944 matches
-
mînă... nu vreți să mă uit puțin? — E un fleac. Și mă grăbesc. M-a atacat un deltaplan. — Un deltaplan...? S-a uitat la cer, apoi, cînd am luat-o spre intrarea principală, a pornit după mine. Am tras de zăvorul porților și am ieșit În stradă, sprijinindu-mă de o mașină parcată acolo. Am Încercat să deslușesc contururile de pe coasta dealului. Citroënul era parcat la aproape un kilometru distanță, pe pantele aflate la est de proprietatea Hollinger. Am așteptat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care cumetrelor le fuseseră însămânțate lăuntrurile și măruntaiele. Vizavi de eșecurile doctorului legal, Kalia fu poreclită "știuoasa" -care le știe trezindu-se unsă, de obștea colectiviștilor din Goldana, ca moașă cu mâna norocoasă. Ajunsă acasă la Nicanor Galan, Kalia trase zăvorul pe dinăuntru, se urcă pe cuptorul de unde se auzeau bușiturile din picioare ale Petroniei și nu mai lăsă să umble pe ușă decât pe baba Maranda, care ieșea la cazanul cocoțat pe pirostrii, deasupra focului de sub cireșul cel bătrân, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
umerii descărnați, vădind un ficat bolnav la extrem, expunând o piele de o paloare aurie, ca un dreptunghi de epolet ofițeresc și atât de aprinsă de febră, încât întreținea o temperatură sufocantă în camera penitenței lui, cu ferestre asigurate de zăvoare. Vladimir îl salută, promovând noua formulă de alcătuire a străvechii și nobilei întâmpinări românești de Bună seara! O Zi bună! îi zise el, ignorând că mai adecvat ar fi fost să zică Seara bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire. Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise, în loc să se culce stătuse probabil la gura sobei și cugetase. La ce oare? La familia lui? La muiere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împrejur era neclar dar, deasupra ei, tavanul era intact. Reuși să-și concentreze atenția asupra culoarului dinainte-i: îl văzu pe Burke trecând pragul celeilalte încăperi și închizând după el ușa grea de separare. Ripley se aruncă peste panou când zăvorul intern zăngăni de cealaltă parte. ― Burke! Deschide ușa! Dumnezeule, Burke, deschide! Newt ajunsese și ea și o trăgea de pantaloni tot arătând cu degetul spre capătul celălalt al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu-i place să aștepte după cum cred că deja știi. Exista iarăși un țel, care avea sa ducă la căpătarea de noi informații. Câteva momente mai târziu, ușa fu deschisă de Breemeg cu mâna liberă, care manevră ceva ca un zăvor, sau o închizătoare automata. Ușa se deschise spre interior. Imediat, Gosseyn zări o podea cu covoare, o canapea verde și un fotoliu mare, verde, cu câteva mese într-o parte. Și atunci, din direcția aceea - unde se aflau mesele - glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu, lângă „Luceafărul“, avea un tunel sub chichineața lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și împreună coboram în pivniță; acolo păstra, ca vinul vechi în catacombe, numerele din anii ’50-’60, rezervate cunoscătorilor. Le ținea în saci etanși, numerotați cu vopsea fosforescentă. Tomescu punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte să coboare în subsol sau în canal, îi lăsau la ușă și trăgeau cizmele înalte de cauciuc. Furau fonta și orice semăna a fier vechi din pivnițe: coturi, bare, armături, robineți, panouri electrice, găleți, sârme, roți de triciclete, clanțe, zăvoare de la uși. Dacă era nevoie, îți tăiau toată uzina termică, bucată cu bucată, cu cazane și valve, și ți-o cărau cu roaba. Te trezeai dimineața fără boiler, vas de colectare și cu țevile atârnând din pereți. Când îi întrebai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de chei, am smuls o bucățică de stinghie. „Vandalism. Pătrundere prin efracție.