3,544 matches
-
de inovație socială În simplă cifră statistică (cuantofrenie, P. Sorokin), o sechelă metodologică pe care o Întâlnim și În sociologia din cel mai imediat prezent. În sensul „reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia „pură/teoretică” și sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie punctul de plecare al unui postmodernism (avant la lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacționalismul simbolic, etnometodologia și chiar sociobiologia. Este legitim sub raport științific să avem
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
capăt se schimbă. Pe măsură ce răsucești tubul, diferite lentile intră În joc, iar combinațiile de culori și forme se schimbă. Similar, putem considera paradigmele ca poziții ale caleidoscopului. Există numeroase poziții ale caleidoscopului. Ele se numesc: Émile Durkheim, Karl Marx, Max Weber, Sigmund Freud, George H. Mead, George Homans, Peter Blau, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a. Schimbând paradigma, lumea investigată oferă o altă imagine. Afirmându-ne deschis atașamentul față de o imagine fundamentală generată de caleidoscop nu Înseamnă să le respingem ab
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În domeniu. În schimb, putem cita lucrări onorabile despre funcționalism, structuralism și aceasta din simplul motiv că ele sunt analize științifice ale celor două doctrine. Este adevărat, nu avem nici o monografie românească despre marii sociologi: A. Comte, H. Spencer, Max Weber, É. Durkheim, ca să ne oprim doar la fondatori. Mai este Însă un fapt ce merită reținut: o bună parte din opera lui K. Marx, inclusiv Capitalul, este tradusă În românește, altfel spus, accesul e mult mai facil la cunoașterea acestui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Paulhan and Leiris (the first three strongly marked by Durkheim’s and Marcel Mauss’s ideas) were trying, during the same thirties, to bring together their moral, sociological and literary concerns; the relationships between technology and society as described by Weber in his work on the Rythme du progrès, Hubert in his research on the Celtes, or Abel Rey in his examination of La Science dans l’Antiquité etc. Bouglé’s bilan is rich and revealing. It is centered, more or
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologică a modernității are o triplă origine. Mai întâi, ea a fost generată de istoria sociologiei însăși, care de la începuturi s-a preocupat, prin cei mai străluciți reprezentanți clasici (Montesquieu, A. Comte, K. Marx, A. de Tocqueville, V. Pareto, M. Weber, E. Durkheim ș.a.), de tranziția de la societatea tradițională la cea modernă. Mai recent, adică spre sfârșitul secolului XX, tema modernității a revenit în forță, mai întâi în domeniul culturii artistice și apoi în sociologie, sub semnul prefixului post. J.-F
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau un model al societății moderne. În proiectul lor, atât de puternic impregnat de formule iluministe, au statuat totuși premisele teoriilor sociologice viitoare, pe care, în a doua parte a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, M. Weber, E. Durkheim, K. Marx, F. Tönnies și alții le-au elaborat ca fiind teorii propriu-zise ale tranziției de la societatea tradițională la cea modernă. Astfel, epocii de consacrare a modernității îi corespunde și prima mare paradigmă sociologică, ale cărei principii le
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constitutive fundamentale ale modernității: ordinea socială și morală (mai ales prin E. Durkheim), productivitatea muncii (prin economiști, dar și prin sociologi de genul lui Pareto) și, în general, stilurile individuale și modurile sociale de viață (de la K. Marx și M. Weber la V. Pareto sau G. Simmel). Diviziunea muncii este considerată social (pe categorii de activități sau „industrii”) și în cadrul fiecărei activități (sau „industrii), dar și în relație cu interesul personal și cu piața muncii, pentru ca, treptat, să se extindă la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tranșantă dintre societatea tradițională și cea modernă, întrucât sociologia, devenită deja o știință socială specializată, căuta să explice modul de configurare și constelațiile constitutive ale societății moderne izvodite în cadrele celei tradiționale, ce părăsea scena istoriei. Prin Durkheim, Pareto și Weber, sociologii se referă deja la consacrările modernității din ultima parte a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, dar fără a părăsi definitiv „cântecele de sirenă” ale proiectului iluminist. Ei operează cu opoziții polare și se referă insistent la
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
