1,106 matches
-
că o gaură fără nimic pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se întîlni cu Marjory pe trepte. în mintea lui se despărțise de ea atît de tranșant, că fata aceea drăguță și zîmbitoare din fața lui era la fel de nebuloasă ca imaginea reînvierii. — Salut, Duncan! îmi pare rău pentru vineri. Janet ți-a spus de ce, nu-i așa? — Da, mi-a spus. — E-o repetiție la cor după prînz. Te duci spre sala de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O tînără dorește să-ți vorbească, Duncan. Thaw coborî de pe scară. Doamna era pusă în umbră de un bărbat înalt cu un aparat de fotografiat scump. Persoana și hainele ei erau cam neglijente, dar se mișca atît de încrezătoare și zîmbitoare că acest detaliu era inobservabil la prima vedere. îi întinse mîna, spunîndu-i: — Peggy Byres, de la Evening News. Thaw rîse și o întrebă: — Aveți de gînd să mă faceți celebru? Vorbi cam șase sau șapte minute despre tavan. Ea îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar ochii vorbesc despre spațiul intermediar. Se închise o altă ușă, iar el zăcea printre susure asemeni frunzelor care cad și simți cum este dezbrăcat. Cineva murmură: — Uită-te! și el deschise ochii suficient pentru a vedea o gură mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe, revizită dealurile și prăpăstiile unui peisaj familiar, iar laturile membrelor lui se frecară de preaplinuri dulci cu vîrfuri surprinzător de tari, iar extremitățile i se afundară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă acum o oră, apoi secția de poliție maritimă a recunoscut că au un deținut care s-ar putea să fii tu. Acum o oră! Asta după ce toate rapoartele subcomisiilor au fost citite și votate și s-au făcut declarații zîmbitoare presei. Știai că sînt jurnalistă? Scriu pentru una dintre fițuicile alea otrăvite despre care oamenii decenți cred că ar trebui interzise: acelea care tipăresc povești urîte despre cetățenii bogați, celebri și hiper-respectați. Dechise portiera mașinii. El se așeză lîngă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Atunci, de Acum și de Mîine. Weems se așeză în ropotul aplauzelor. Monboddo zîmbise tot timpul, privind în jos cu ochii pe jumătate închiși. Se ridică și stătu cu o mînă pe masă și cealaltă în buzunar, iar capul zîmbitor îi era ușor plecat într-o parte. Așteptă pînă ce aplauzele, conversațiile abia audibile, tusea și freamătul se potoliră. în această tăcere, figura lui, relaxată, dar nemișcată, cîștigă în putere și autoritate pînă ce întregul cerc de oaspeți semănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sărbătoare în casa Generalului Algiu, în care era aprinsă numai o lumină, pe masa de lucru. Foștii colegi de la Prefectura de Poliție, care îi păstrau, se pare, cele mai calde sentimente, i-au trimis, printr-un sublocotenent cu ochi zâmbitori, un pui de brad împodobit cu lumânări groase, iar cel care avusese ideea cadoului, bănuia Generalul, nu putea fi decât Costache. Dar ideea rămânea proastă, chiar dacă venea, cu bune intenții, de la un bun prieten. Așa că Ion Algiu i-a interzis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dracul ăla de copil nu i-a spus nimic. Calea Victoriei era liniștită, câteva cupeuri, oameni îmbrăcați elegant și gros, pentru că era o zi rece, mergeau în vizite sau se-ntorceau de la dejunuri prelungite și toți arătau fără griji, lumea era zâmbitoare, așa că Alexandru se simțea cu atât mai nefericit. Parcă-l deochease cineva, parcă-i pusese gând rău soarta și orice începea cu gând bun se termina cumplit, lucrurile evoluau du mal en pis. Văzu înaintea lui, pe trotuar, un bărbat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zece mii de unități. - Tatălui dumneavoastră i se va cere să garanteze doar mia. Restul de zece mii le veți plăti dumneavoastră din câștigurile viitoare. Cayle