754 matches
-
sprijinul propriilor interese, imaginea țărănească idealizată a patriei și au constituit astfel o patrie rece, insulară. Lovinescu îndrăznește chiar să critice pozițiile politice ale poetului Mihai Eminescu, celebrat ca întruchipare a geniului național, și să respingă atitudinile sale naționaliste și xenofobe. El separă admirabila operă poetică de angajamentele ideologice și politice: "Misticismul țărănesc maschează în realitate ura noilor clase în formare. O asemenea exaltare necondiționată poate fi un element generator de inspirație poetică. Politic, tradiționalismul integral reprezintă, adesea, după popoarele deposedate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
revistă de contribuție sufletească a tinerei generații”, chemată să apere valorile naționale și să reînvie timpurile eroice, prin dărâmarea „putregaiului și a parazitismului”, cuibărite în trupul rănit al țării. Actul de solidaritate cu aspirațiile strămoșești (neasimilabile altui popor) și accentele xenofobe („drepturile noastre exploatate peste tot de streinii de neam”) fixează idealul de renaștere și universalitate între marginile tradiționalismului gândirist, opus ideologiei modernismului și principiilor avangardei. Se pleacă de la ideea că occidentalizarea, ca imperativ al secolului al XIX-lea, nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286475_a_287804]
-
în al doilea rând, a discuta despre o diacronie ortodoxă în termenii: în anii '20 ai secolului XX, Ortodoxia "era un curent mai mult spiritual și cultural"; în anii '30, ea a devenit "un curent politic, adesea cu atitudini extremiste, xenofobe, autarhice" este contraproductiv în măsura în care Ortodoxia nu se confundă cu practica culturală sau cu cea politică, în pofida unor derapaje care începeau să prindă contur în interiorul Bisericii, amendate de elita intelectuală interbelică, precum am relevat, prin analiza noastră, în anumite cazuri punctuale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pare să fie 108 gândită în termenii unui compromis între inovație și valorizarea tradiției, iar organicitatea este, invariabil, reperul spre care se îndreaptă Eminescu atunci când se opune radicalismului liberal. Profesiunea de credință eminesciană, atunci când nu alege să exploreze teritoriul profetismului xenofob, se înscrie în prelungirea unei tradiții europene decelabile fără dificultate. Critica raționalismului politic se fondează pe neîncrederea în capacitatea speculației abstracte de a gestiona complexitatea unui mediu modelat de prejudecăți și de tradiție. Rădăcinile sunt invocate ritualic de Eminescu. Alternativa
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Cox 1993: 260-3; Gill 1996). O parte dintre consecințele acestei globalizări economice sunt, după cum au menționat Cox (1999) și Gill (1996), polarizarea bogaților și a săracilor, creșterea anomiei sociale, o societate civilă inactivă, creșterea populismului exclusivist (grupuri de extremă dreaptă, xenofobe și rasiste). Atunci când reflectăm la ordinile mondiale în schimbare, după cum spune Cox (1999: 4), scopul este acela de "a servi ca ghid de acțiune pentru a schimba lumea astfel încât omenirea să avanseze în ceea ce privește echitatea socială". Până la urmă, după cum susțin Cox
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv depreciativ. Un alt scandal, care nu face decît să-i cimenteze notorietatea, se produce În toamna lui 2001, cu ocazia nominalizărilor pentru cele mai importante premii literare franceze. În urma unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau Însă decît să confirme xenofobia romanului (dintre care cea din Lire a primit un braț de indignări și avertismente) acesta, deși propus pentru primele două premii literare În ordinea importanței pecuniare și simbolice (Goncourt și Médicis) a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sima (fostul șef al Securității Timiș până în ’89 - n.n.) și peste 90%, după aprecierea mea, să fie trecuți în rețeaua informativă a fostei Securități”, a mai afirmat Roland Vasilievici. „Această rețea informativă a fost treptat educată în spirit naționalist-șovin și xenofob, după formula promovată de fostul dictator. Vârfurile clericale au beneficiat de un statut privilegiat, ele intrând în atenția compartimentelor profilate pe spionaj și contraspionaj” . Securitatea a acordat o atenție deosebită forurilor conducătoare ale Bisericii. Liderii acesteia au beneficiat de instructaje
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
narative). OCURENȚĂ (corelată lui tip) Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