referă insistent la „crizele” societății moderne pe care voiau să le înțeleagă pentru a propune soluții de remediere și de accelerare a construcției moderne. Aceeași filieră de invocare a culturii pentru explicarea configurării societății moderne este susținută și de Max Weber. Ca și Durkheim, Weber propune o serie de opoziții binare pentru a clarifica tipuri de capitalism și tipuri de simboluri culturale. De exemplu, Weber distinge între „capitalismul aventurier” și „capitalismul burghez rațional, pașnic”. Primul s-ar baza pe violență și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societății moderne pe care voiau să le înțeleagă pentru a propune soluții de remediere și de accelerare a construcției moderne. Aceeași filieră de invocare a culturii pentru explicarea configurării societății moderne este susținută și de Max Weber. Ca și Durkheim, Weber propune o serie de opoziții binare pentru a clarifica tipuri de capitalism și tipuri de simboluri culturale. De exemplu, Weber distinge între „capitalismul aventurier” și „capitalismul burghez rațional, pașnic”. Primul s-ar baza pe violență și cucerire, precum în epoca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Aceeași filieră de invocare a culturii pentru explicarea configurării societății moderne este susținută și de Max Weber. Ca și Durkheim, Weber propune o serie de opoziții binare pentru a clarifica tipuri de capitalism și tipuri de simboluri culturale. De exemplu, Weber distinge între „capitalismul aventurier” și „capitalismul burghez rațional, pașnic”. Primul s-ar baza pe violență și cucerire, precum în epoca de constituire a imperiilor coloniale, pe când al doilea s-ar baza pe acțiunea rațională și pe mijloacele pașnice de exploatare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
manifestare pentru calitățile personale. Individualismul rezultat cu necesitate din modul de configurare a societății moderne nu se realizează doar pozițional, rațional, birocratic, ci trebuie să dispună de spații adecvate de manifestare într-o lume „dezvrăjită”. „Dezvrăjirea lumii” devine astfel, după Weber, una dintre cele mai importante opțiuni ale modernității. De la „dezvrăjire” la crize și conflicte clasiale Am văzut că, începând cu proiectul iluminist și în întreaga literatură sociologică din timpul lui A. Comte și după el, societatea modernă a fost considerată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în condiții de impunere a imperativului social, ce ar anima „conștiința colectivă”, mai ales prin acele corporații profesionale ce ar intermedia relația dintre stat și persoana individuală. Ca și Durkheim, sociologii cei mai influenți ai societății moderne industriale, Pareto și Weber, s-au referit la aceeași problemă a valorilor morale împărtășite de omul modern, comparându-le pe cele religioase cu cele asociate cu modul rațional de viață. Ambii au exclus explicațiile exclusiv materialiste bazate pe raționalizarea economică a comportamentului individual sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
exclusiv materialiste bazate pe raționalizarea economică a comportamentului individual sau social. În acest sens, Pareto s-a preocupat de conflictul dintre raționalitatea economică și iraționalitatea conduitei umane, care, oricât ar fi de irațională științific, se dovedește eficientă și utilă social. Weber a admis inevitabilitatea raționalizării birocratice a societăților moderne, dar „despotismului birocratic” i-a opus cu insistență căile și modurile de afirmare a libertăților individuale. 1.3. Succesiuni și distanțări pe traiectoria modernității „Proiectul iluminist” și cel postiluminist de știință socială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai tranșantă a fost făcută între societatea tradițională (feudală) și cea modernă (industrială, capitalistă, democratică). Societatea tradițională a fost reconstituită istoric în termeni eminamente derogatorii, pe când societatea industrială (Saint-Simon, Comte sau Durkheim), cea democratică (Montesquieu sau Tocqueville) ori cea capitalistă (Weber, Pareto și, parțial, Marx), ca variante ale societății moderne, au fost mereu prezentate ca fiind superioare, fie și măcar prin promisiuni tacite, atunci când nu erau explicite. Trecerea de la societatea tradițională la cea modernă ar fi presărată de crize sau conflicte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o tranziție conflictuală. Finalizarea crizelor sau conflictelor, pentru accelerarea construcției societății moderne, ar fi realizabilă în forme variate în concepția diverșilor autori: prin revoluție (Marx), prin consens moral corporatist (Durkheim), prin afirmarea autonomiei persoanei, a democrației și a libertăților individuale (Weber, Pareto, Tocqueville). Conceptul de societate pe care l-au propus iluminiștii și urmașii lor a fost: a) bazat pe o analogie organică, adică societatea ar fi similară cu un „organism” ca totalitate (societatea holistă), în care sunt diferențiate „organe” aflate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
