805 matches
-
Tâlharului i se dă aur, iar cel fără ajutor e lăsat flămând. Tăria răufăcătorului ei o sporesc, iar pe cel slab îl ruinează, pe cel umil îl doboară" (r. 267 sq.) 52. Această disperare nu rezultă dintr-o meditație asupra zădărniciei existenței umane, ci din experiențele injustiției generale: răii triumfă, rugăciunile nu sunt ascultate; zeii par indiferenți la treburile oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de alte creații, deoarece a fost alcătuit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și are stăpânire asupra Naturii. Mortalitatea omului este consecința păcatului originar, anume a dorinței lui Adam de a fi asemeni lui Dumnezeu (§ 59). Textele biblice insistă asupra zădărniciei condiției umane. Omul din pământ a fost luat și în pământ se va întoarce (Facerea, 3: 19). O viață lungă este bunul său cel mai de preț. Ca în atâtea alte culturi tradiționale, moartea este degradantă: ea reduce omul la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un pretext, nu știu) care, prin idei, seamănă cu textul său: „Aș vrea, dacă s-ar putea, - declară autorul, G. Niculescu-Varone - să reneg și să distrug tot ce am scris și am publicat. Azi cînd recitesc ce am scris văd zădărnicia muncii mele, pentru că n-am contribuit cu nimic la progresul realizat în manifestările culturale. Mi se pare că tot ce am scris a mai fost spus, sub o altă formă, de alții, și înaintea mea. Ca să aduci o nouă, bună
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
artistic de a exista („Cînd orice se vinde,/ Cînd orice e marfă-/ Trezește un sunet bătrîn/ Din antica harfă.// Din cupe, din vin de uitare,/ Fie a virtuții eșarfă-/ Trezește un cîntec bătrîn/ Din antica harfă”), fie o expresie a zădărniciei tuturor faptelor („în vînt și uitare tot stînd,/ Cu zile grele, stăpîne -/ Oricine, orice au trăit,/ Nimic nu rămîne...”), fie o relaxare a interesului față de problemele dificile, complexe ale actualității („Cînd ore libere/ Sună/ Uitări și abandon,/ De-a lumii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un material „gata (pregătit) pentru scopurile ei. Căci cuvintele auzite nu sunt material ci numai organ de comunicare”. Și avea mare dreptate criticul junimist, dacă avem În vedere că lectura unei opere literare scrisă Într-o limbă necunoscută, este o zădărnicie. Plecând de la aceste precizări, el consideră că literatura se deosebește de celelalte arte prin aceea că ea dispune (și depinde) mai Întâi de o „condițiune materială” și prin aceasta ea ajunge la ceea ce criticul numește, „condițiune ideală”, potrivit căreia, „ideea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
scalv, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viață Și arătând la soare-a mizeriei lui față Fața - căci Înțelesul iacelași la toți dat.” Poetul nu este chemat să dea un răspuns gravelor probleme care frământă veacul... el doar meditează pe seama zădărniciei lumii, pe seama absurdității condiției acesteia... Și nu cred că situația poate deveni alta, odată cu abolirea unui sistem social. „Lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi...” Conștiința estetică eminesciană la 1874, când apărea poemul, era fundamental deosebită față de cea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
soțul și se Întoarce În sala dezastrului, dă poruncă să fie aruncate „hoiturile câinilor acestora iar titvele să le Înșire pe zid...” Dar Spancioc și Stroici i-au scapat, iar porunca de a pune mâna pe ei se consumă În zădărnicie. Cei doi au fost ajunși când treceau hotarul: „Spuneți celui care v-au trimis, strigă către ei Spancioc, că ne vom vedea pân-a nu muri” Deznodământul se desfășoară În capitolul al IV-lea, „De mă voi scula, pre mulți
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se ceartă. „Comunicarea“ lor este interjecțională și impregnată de ură. Ce diferență față de colocviile tihnite din taxi! Aglomerația urbană naște aici nu violență, ci solidaritate; nicidecum luptă oarbă pentru un loc liber, ci o contemplație în doi a valurilor și zădărniciilor vieții. Bineînțeles, contemplația nu e totuna cu pasivitatea. Fiindcă, în timp ce dialogul cu șoferul de taxi se întinde în toate direcțiile (politicienii nesimțiți, băiatul în ultimul an de liceu, nevasta care totuși e un om de treabă, ștoarfa aia care uite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