e aspră, dar nu lipsită de temei. Într-adevăr, așa cum am văzut, tema violenței școlare s-a impus în mare parte prin intermediul unor campanii mediatice exagerate în majoritatea țărilor europene. Așa au stat lucrurile în Germania, unde reunificarea accentuase tensiunile xenofobe (Krämer, 1998), și știm că în Suedia (Lindström și Campart, 1998) sau în Spania (Moreno, 1998), de exemplu, tensiunea mediatică n-a fost mai atenuată. Cât despre programele de cercetare și acțiune, ele au fost de foarte multe ori promovate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
considerăm orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol al cărții. Utilizarea excesivă a noțiunii de incivilitate antrenează o supracalificare a dezordinilor sau indisciplinelor, accentuându-se totodată în direcția unui culturalism xenofob. Incivilitatea este într-adevăr gândită sub forma unei înfruntări între "barbari" și "civilizați", în care "necivilizații" s-ar împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta pe "celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unor publicații care practicau fronda cu voie de la poliție, ca Săptămâna lui Eugen Barbu sau ca Suplimentul Scânteii Tineretului, SLAST, urmat îndeaproape de Luceafărul. Dublul discurs al oricărei dictaturi se dublează la rândul lui, între lozincile oficiale patriotarde și naționalismul xenofob, agresiv și șovin, pe care regimul nu doar că îl tolerează, îl și încurajează din plin, astfel încât confuzia și deruta în societate sporesc exponențial. Un caz extrem al acestui insolit aliaj de contestație și propagandă este reprezentat de seria de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unde prăbușirea sistemului comunist adusese la putere o guvernare de dreapta cu unele accente iredentiste. Odată însă cu reacția puterii față de Proclamația de la Timișoara, complicitatea vârfurilor FSN cu aceste cercuri care se raliaseră în jurul unor sloganuri agresiv naționaliste, antimaghiare și xenofobe devine patentă, explodând la 19 martie în evenimentele sângeroase de la Târgu-Mureș. Această reacție lansează o nouă temă a dezbaterii politice post-decembriste integritate vs. dezmembrare -, derivată direct din imaginarul ceaușist al Patriei asediate. Nu mai e vorba doar de fabrici și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
in statu nascendi se desprinde din toate aceste dificile evoluții. Scena politică și actorii ei Înfrângerea PDSR în noiembrie 1996 a reorganizat peisajul politic din România, fără a pune complet capăt puterii moștenitorilor național-comunismului. Opoziția, reprezentată de PDSR, alături de partidul xenofob al lui Vadim Tudor, PRM, și de o aripă ceva mai moderată a naționaliștilor, dețineau încă mai mult de 40% din voturile în Parlamentul României, unde acționau de cele mai multe ori conjugat. Opoziția avea nu numai funcții importante în conducerea comisiilor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
au antamat tensiunile interetnice care vor răbufni în sângerosul conflict consumat pe străzile orașului Târgu Mureș în martie 1990. Devenită un incubator al extremismului naționalist, politica românească se îmbogățește în iunie 1991 cu Partidul România Mare, care extinde alonja discursului xenofob pentru a-i cuprinde și pe evrei și țigani (rromi). Antimaghiarismul brevetat de PUNR i se alătură antiseminismul și anti-țiganismul, rezultatul fiind triada xenofobă a românismului PRM-ist. Pe plan social, resurgența naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională asupra trecutului românesc este complet finalizat până la facerea României Mari în 1918; iii) săvârșirea României Mari în postludiul "Războiului de Întregire a Neamului" a avut ca efect ideologic o bifurcație a naționalismului între o variantă radicală, a unui românism xenofob ("fanatism naționalistic") și o variantă moderată, a unui "naționalism critic". Pe fondul acestui "consens naționalist" cu valențe duale s-a consolidat memoria națională în interbelicul românesc, absorbind atât accente fanatice cât și elemente critice auto-reflexive; iv) al Doilea Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sovieto-centrică. Noua formulă a identității românești era complet străină de ideea națională a românismului etnic, regimul comunist lansându-și propriul program de antropogenie politică finalizabil în crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încălcat de Iran, când a reținut ostatici membrii ambasadei americane la Teheran, faptă ne-sancționată. De fapt, veritabila garanție a respectului valorilor universale este convingerea intimă a oamenilor: violarea lor este impardonabilă. Ce ar putea preveni, spre exemplu, votarea legilor xenofobe? Acestea ar fi perfect legale dacă deputații care le sprijină ar reuși să obțină majoritatea. Se întâmplă rar ca o valoare universală să fie întărită de lege dacă opinia publică nu o susține. Abolirea pedepsei cu moartea (o condiție de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de drept civil; b) măsuri privind managementul integrat al frontierelor comune; (c) măsuri referitoare la cooperarea polițienească și juridică în domeniul penal; 5. Observatorul European pentru Droguri și Dependență de Droguri și Centrul European de Monitorizare al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, Europol, Eurojust, Cepol și alte organisme și agenții din același domeniu; 6. constatarea unui risc clar de violare gravă de către un Stat Membru a principiilor comune tuturor Statelor Membre. XVIII. Afaceri constitutionale AFCO379 Competențele comisiei sunt: 1. procesul de integrare