“, mi-a șoptit Mihnea, duios. „Și te mai plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de blocare. Doar un zăvor, prins într-o pereche de nituri. Le-am spart imediat, scobindu-le cu cheia de la catedră. Apoi am smucit zăvorul, cu tot cu lacăt: a culisat pe loc, eliberând ușa. Când am tras de ea, după un clănțănit, au sărit bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de blocare. Doar un zăvor, prins într-o pereche de nituri. Le-am spart imediat, scobindu-le cu cheia de la catedră. Apoi am smucit zăvorul, cu tot cu lacăt: a culisat pe loc, eliberând ușa. Când am tras de ea, după un clănțănit, au sărit bucăți de praf și moloz, pe care Mihnea s-a repezit să le prindă în brațe. Cu grijă, am crăpat ușa, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care dădea pe casa scării, auzi și văzu că, din partea cealaltă a ușii, cineva se străduiește din răsputeri să tragă clopoțelul și să sune; dar, cu siguranță, clopoțelul era defect: doar tremura puțin, fără să scoată nici un sunet. Prințul trase zăvorul, deschise ușa și se dădu câțiva pași înapoi, chiar se cutremură din tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu, ochii ei fulgerară într-o explozie de furie: păși repede în antreu, împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti ușa în nas și trase zăvorul. — Salut, Ganka, ticălosule! Ce, nu-l așteptai pe Parfion Rogojin? repetă Rogojin, ajungând până la ușa salonului și oprindu-se în fața lui Ganea. În clipa aceea, însă, aruncându-și privirea în salon, o văzu chiar în dreptul lui pe Nastasia Filippovna. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar era deja prea târziu! Ea nu putu să îndure nici măcar această clipă de ezitare a prințului, își acoperi fața cu mâinile, strigă: „Ah, Dumnezeule!“ și ieși în fugă din cameră, urmată de Rogojin, care se grăbea să-i deschidă zăvorul de la ușa care dădea în stradă. În urma ei se repezi și prințul, dar în prag îl înlănțuiră și îl opriră brațele cuiva. Chipul disperat, crispat al Nastasiei Filippovna îl privea țintă, iar buzele ei învinețite fremătau, întrebându-l: — După ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl întrerupse repede Rogojin și se ridică speriat în capul oaselor. Auzi? — Nu! rosti prințul la fel de repede și speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să tragem zăvorul sau să nu-l tragem? — Să-l tragem... Traseră zăvorul de la ușă și se culcară din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită, tulburată și grăbită, de parcă ar fi izbutit din nou să-și prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oaselor. Auzi? — Nu! rosti prințul la fel de repede și speriat, privindu-l pe Rogojin. — Umblă cineva! Auzi? În salon... Ciuliră amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să tragem zăvorul sau să nu-l tragem? — Să-l tragem... Traseră zăvorul de la ușă și se culcară din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită, tulburată și grăbită, de parcă ar fi izbutit din nou să-și prindă gândul și se temea teribil ca nu cumva să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui impe‑ riu, plină de multe bogății și cu destule comori În ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră În vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt tră date de suferințele trupului, când sufletul le ține cu strășnicie. Chiar de i‑ar săpa pieptul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Lică, așa cum era firesc, să forțeze o poartă bine încuiată ca să poată intra cu calul de căpăstru : „Fără de a se mai gîndi, sări din scări, apucă ușa bisericii cu amîndouă mîinile și se izbi în ea, ca să- i rupă zăvorul, să o scoată din țîțîni, în sfîrșit, să o spargă. Ușa se zgîlțîi, încît răsună toată biserica goală, dar ea nu îngădui cu una, cu două, și trecu timp la mijloc pînă ce Sămădăul izbuti să intre”. O explicație a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Gross - zise Apostol netulburat. Numai oamenii ucid în numele ei ! Dar când va veni adevărata stăpânire a iubirii [...] Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo. Dacă Dumnezeu e pretutindeni, n- ai nevoie să alergi la el forțând zăvoarele morții ! Apostol refuză civilizația modernă, pe care o consideră responsabilă de distrugerea sufletului omenesc. Iubirea lui curată pentru Ilona, țărăncuța unguroaică fără carte, dar vie, adevărată și bună, stă tot sub semnul iubirii de Dumnezeu. În film apare doar o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