economiei, politicii, culturii și structurii sociale. Modelul analitic dominant a fost unul de tip determinist și voluntarist. S-a considerat adesea că un factor anume are un rol determinant în raport cu constituția celorlalte (baza economică la Marx, cultura la Durkheim sau Weber), datorită dinamicii dezvoltării sale și a forței de iradiere pe care o deține în alte sectoare. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem în prezent este dacă acest concept de societate, derivat din proiectul iluminist, mai este adecvat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru a le opune știința și nici să credem cu obstinație și fără nici o distincție în forța transformatoare și creativă a științei. Mult mai productiv mi se pare să ne referim la produsele științei însăși, pentru a produce ceea ce Max Weber numea „dezvrăjire”, adică demistificarea științei, în vederea explorării, evitării sau corectării riscurilor pe care ea însăși le generează. Astfel procedând, ne-am afla în acea modernitate reflexivă care nu respinge tale quale progresul sau evoluția, ci le temperează prin cunoașterea beneficiilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de fapt cu întreaga cultură a primei modernități. Rămâne să considerăm în ce măsură asemenea opțiuni au fost menținute și în modernitatea noastră târzie, întrucât o asemenea întrebare este intens frecventată în modernitatea reflexivă. Odată cu Marx, dar și cu Tocqueville, Comte sau Weber, conceptul de clasă socială a devenit unul dintre cele mai frecvente în analiza modernității inițiatoare și consacrate. Clasa grupează indivizii pe axa proprietății, dar îi și diferențiază și îi opune altor clase, generând astfel conflicte și crize sociale. Regimurile și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din epocile modernității timpurii sau ale celei deja consacrate. În al doilea rând, din perspectivă disciplinară, să spunem din nou că sociologia însăși s-a dezvoltat ca o „știință a tranziției sociale”, începând cu Auguste Comte, Karl Marx și Max Weber și continuând cu Ferdinand Tönnies, Emile Durkheim sau Talcott Parsons. Apărută în perioada de consacrare a statului național și a modernității asociate societății industriale, am văzut că sociologia a început prin a analiza tranziția spre modernitatea timpurie a comunităților tradiționale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societate a riscului”. În al treilea rând, valorile, modurile de comportare și opțiunile fundamentale ale vieții personale și comunitare s-au schimbat în mod radical. R. Inglehart a demonstrat, așa cum spuneam, că modernitatea s-a caracterizat, în termenii lui Max Weber, prin „raționalizarea tuturor sferelor societății”, adică prin substituirea valorilor tradiționale cu valori rațional-legale în viața economică, politică și socială, pe când modernitatea reflexivă a societății postindustriale ar diminua importanța raționalității instrumentale și ar accentua valorile „postmaterialiste” ce ar corespunde autonomiei individuale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
animată de un principiu al eficienței și raționalității funcționale, și ordinea culturală, în care un astfel de principiu nu numai că este respins, dar instituie și acel principiu alternativ care celebrează valori antiraționale sau antiintelectuale. Puritanismul protestant invocat de Max Weber a ajuns astfel într-o totală recesiune în societatea postindustrială datorită seducției consumeriste și exagerate a modernismului cultural, a individualismului hedonist și a marginalizării religiei ca sursă a reglementărilor morale. Tranziția spre societatea postindustraială este, conform lui D. Bell, marcată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aproprierea conceptual-explicativă a unei tranziții specifice modernității deja consacrate și intrate într-un nou stadiu constitutiv. Inevitabil, ajunge să fie când teleologic, când apocaliptic, când imitativ cu distanțarea (față de Marx sau față de Durkheim), când pragmatic și constructivist (ca Tocqueville sau Weber), dar cu o puternică notă mesianică. Sigur că putem menționa încă o dată că abordarea dialectică a contradicțiilor între varii componente ale societății au oferit lui Bell șansa distanțării față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individualismului în dauna obligațiilor comunitare. Coincidența în timp a unor astfel de schimbări nu poate întemeia o relație de tip cauză-efect. Factorii explicativi trebuie identificați altundeva. Dintre aceștia, doi ar deține o poziție teoretică privilegiată, fiind invocați adesea de Marx, Weber, Durkheim și alți sociologi clasici. Este vorba despre cultură și despre structura tehnico-economică. Totuși, Fukuyama a demonstrat că anumite țări dezvoltate, mai ales asiatice (Japonia, Coreea de Sud, Singapore), deși au trecut prin perioade de dezvoltare economică și tehnologică similare cu cele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]