în lumea aceasta de jos a vieții pîmîntești trecătoare, care, în alcătuirea sa, să nu poată decădea în insignifiant sau în ridicol" (Erwin, Berlin, 1907, p. 354). Numai în nostalgie, gîndul la tot ce e suprem poate trona sublim deasupra zădărniciei; humoristul însă e dator să considere această nostalgie ca fiind cu mult mai valoroasă decît forma mărginită în care fantezia poate configura ceea ce este mai înalt (Erwin, p. 358)x. În lucrarea sa despre conceptul de ironie, Kierkegaard nu îngăduie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
când îi reveni în minte această scenă, încât puse arma jos, ca să se relaxeze, lăsându-și brațele să-i cadă inerte. Dar în ciuda suferinței, continua să se gândească; în seara aceea ceva se schimbase în el, iar amorțeala și sentimentul zădărniciei dispăruseră. Stătea drept și cu atenția încordată, alunecându-și degetele pe țeava lungă și rece și simțind în spate tăria copacului, ca pe o a doua coloană vertebrală. Și în timp ce se gândea la tânărul acela, o altă imagine i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
New York. Am fost atât de copleșită, încât un capitol din Peripețiile Alisei în Țara NewYorkeză, partea a doua din romanul meu Tricephalos, se referă pe îndelete la această expoziție. Dar la Bienala din 2007 de la Venezia, instalațiile au năpădit cu zădărnicie lumea în chip năpăstuitor estetic. Într-una din săli mi-a atras atenția totuși un Iisus pe rachetă. În 2003, când ajunsesem pentru prima dată la Bienala de Artă de la Venezia, văzusem, în pavilionul Cehiei, o altă instalație care avusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau cu niște zdrențe/ altele aduceau cu niște bucăți de carne/ înfășurate în ziare ă...ț Un sentiment ciudat de zădărnicie/ plutea în aer, neîncredere/ amestecată cu teamă/ și bucurie de-a putea fi... / Privindu-le cum se mișcă în bătaia vântului,/ trăiai senzația că te afli/ în fața unei granițe/ ce separă o țară de alta/ sau un sentiment de altul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Marea armonie Daniel CRISTEA-ENACHE Cu ceva vreme în urmă, mă arătam sceptic la una dintre edițiile Târgului „Gaudeamus“. Văzând atâtea cărți la un loc, și toate decretate capodopere, atâtea lansări, și toate numite evenimente, m-a încercat un sentiment de zădărnicie. La ce mai servește critica de întâmpinare, când critici titrați și cronicari acreditați vorbesc pe bandă rulantă despre cărți pe care nu le-au citit, mințind publicul fără să clipească? Și cum să înțelegi publicul acesta, mai larg ori mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
toți membrii. Se mai recomanda Domnului să pedepsească în chip aspru pe acei care ar manifesta vreo opunere la voința celor două Curți. Unii din boieri arătau veleități de rezistență, dar Domnul, cu consulii Franței și Angliei îi convinseră de zădărnicia vreunei opuneri. Spre a salva oareșcum amorul lor propriu, Domnul se mulțumi să citească numai o parte, acea mai puțin ofensatoare a firmanului, iar articolele fură inserate în Regulament printr-un proces-verbal, care le declară adoptate de Adunare, dar care
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
de rang inferior, un practicant al misterelor sacre, pe un altar imaginar, un revelator al cuvântului divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant reprezentat în dramele sale, cu sentimentul tragic al zădărniciei și al anonimatului; zeul este printre oameni, dar prezența lui nu reușește să-i trezească, surâsul lui amar vorbește despre lipsa lor de șansă: (Vasile Lovinescu, op. cit.: 65). Iată de ce, considerăm, acvaticul nu se încadrează într-o poetică a elementelor
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
registrul semantic al iubirii și al durerii, ne va reține aici atenția doar acea dimensiune discretă, aproape mistică a astrului nocturn. Pe scriitor, văpaia rece a lunii îl transpune întrun alt nivel spiritual și îi dezvăluie tainele creației ca și zădărnicia vieții. Concepția despre lună a lui Eminescu, putere care învie gînduri și întunecă suferințe, își are rădăcina în imaginea vedică a lui Varuna, zeul cerului, care veghează gîndurile și visele oamenilor; un sîmbure al acestei viziuni transpare în Misterele nopții