îl studie concentrându-și privirea: - Și cum mi se vor plăti acești bani? Fața suptă deveni zâmbitoare: - De îndată ce semnați, vi-i dăm. De tatăl dumneavoastră avem noi grijă. Banca dispune de psihologi care se ocupă de semnatarii și cosemnatarii hârtiilor. Asupra unora folosim tehnica dominării, asupra altora... Cayle îl întrerupse: - În ceea ce mă privește, solicit ca banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mijloc bun de a coloniza o planetă neprietenoasă, poate chiar singurul mijloc posibil, ținând seama de faptul că pe oameni nu-i mai interesau prea mult munca de pionierat. Intrând în birou, îi găsi acolo pe cei doi bărbați eleganți, zâmbitori, prietenoși. Se prezentară: "directorul minei" și un "funcționar" de la Bancă. Clark se întrebă cu cinism câtor persoane, momite sau răpite ca și el, le era prezentat în momentul acesta "directorul minei". Trebuie să fi fost chiar impresionant să ai șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din cer în tinda ei măreață, 210Se prefăcu în tânăr luminos Și corpul lui sub haina ce se-ncreață, S-arată nalt, subțire, mlădios. Păr negru -n vițe lungi ridică fața Și ochi - albastri-nchis, întunecos, 215Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon rătăcit din soare. Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut plec fruntea mea umilă, 220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - Nu vezi cum tremur de amor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu taină. 81 {EminescuOpVI 82} Ce frumoasă-i... Umed - albă, Neted - dulce zugrăvit, De pe sâni rotunzi o salbă Ea în urmă a svîrlit, Și se plimbă pe covoare Moi cu micele-i picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă, Lângă el să vie-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lângă el în mândră șagă, Și el brațele și-ntinde, Rumenește și s-aprinde, Pe când ochii lui o sorb
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obosită. Suflă moale: ― Abia acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O PAUZĂ APOI REVENI APĂSÎND CUVINTELE: BRAVO! DAR CINE-I INVENTATORUL? GONISH RÎSE DIN NOU: \ STAI, STAI, NU TE GRĂBI. MAI TREBUIE SĂ REVIZUIESC TOATE DATELE. MI-AM FIXAT ATENȚIA ASUPRA UNUI SAVANT NUMIT DERD KERSHAW, DACĂ TE INTERESEAZĂ. OCHII ZÎMBITORI DEVENIRĂ BRUSC GRAVI. NEGATISTUL SE ÎNCRUNTĂ LA HEDROCK. ÎNTR-UN TÎRZIU SPUSE CU ÎNGRIJORARE: CE NAIBA SE ÎNTÎMPLĂ, HEDROCK? CE-AI FĂCUT? OFIȚERUL DE POLIȚIE SECRETĂ, PELDY, PĂȘI REPEDE ÎNAINTE ȘI INTERVENI: \ ZĂU, DOMNULE GONISH, DEȚINUTUL NU POATE... FAȚA MÎNDRĂ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
marginea cartierului Marinei, aproape de porțile care se deschideau spre cornișă. Era o casă mică, spaniolă, cu ziduri groase, cu obloane de lemn vopsite, cu odăi goale și umbroase. Aveau orez, pe care l-a servit mama tinerilor, o bătrână spaniolă zâmbitoare și plină de riduri. Gonzales s-a mirat, fiindcă orezul lipsea acum în oraș. Se poate face rost la porți", zise Marcel. Rambert mânca și bea, și Gonzales a spus că era un adevărat prieten, în timp ce ziaristul se gândea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
70 de ani a tatei. Îmi închipui ceva major, știi tu, să-i ducem pe el și pe mama cu avionul la Vegas, stripperi și tot tacâmul. Ce zici? Glumesc și eu, xx L Sora ei încheiase cu o „față zâmbitoare“ care, în clipa asta, o făcu pe Maggie să zâmbească. Următorul era de la Robert Sanchez. Subiect: Update. Înăuntru, fără nici un mesaj, era un rezumat al ultimelor informații de la echipa americană din Ierusalim către Washington. Aruncând doar o privire rapidă, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
