1,491 matches
-
dedesubt și de pe țărmuri depărtate și puștii, 260 Aceste acoperitoare cruguri ale cerului și-aceste globuri de pămînt vibrînde. O Planetă cheamă pe-alta și-o stea întreabă de-alta: Ce flăcări sînt acestea, venind din Miazăzi? ce larma, ce vuiet înfricoșător De parc' ar fi în ceruri bătălie? ascultați! nu auzirăți trîmbița Pesemne-a unei crunte bătălii?" În vreme ce vorbeau, văpăile se-apropie mugind grozav. 265 Ei văd pe cel pe care l-au străpuns, se tînguiesc din pricína lui, Nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mamei sale, Barbara, părăsita de iubitul ei, obișnuia adesea să-l cânte (Cântecul salciei: "Salce! Salce!"). Din timp în timp Desdemona se întrerupe pentru a face comentarii referitoare la Barbara și pentru a da instrucțiuni Emiliei. La un moment dat vuietul vântului o face să tresară de teamă. Desdemona îi urează noapte bună Emiliei după care revine brusc, bântuita de presentimente negre și își ia un 424 dramatic adio dela Emilia. Rămasă singură Desdemona înaltă la Cer o impresionantă rugăciune (Ave
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
În miezul unei existențe paradisiace. Fiecare zi petrecută aici dă seama de această necesară proiecție și reîntemeiere. Dimineața Începe bineînțeles cu căutarea În balconul de după casă a razelor soarelui pe zidurile mănăstirii și pe dealurile din depărtare, bând cafeaua În vuietul atelajelor cu lemne furate ce se scurg lin dinspre pădurea din zare. Pe urmă vine scurta inspecție a florilor („Doamne, iar s-a culcat cățelul vecinii pe vâzdoagele mele!”), a merilor, vișinilor, zarzărilor și prunilor („Vântul a mai rupt o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
douces cordes du silence, la harpe de ténèbres désir étranglé, joie de vivre écrasée ? Qui sait ? Qui sait ? (Poncet, 1996 : 42) Ce aude unicornul Prin lumea poveștilor zumzetul veștilor. Prin murmurul marilor plânsetul țărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului. (Blaga, 2010 : 437) Ce qu'entend l'unicorne Par le monde des contes des messages la ronde. Par le murmure des mers des pays leș pleurs. Par le monde des étants des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vers en miroir qui développent, dans des métaphores inédites, l'idée du temps apatride : Timp fără patrie : rău fără ape, secetă-n albie și sub pleoape. Timp fără patrie : inimi învinse, vârste nerodnice : cugete stinse. Timp fără patrie: sura poveste, vuiet de cetina neagră pe creste. (Timp fără patrie) (Blaga, 2010 : 281) Temps apatride : rivière sans eau, galets secs, et larmes aussi. Temps apatride : cœurs défaits, âges stériles, consciences éteintes. Temps apatride : conte en grisaille, rumeur de sapins noirs sur la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de a fi. Ele semnalează prezența unei realitas, fără să fie, totuși, numai o simplă adeverire a acesteia. Căci, numind una sau alta dintre seducătoarele înfățișări ale Firii (Grădina de piatră - „în stil japonez”, Trandafiri, Flori de piersic, Toamnă, Val, vuiet, vânt..., Frunze, Pescăruși ori Ninsoare lină), poetul se simte atras nu atât de fenomenalitatea ei manifestă, cât mai ales de principiul ascuns care o guvernează și o face posibilă. Fascinat de acest „suflet” al lucrurilor, va și căuta, de altminteri
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
Emil Gârleanu, memorialul de călătorie al lui Dinicu Golescu, România pitorească de Al. Vlahuță. B. alcătuiește și traduce o antologie a aforismelor românești (1967) care, revizuită și lărgită, va apărea într-o nouă ediție, sub titlul Kagylók tengerzúgáhrsal [Scoici cu vuietul mării] (1971). Volumul cuprinde aforisme din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, din D. Cantemir, Anton Pann, T. Maiorescu, M. Eminescu, I. L. Caragiale, N. Iorga, T. Arghezi, M. Sadoveanu, Lucian Blaga, T. Vianu, G. Călinescu ș.a., constituind un
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
Din lumea celor cari nu cuvântă], București, 1963, Az elsö fájdalom [Cea dintâi durere], București, 1971; Jean Bart, Europolis, București, 1960; Șerban Nedelcu, Szabad úton [Drum deschis], București, 1962; Román aforizmák [Aforisme românești], București, 1967; ed. (Kagylók tengerzúgáhrsal [Scoici cu vuietul mării]), București, 1971; Zaharia Stancu, Sirató [ Ce mult te-am iubit], București, 1970; Petre Sălcudeanu, Csonkahét [Săptămâna neterminată], București, 1971; Dinicu Golescu, Utazásaim leirása. 1824, 1825, 1826 [Însemnare a călătoriei mele. 1824, 1825, 1826], București, 1977. Repere bibliografice: Polgár István
