul zorilor ne-am întors acasă amețiți de băutură și frânți de oboseală. ... Mă chinuiam să adorm învîrtindu-mă când pe o parte, când pe cealaltă, dar somnul nu se lipea de mine. Timpul curgea anevoie, cu picătura. Fără vrere, am înregistrat auditiv toată activitatea matinală a mansardei. Gleber plecă cel dintâi, la șapte, cu pașii lui greoi și măsurați. Apoi, sora Mihaelei, grăbită, ca întotdeauna. După ea veni la rând Virgil, actorul, care se întoarse după o oră, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Târgov. Ilina a lăsat deoparte treburile casei, și-l privea țintă și iscoditor pe Târgov cu mâinile împreunate la piept. Într-un târziu a decis: -Du te la cel cu darabanaua și spune-i să iasă pe toloacă că-i vrerea mea. Și numai după aceea te ai duce dumneata și-n adăpostul unde slujește Uran... -Prea bine, Mare doamnă! exclamă Târgov, după care se înclină în semn de salut și respect, apoi plecă. -Ce vrei să faci cu arcul, Adela
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Fără a primi răspuns a ordonat imediat: -Să fie dusă la zdup. Doi luptători uri din garda lui Amar au coborât fata de pe cal și au condus-o acolo unde a dispus marele șef. -Să nu fie eliberată decât la vrerea mea, a mai completat Uran apoi uitându-se la Amar fără să-l întrebe ceva, aștepta. Amar a înțeles ce vrea stăpânul lui, așa cum se întâmpla de multe ori și imediat s-a adresat celor două luptătoare: -Stăpânul nostru, marele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița protectoare a târâtoarelor să slobozească vrere astfel ca luptătorii cristeni să folosească șerpii cum doresc, dar numai acum, în această nefericită luptă. La auzul acestor vești Uran surprins, s-a ridicat să plece. -Slavă ție, zeiță! -Mergi sănătos, viteazule Uran, și nu uita ce ți-am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1982, pag. 962. "Dl Anton Holban, spuneam în introducerea prezentei cronici, că de la Proust se trage. Este în scrisul său de acută introspecție psihologică, atâta investigație și frământare cerebrală, că, fără de vrere, te gândești la meandrele explorărilor genialului romancier. Dar ca și pentru dl Sergiu Dan, raportat la maestrul romanului realist, și dl Anton Holban reprezintă în opera sa un extract proustian -, pe seama căruia ești de multe ori înclinat să pui efervescența
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și el năpădit de gânduri și întrebări. E deosebit de dificil însă să pătrunzi în sufletul unui om, mai ales dacă lipsește o punte. Și totuși... ce aștepta? Mai exista oare cineva ce intrase pe porțile inimii sale cu sau fără vrerea lui, și ea nu avea știre de acest lucru? Gândul acesta săpa în adâncimile sufletului ei, îi storcea clipele de substanța lor firească, o obseda fără încetare. Tentația de a-l întreba direct ce planuri are se aflase de multe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
operat adânc în modelul de a simți și gândi al poporului nostru, de vreme ce și azi, după atâția ani de la evenimentele din Decembrie 1989, lumea se mișcă bâjbâitor într-un păienjeniș urzit de firele suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
altitudinea ei spirituală. Între multele și interesantele documente pe care semnatara volumului și naratorul le- au așezat în partea a doua a cărții, mă opresc în onoare, asupra Monumentului Crucilor Înfrățite, ridicat la Aiud în memoria martirilor anticomuniști: HRISOV: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu împreună lucrarea Duhului Sfânt, s-a ridicat acest monument, în Cimitirul ortodox al municipiului Aiud, pentru cinstirea memoriei deținuților politici morți în Penitenciarul Aiud, în timpul regimului comunist. Lucrările au început la data de 28 Octombrie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]