BioGen Research, o companie nou înființată din Los Angeles, iar acel spectacol al celui mai important investitor extern al lui îl umplea de neliniște. Pentru că Diehl știa că, în ciuda caracterului plăcut afișat și a articolelor din presă cu copii negri zâmbitori, în realitate, Jack Watson era un adevărat ticălos. Așa cum spusese cineva: „Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre Watson este acela că nu este un sadic. Este doar un nemernic de primă clasă.“ Diehl acceptase finanțarea din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Burnet intentase proces, aruncând îndoieli asupra dreptului de proprietate al lui BioGen asupra liniei celulare. Diehl avea probleme chiar și să-i convingă pe investitori să se întâlnească cu el. În cele din urmă, fusese obligat să îl accepte pe zâmbitorul și bronzatul Jack Watson. Dar Diehl știa că Watson își dorea, nici mai mult nici mai puțin, să preia BioGen și să se descotorosească de Rick Diehl fără să clipească. — Jack! Fantastic discurs! zise Rick, întinzând mâna, când Watson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ție. Aaron, fratele cel mai tânăr, avocatul, vorbea la celular. Termină și îl închise. — Terminați, amândoi. Este aceeași conversație pe care o aveți din liceu. Ce e cu mama? Ceea ce ți-am spus la telefon, zise Ellis. Mă sperie. E zâmbitoare și fericită. Nu-i pasă de nimic. — Trei miare, săptămâna trecută. — Nu-i pasă. Cumpără mai mult ca oricând. Ne-am convins ce e și cu spray-ul genetic, zise Aaron. Apropo, de unde-l aveai? — De la un tip care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea veselie feminină necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un simț spartan al datoriei. Cum poate Învăța cineva să facă Într-un mod atât de natural un lucru atât de nenatural, se Întreba Zeliha. Dar alungând Întrebarea, care trăgea de marginile minții ei, răspunse: — Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se opreau la jumătatea sînilor, ciorapi negri de plasă, cu dungă - doar văzusem afișele filmelor cărora Centrala catolică le atribuia cota 5: “Vă rugăm să vă abțineți să vedeți acest film“. Cum aș fi putut presupune că cele două fete zîmbitoare care stăteau la soare În rochițele lor Închise cu nasturi pînă sus erau de fapt niște redutabile consumatoare de bărbați? Ideea că suma de bani destinată „sticlei“ ar putea servi la altceva decît la plăcerea de a bea șampanie nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o șapcă pe cap pot fi oricine, E o idee bună, foarte bună, spuse Marta, ne-am putea apuca imediat de fabricarea păpușilor, Așa m-am gândit și eu, spuse Marçal, Și eu, mărturisi Cipriano Algor. Se priviră lung, tăcuți, zâmbitori, până când olarul întrebă, Și când asta, Chiar mâine, răspunse Marçal, profităm de timpul meu liber, altă ocazie doar peste zece zile, n-ar mai avea rost, Mâine, repetă Cipriano Algor, vrei să spui că am putea să începem imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
conduc cu grijă, traficul e redus, atacurile pe șosea s-au terminat, cel puțin n-am mai auzit despre ele, așadar nu mi se va putea întâmpla nimic în afara monotoniei dintotdeauna, aceiași pași, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, ghișeul achizițiilor, subșeful zâmbitor sau celălalt prost crescut, sau șeful, dacă nu e în ședință și are chef să mă primească, după aceea ușa furgonetei se va deschide, va intra Marçal, Bună ziua, tată, Bună ziua, Marçal, cum ți-a mers săptămâna asta, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și să nu-mi spuneți că cuptoarele n-au ochi, ba au, dacă n-ar avea, n-ar ști ce fac, au ochi așadar, dar nu seamănă cu ai noștri. L-a primit subșeful de zilele trecute, cel simpatic și zâmbitor, Ce vă aduce azi la noi, întrebă, Cele trei sute de păpuși sunt gata, am venit să întreb când vreți să le aduc, Când doriți, chiar mâine, Mâine nu știu dacă pot, ginerele meu vine acasă în ziua lui liberă, profită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]