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
în două tabere rivale. Această mișcare împărtășește multe dintre ideile despre suveranitatea națională, la fel ca și dreapta gaulistă, la care mai adaugă o respingere a valorilor republicane cheie precum egalitatea, fraternitatea și libertatea, dar și îmbinarea pozițiilor rasiste și xenofobe. Printre mșcările și partidele de dreapta ne-gaulistă, există multe care momentan sunt grupate sub stindardul Union pour la Démocratie Française (UDF), uniune înființată în 1978 de Valéry Giscard d'Estaing, la acea vreme președinte al Republicii, acum condusă de François
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
căpătase o vedere clară asupra trecutului lor întreg, păstrase toată vigoarea spiritului său filosofic, și oricând el stăpânea subiectul său, fie și atins în treacăt, de la o uimitoare înălțime"179. Resuscitată de mișcarea sămănătoristă, publicistica eminesciană prilejuiește justificări unor mișcări xenofobe sau fasciste care se reclamă de la "actualitatea lui Eminescu": "Mistica socială a lui Eminescu se află la baza tuturor mișcărilor extremiste din veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul pierdut: pusă în circulație prin mișcarea sămănătoristă, continuată apoi prin oameni și acțiuni felurite, ea își supraviețuiește și astăzi în unele manifestări xenofobe sau fasciste ce se reclamă încă de la "actualitatea lui Eminescu""180. În 1930, afirmând că Eminescu a simțit și a cugetat ca un reacționar, că a fost "cel mai reacționar om din țara românească", susținând "domnia absolută, reînființarea breslelor, boeria
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cât interesul publicului pentru scrisul jurnalistic al poetului crește, cu atât exegeza în domeniu se îndepărtează de sensurile acestuia. În încercarea de a surprinde profilul spiritual al gazetarului, interpreții sunt atrași de amănunte biografice sau de impactul unor etichete (antisemit, xenofob, naționalist, reacționar) preluate necritic și fără verificări în planul scrisului eminescian. Se consideră că între eul poetic și eul gazetăresc fractura este atât de adâncă, încât putem vorbi de un nou Eminescu pe care ni-l relevă publicistica, fără nici o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
terenul identificării de adevăruri ideologice pentru o serie de interpreți care, eludând determinările generice ale textului eminescian și recurgând la grile de lectură deterministe, atribuie jurnalistului atitudini și credințe politice dintre cele mai variate. Dintre acestea, atributele de reacționar, naționalist, xenofob și antisemit sunt cel mai des întâlnite, proliferându-se până în zilele noastre. În rândurile care urmează vom prezenta, pe rând, elementele care au determinat formularea unor astfel de calificative și pe cei care le-au promovat, încercând să vedem în ce măsură
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un deziderat, Eminescu se înscrie în această ipostază, dar de aici până la revendicarea lui de către legionari drept un simbol al naționalismului extremist, distanța este extrem de mare și nu poate fi generată decât de o grilă ideologică de interpretare. c. Eminescu xenofob. Acuzația de xenofobie se află în strânsă legătură cu teoria "păturii superpuse", expusă de Eminescu în articolele sale și ilustrând concepția economică a jurnalistului. Critica la adresa pătrunderii dominației străine exprimă în fond temerea gazetarului în ceea ce privește pierderea identității naționale, iar raportarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sfera de influență rusă, profund negativă; 4. Formarea unei pături mijlocii urbane și rurale. Ea singură poate avea aspirații și convingeri efectiv europene. Acest punct este capital. Este absurd să predici ideea europeană unei comunități rurale, închise, etniciste și latent xenofobe. Deocamdată, ideea europeană este asimilată din plin doar de o pătură intelectuală citadină destul de subțire. Această audiență trebuie însă extinsă și îmbrățișată și de formațiuni de diferite tipuri, care să-și facă din idealul european un punct important al programului
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]