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului, urmat de șfichiuitul gloanțelor pe acoperiș. Părăsind orașul calcinat, au dat de rămășițele unui tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ș-aleargă A unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce poate capul cel sec și stins, Lucia voastră limbă, gheara ce-o ați întins, Acum să văd. (privind sub fereastră) Prin iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu pachetul hârtiilor Direptății {EminescuOpVIII 190} TABLOU MAIO, PETRU ACT. IV 1. ARBORE (singur) 2. ARBORE, MAIO 3. ARBORE, MIRA 4. PRECEDINȚII, ȘTEFAN, LUME (supliciul) 5. ȘTEFAN, MIRA ACT. V 1. MAIO, PETRU (se ascunde în tron) 2. Cortegiu. Cununie. Vuiet afară Lumea iese. Mira-n rugăciune. 3. MIRA, PETRU 4. MIRA, ȘTEFAN (moare) 5. MIRA (singură) 6. MIRA, MAIO 7. MIRA (singură puțin) 8. MIRA, PETRU, LUME ACT. V După ce Petru a lăsat-o într-o turburare asemenea nebuniei, ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec pin stîlpii-nalți ai scării Și prin țipătul mulțimii sună vuietele mării. * risipite Și pe frunți încoronate trec a calului copite. Sufletului plin de umbre tu dai liniștea uitării Și răsai ca un luceafăr pe cutremurele mării, Verși lumina ta cea dulce-n visu-mi [și-n] singurătate-mi, Dând viața valurilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o zi frate-meu dispăru... Eu îl căutam nebun și visător, căci îmi lipsea o parte din sufletul meu - dodată aud un vuiet prin popor, ridic ochii și văd în cocie de aur cu 12 cai pe un Domn cu barba lungă și neagră ca {EminescuOpVIII 247} un codru și sub muntele frunții cu doi ochi de vultur: era Mihai cel mare, ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu - o stea, cine știi ce lume care poartă vuietul destinelor sale dasupra capului meu; oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit? Lira mea - o lume cu tremurul simțirilor ei. Simt, gândesc, inima mea - un ocean cu valuri nenumărate, creierii mei - un paladiu tămâiat de-nțelepciune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie înlănțuită de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe ori e să mintă victoria asupra sufletelor care n-a avut loc. Actori ce-și scriu laudele singuri și cari pun oameni să-i aplaude de câte ori cască gura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
argonauților, când a potolit prin (des)cântec furtuna. Într-un epitaf dedicat lui Orfeu (Antipater din Sidon, secolul al II-lea î.e.n.) stă scris : Orfeu [prin farmece]... nu vei mai adormi furtuna, nici grindina potopitoare, Nici viscolul stârnind zăpezi, nici vuietul hainei mări (Antologia palatină, VII, 8 ; cf. 69, p. 8). De asemenea, imnurile orfice au păstrat invocații adresate 1. norilor, pentru a trimite „puzderia de stropi fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se arăta „binevoitoare” și pentru a trimite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
le spună că fata e însărcinată, dar își dorea ca toată lumea să înțeleagă cât mai repede cu putință ce se întîmplă. Sterilitatea femeilor din Satul de Clone fusese întotdeauna asociată cu Ciuma. Zarva se instaură din nou; era însă un vuiet diferit de primul. Din când în când, se auzeau strigăte. Unele erau fără îndoială izbucnite din bucurie, dar cele mai multe erau de mânie. Sunetul cornului readuse din nou tăcerea. Stin o privea cu ochi acuzatori. ― Cred că toți frații mei sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu mai avea nici o îndoială. Senzația aceea de bine îi era dată de conștiința faptului că se bizuia pe o armată cum nu mai avusese nici un Boszt. Împăratul se ridică în picioare și începu să vorbească, acoperind cu vocea sa vuietul mulțimii. - Quinții mei spun că am venit pe Z ca să ne ascundem. Așa este! Localizarea acestei planete a fost un secret bine păstrat. Am fugit din Klemplant cu inima strânsă, conștient că merg în surghiun la marginea Universului cunoscut, renunțând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nou în ly. Dragonul lor era acum aproape lipsit de picioare, dar asta adusese un oarecare echilibru al luptei fiindcă, întins fiind pe pământ, ochii săi puteau ținti cu ceva mai multă eficiență. Gândul lui Xtyn se transformă într-un vuiet care începu să topească ființa iluzorie a dragonului. Dezorientați, inamicii se strânseră spre centrul scenei de bătălie și așteptară organizat transformarea. Dragonul era acum o minge de foc, care începea să prindă forme umane. Pe măsură ce înțelegeau ce dorește să facă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rim mai mult decât orice, dar Xtyn îi era ca un fiu. Amestecul acela bizar de sentimente putea zdruncina chiar și o persoană care trăise în lumea lipsită de constrângeri a psiacului. Lângă cei doi apăru Oksana, care așteptă ca vuietul produs de o altă explozie să se oprească, și apoi îi spuse Alaanei: - Mi-au zis că tu vei fi Maestru de-acum. - Cine a spus asta? răspunse Alaana uluită. - El, arătă Oksana cu degetul spre Arrus. Mi-a zis
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
colț stăteau înghesuite corăbiile ancorate; fluviul își rotunjea șerpuirea la poalele colinelor înverzite și insulele lunguiețe păreau, pe fața apei, ca niște pești mari, încremeniți pe loc. Coșurile uzinelor scoteau uriașe panașuri cafenii, cu vîrful luat de vînt. Se auzea vuietul turnătoriilor, laolaltă cu sunetul limpede al clopotelor de la bisericile ce se înălțau prin ceață. Copacii goi de pe bulevarde apăreau printre case ca niște mărăcini violeți, iar acoperișurile, lucind de ploaie, sclipeau mai tare sau mai slab, după cum erau cartierele mai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]