810 matches
-
prăbușește, ca și cea din primăvară, datorită șovăielilor anumitor elemente care juraseră să urmeze pe complotiști, dar care în ultimul moment renunță la insurecție. Lupta cu gărzile republicane și regimentele loiale Guvernului e scurtă, iar șefii insurecției se predau înțelegînd zădărnicia unei rezistențe prelungite. La guvern se află din nou, de la 30 iunie, Antonio Maria da Silva, care-și ia asupră-și organizarea tribunalelor speciale pentru judecarea rebelilor. Datorită prezenței generalului Sinel de Cordes în rândurile insurgente, juriul e constituit din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu-le, nu fără dureroasă bucurie a zădărniciei, jocul de-a mine însumi. Jocul permutărilor, al trecerilor, al comprimărilor temporale. Joc al clipelor risipite pe care, dintr-o simplă reordonare a cuvintelor, le pot aduna, le pot face să curgă în șiruri paralele sau suprapuse, le pot iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în fața tatălui meu. Cuvintele mi s-au poticnit mereu pe drumul spre tatăl meu, vipia depărtării dintre noi mi-a zburătăcit gândurile, risipindu-le în jocul nepăsător al clipelor care tot veneau, și veneau, și veneau, încărcate întruna de minunile zădărniciei. Abia acum, când coborârea îngheață jocul amăgitoarei vipii, când în depărtarea drumului nu se mai văd nălucile jucându-și chemările, când crivățul doar flutură în fața mea albe marame, gândul că acolo, pe banca din fața băncii mele din parcul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în asta. Dar e adevărul meu și nu văd de ce m-aș dezice de el. Nu cred că există subiecte, teme, „rușinoase“ când vrei să vorbești despre ai tăi. Îmi dau seama că, la început de mileniu trei, este o zădărnicie totală să glosezi despre privatele românești (budă, W.C., toaletă etc.). Penibilul nu vine neapărat din delicatețea subiectului - în fond, este o problemă de morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de demult, întăritoare în zădărnicia ei, dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela de timp în care instinctiv te ascunzi când toate pierdute îți par. În golul de timp al istoriei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nici eu nu am căutat să-l iscodesc. Am rămas doar cu sentimentul amar de a fi pierdut singura mea povestire frumoasă, adevărată ș.c.l. Povestirea care mi-ar fi îndreptățit, poate, o adevărată carieră literară. O tristețe a zădărniciei în fața întâmplărilor vieții tale, când, prins deodată în neștiutul lor, te trezești neputincios, neajutorat, aruncat în voia unor neînțelesuri cu care nici măcar nu poți crede că lupți. Tot așa m-am pomenit năuc în fața neînțelesului când, în urmă cu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe simți toată zădărnicia și mizeria acestei Lumi, nedreapta ei rânduială și pustiul în care te-ai amăgit că îți poți face un rost sufletesc. Înțelegi, dar la ce-ți ajută, că întotdeauna, oricâte ți s-ar fi întâmplat până atunci, tot mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
titlul din 13 litere și multe, multe alte asemenea hârjoane cu fișierul. Nu era chiar joacă. Știam că nu voi putea citi niciodată toate cărțile dintr-o Bibliotecă. Nu voiam însă să mă las copleșit de această imensă umbră a zădărniciei. Nici nu voiam să nedreptățesc vreo carte, vreun autor. De fapt, nu autori căutam, ci cărți. Relația mea a fost cu cărțile, nu cu autorii. Nici acum nu mă interesează autorii, chiar și atunci când nu-i pot evita și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu marfă. Păreau, așa, în inima nopții, nedormiți, în veșnică pândă, un fel de stafii venite din însuși pământul pe care îl lucrau, din adâncimile tainelor de lut și ierburi în care își duceau morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu felul ei molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi răzbună nimeni și nimic. Moartea îți șterge cu buretele viața și te azvârle între morți în pielea goală, în singura postură care merită să fie aprofundată pe lumea asta. * În timp, te-ai obișnuit cu înfrângerea, cu nenorocul, cu zădărnicia. Doar trupul nu s-a ridicat împotriva ta, el încă mai are materia fugii, din el încă urcă rugăciunea spre toamnă, miracolul simplu al visului către cealaltă ființă a ta, care nu a vrut să se nască aici, preferând lumina
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de omul sărac depășește cu mult frica de moartea care l-ar putea cuprinde pe nepusă masă. Ah, dacă moartea ar fi o provocare materială... * O amintire a zădărniciei: animalul. * Aș vrea ca Dumnezeu să-mi dea un vers prin care să vin dec oamenii de moarte. Acestea fiind spuse, nu-mi mai rămâne decât să paralizez. * Îi disprețuim pe lași cu vehemență, vom fi întotdeauna mai buni decât
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la noi. * Câte revelații căutând zădărnicia. * Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt a scris șase sute treizeci și șase de studii, articole și tratate, uneori tomuri voluminoase însumând sute de pagini. Căutând, bunăoară, să dezlege empiric misterul „forței vitale“, von Humboldt pune să i se facă pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care îți face vânt în necunoscutul personal și prin care descoperi că poți crea alt om din tine. Procedeul industrial de preparare a conservelor nu este însă departe de strategia zicalelor prin care înțelepciunea defensivă, tradițională, cocoloșește individul până la îndobitocire. * Zădărnicia - câtă desăvârșire spirituală, când toate pot dispărea ca să rămână acest gând al teoreticii divine. Faptul că în partea de lume civilizată cruzimea a dispărut din obiceiurile cotidiene ale individului dovedește că numai o parte a speciei va continua opera „progresului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
unor intelectuali care mi-au mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată bla, bla, bla etc... Însemnare ratată. „Strânge-n cur șurubu’ tare!“ - vorba lui Jarry. * Nimic mai excitant ca zădărnicia, dacă te gândești la rivalul ei redutabil, demența. * Ar trebui să se scrie atât de puțin despre atât de multe câte s-au adunat din suferința de a nu le fi văzut cei care scriu atât de multe despre atât
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
foarte galant și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la intrare, deși părinții lui erau cei care-i primeau pe oaspeți, simți un nod în gât când văzu că Iulia n-a venit cu ei. Refuză să-și creadă ochilor. Jumătatea de lumină din el se stinse și simți zădărnicia unei lungi nopți care i se deschidea în față. Dar înainte ca el să întrebe, Nicu îi spuse în aparté: „N-a fost gata!“ Alexandru prinse iute prilejul și se oferi cu glas de om de lume s-o aducă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are acute conotații filosofice și mistice. Admirația, dar și invidia pot menține talentul în stare de funcționare. Mitingul - acest miriapod în călduri. Trăim din neliniști și extaze. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. După comunism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
simțit această chemare a spiritului către infinit. M-am îndrăgostit de Sisif. Pentru mine Sisif este un erou special. Cu el poți începe să scrii primul capitol al unui manual despre o anume fericire. Sisif nu are chemarea către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]