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai falnică biserică, nu e doar a spațiului românesc. În multe culturi întâlnim mitul creatorului care sacrifică iubirea operei. Mimi Khalvati reface mitul atunci când scrie cu ochiul Desperado pentru ironie, zădărnicie dar și tragic Femeia din zid: E inutil să discutăm de ce-au zidit-o. Au motivele lor. Alăpta un prunc. Era zidită și nu mai avea mult. Chiar și când bănuiau că n-a rămas din ea decât țărâna
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a explica esența vieții sau unitatea existenței. Pornind de la acest nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie, care e în divergență cu concluziile celorlalți filosofi. În ansamblul lor, toate sistemele dau impresia unui haos și a unei amare zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și mai amară când inteligența, nemulțumită de rezultate, procedează la critica cunoașterii, destrămând metodele existente și opundu-și preferințele asupra uneia care, mâine și ea va fi destrămată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie, care e în divergență cu concluziile celorlalți filosofi. În ansamblul lor, toate sistemele dau impresia unui haos și a unei amare zădărnicii, care e soarta inteligenței autonome, chiar dacă ca poartă lumina geniului. Zădărnicia aceasta apare și mai amară când inteligența, nemulțumită de rezultate, procedează la critica cunoașterii, destrămând metodele existente și opundu-și preferințele asupra uneia care, mâine și ea va fi destrămată de alții. Filosofia modernă a renunțat în mare parte la găsirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu aceeași între subiect și locul dorit, e semnificată prin monotonia dominantă. Tristețea și gravitatea acestui cântec, care e imaginea cea mai tipică a nostalgiei, vin parcă din zădărnicia oricăror strădanii de-a înfrânge captivitatea unui destin fără ieșire Chipul, care apare mereu pe cer, al ciobanului din lună dă un accent aproape tragic acestui sentiment al singurătății și al înstrăinării. Legat de ideea paradisului, sentimentul nostalgiei capătă o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea ca un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul său e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): "un minim de formule oarbe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de dată recentă. Are vechi și adînci rădăcini. Probabil, de ar fi citit aceste pagini din publicistica eminesciană, criticul de la "Sburătorul" n-ar fi fost atît de tranșant în opiniile sale asupra Poetului din Istoria civilizației române moderne. Îndurerat de zădărnicia demersurilor sale, scrie rînduri ce cuprind o neagră profeție, ce, din fericire, încă nu s-a împlinit: "Pentru cel care observă substituția zilnică a elementelor române prin elemente străine, care vede cum totul ne scapă din mînă și că avocații
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anumită concepție a artei teoremei, pe care Gauss o vedea că un text august, ca o inscripție, al cărei laconism e însăși garanția durabilității ei. Redactarea îi lua un timp considerabil, nu prin poleirea frazelor, ceea ce ar fi fost o zădărnicie, dar prin munca de eliminare a prisosurilor, de organizare internă a ideilor: de captare a lor, la izvorul cel mai direct. Idealul sau e clasic și a fost admirabil definit de Minkowsky (vorbind de Dirichlet): ‚un minim de formule oarbe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
aparține istoriei literare în sens strict. Așadar, perioada nu este un tip sau o clasă, ci un interval de timp definit printr-un sistem de norme ancorat în procesul istoric și care nu poate fi desprins din el. Numeroasele încercări zădărnicie de a defini romantismul dovedesc că o perioadă nu este o noțiune similară cu clasele din logică. Dacă ar fi, toate operele individuale i-ar putea fi subsumate. Dar acest lucru este evident imposibil. O operă literară nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
așa-zisul complectitudinism (pe care Vulcănescu îl denumise, în 1922, viață integrală), de mistica incoloră, un fel de vague à l'âme numit de Nae Ionescu Schwärmerei. Un astfel de integralism i se părea lui Vulcănescu pur și simplu o zădărnicie. În ceea ce privește spiritualitatea care înseamnă viață culturală, Vulcănescu o judecă prin vizorul filosofiei culturii și arată că, aici, confuzia provine din caracterul deopotrivă obiectiv și ideal al valorilor, un echivoc ivit odată cu filosofia și care a funcționat în istorie pînă la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]