podina de dulapi de 4,8 cm grosime. Elementele principale care compun cofrajul sunt perechile de montanți dispuși la maximum 1.400 mm pe conturul exterior al elementului fixat, cu tiranți filetați. Pe montanți se prind consolele suport cu ajutorul unor zăvoare speciale și panourile de cofraj prin intermediul unor pene metalice. Direct de montant la interior și de consolele podinei la exterior, se prind paralelogramele pentru susținerea podinei inferioare, alcătuite tot din dulapi de 4,8 cm. Tehnologia de lucru constă în
Baraje din beton : culegere de proiecte tehnologice cadru pentru execuţia barajelor din beton by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/296_a_828]
-
dorința și rațiunea, de care, ca educatori, trebuie să ne apropiem cu grijă, căci fiecăruia îi corespunde atât o virtute cât și un defect. Educația vorbirii primează față de educația auzului, mirosului, văzului și a simțului tactil. Pentru gură „uși și zăvoare de aur, nu de lemn sau de fier”, acestea reprezentând „cuvintele lui Dumnezeu”. Al doilea simț vizat este auzul, pentru care se vor lua măsuri ca să nu fie afectat prin cuvinte necuviincioase sau injurii. O altă importantă „poartă” a sufletului
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
meri tineri, e întinsă veșnic frânghia pe care acuma atârnă niște cămăși femeiești de stambă. În umbra cămășilor, în nisipul fierbinte se scaldă câteva găini păzite de un cucoș mic cu creasta însângerată”. Casa familiei Glanetașu are ușa închisă cu zăvorul, simbol al unui suflet închis, aspru, izolat, nefast asupra altor personaje, dar și al trecerii de la un univers la altul, ilustrând: o chemare simbolizată de casa lui Herdelea sau o opreliște reprezentată de casa Glanetașului. Ușa este elementul care are
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
elementul care are cele mai multe semnificații: ea reprezintă un prag, un hotar, un alt mod de a trăi, o altă stare de spirit, alți oameni, altă atmosferă: ”Drumul trece peste Pârâul-Doamnei, lăsând în stânga casa lui Alexandru Pop-Glanetașu. Ușa e închisă cu zăvorul; coperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de abia se văd prin spărturile gardului... Căldura picură mereu din cer, îți usucă podul gurii, te sugrumă. În dreapta și în stânga casele privesc sfioase din dosul gardurilor
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
forță, am dat ordin locotenentului Răduț să oprească motorul, pentru ca să fiu auzit de cei din interior, și să încarce tunul. "La primul foc de armă razi cladirea!" Am luat-o încet către poartă și, ajuns la câțiva metri, am auzit zăvoarele și apoi a apărut un cap care a privit în direcția mea. Imediat după aceea, câteva cuvinte șoptite și a ieșit un tip bine îmbrăcat care a venit către mine. Un altul stătea în poartă la asigurare. Omul s-a
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
fura banii, a chemat un meșter ca să-i facă o ascunzătoare în pivniță, cu ușă de fier și un mecanism ascuns. Meșterul după ce a terminat lucrarea a arătat zgârcitului unde să apese pe un cui abia văzut, ca să se deschidă zăvorul ușii. După ce a primit banii cu chiu, cu vai de la zgârcit, meșterul a trebuit să jure că nu va spune nimănui secretul. În fiecare zi, zgârcitul cobora în pivniță pentru a-și sătura privirea cu strălucirea banilor. Într-o zi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cu găleata... Și apoi, știu basme multe și ghicitori... un sac ... Dar cine ești? Un vierme. O, dar viermii nu prea-mi plac! Dar eu sunt mic, o scamă; și abia mă vezi când eu mă fac covrig, Hai, trage zăvorul că mi-e frig! Și i-a deschis băiatul. Noroc și seara bună! Noroc! Dar unde-i ploaia? A stat... Nu vezi că-i lună! Și viermele, în hohot, icni în râs pe prag: Dar stai, nu-nchide ușa, căci
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]