1,416 matches
-
din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc, o pușcă pentru vânătoarea de lupi, un ciomag pentru foci sculptat din penisul unei morse, ornamente pentru comercializare, greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grămadă de cutii, o arcă fără viață pe care în ultimele săptămâni el și Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri de oracol.... au fotografiat tot ce n-au putut lua și au înghesuit farfuriile laolaltă cu artefactele, lumina făcând prizoniere în ele ultimele înregistrări ale unui loc pe care-l destinaseră deja istoriei, morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Homer se afla încă în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat și fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri, Să le număr ar fi fără rost Trupul mi-e o creangă de poveri, Suflete, cât de copil ai fost! Cheie fără zar nedescuiat, Ruginești în fierul altei porți Doar de ploaia rece privegheat, Ca și sufletele celor morți. Trupul meu, nu plânge că mă plouă Toamna-mi pregătește nunta mea Și ridică-n crâng o poartă nouă, Așteptând o cheie pentru ea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să fie-n voie... Doamna mea de dincolo de munte, Să-mi păstrezi un cer(c), cu stele multe, Că iubirea, chiar de e profundă, Dacă nu e Pi pătrită, se afundă... Vorbele-aruncate-n rug(ă), efemeride înnobilează cerul... cu firide. Ce Zar! Se zvârcolește verbu-n piatră, Se duce pâna-n lumi celești, Ca să-nțeleagă, Cleopatră... Din care zeitate ești? Ce zar ai pus pe tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la mezat? Sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Că iubirea, chiar de e profundă, Dacă nu e Pi pătrită, se afundă... Vorbele-aruncate-n rug(ă), efemeride înnobilează cerul... cu firide. Ce Zar! Se zvârcolește verbu-n piatră, Se duce pâna-n lumi celești, Ca să-nțeleagă, Cleopatră... Din care zeitate ești? Ce zar ai pus pe tabla lumii Și cum te-ai antonyionizat, Cum ai pus, tu, trecutu-n față Și viitorul... la mezat? Sunt întrebări... și sunt normale. Nilul "povestește ncet". Luna-mbracă cu hlamida-i Alte lumi, alt Egipet. In vido
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
imperial, o carte de Confucius, Despre toamnă și primăvară, o pensulă de scris făcută din păr de capră, un lingou de aur și unul de argint, o ghicitoare, o sabie în miniatură, o sticluță de băutură, o cheie de aur, zaruri din fildeș, o tabacheră de argint, un bici din piele, un vas de ceramică albastră pictat cu peisaje, un evantai antic cu un poem scris de un poet celebru din dinastia Ming, un ac de păr din jad verde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scris, aurul sau sabia, va domni cu inteligență și voință puternică. Însă dacă alege floarea, cercelul sau acul de păr, va ajunge un mare iubitor de plăceri. Dacă atinge vasul cu băutură, va fi bețiv; în cazul în care alege zarurile, va pierde dinastia... Tung Chih „studiază“ fiecare obiect, dar nu ia nici unul. În sală e atât de liniște, că pot să aud susurul apei care curge în grădină. Încep să transpir și gulerul mi se pare strâmt. Tung Chih își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
această idee, care le-a strâns la un loc, s-ar fi risipit ca o lume fără nucleu? Mă tem însă că e prea târziu pentru mine să mai învăț să muncesc atât de mult ca el. Mă tem că zarurile sânt aruncate: mai am de scris doar o singură carte, înrudită cu cea a lui Moromete, și căreia nu-i lipsește decât prima frază! Să ieșim și să ne gândim le ea... IMPOSIBILA ÎNTOARCERE Ce se întîmplă astăzi cu poiana
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cumva vocea să-l fi dat de gol. La fel și ceilalți douăzeci, ascunși după tufele de merișor. „Păi doar atât pentru șase hăndrălăi? O să ne rupeți, n-o să putem lucra o săptămână. Mai scoateți niște bani ori dați cu zarul și veniți numai doi”, Încercă o fată să se tocmească. Dar se lămuri Îndată, din privirea plină de deznădejde a priceputului la femei, că nu era nimic de câștigat În plus. Se băgă În vorbă și cealaltă: „Lasă, fată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea Voinov amestecă zarurile, trișează. O imperceptibilă dereglare și, iată, în loc de joi, apare vineri. Joi rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea. Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mână și o țigară aprinsă în cealaltă. Văzusem toate astea în filme și știam cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mult țin la el, cât îl iubesc. Fac un legământ pe viață față de un om pe care îmi e greu să-l mai iubesc. E un sacrificiu. Pentru iubire, însă, sunt dispusă să fac orice. Mă cutremur pe dinăuntru. Arunc zarul. De ce sunt neliniștită? Trebuie să ai credința mai întâi, ca s-o lași să lucreze în favoarea ta, mi-a spus cândva un predicator budist. Trebuie să-mi pun credința în Tang Nah, trebuie să-mi pun credința în faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
despre părinții, despre frații tăi, acum ești asaltat de corespondență. Felul cum taci Îmi confirmă că am dreptate... Nu, nicidecum, draga mea... Tac doar pentru că nu văd ce rost ar avea să mai răspund... De ce prelungim această dispută inutilă din moment ce zarurile sunt aruncate? Dacă fac bine sau rău mergând acolo, vom vedea la Întoarcere... Într-o situație precum cea de acum, nici un om civilizat nu mai poate da Înapoi... Dar nu toate sunt cum le crezi tu. Alexandru Stan, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
camerei, râsul pictorului sună ca mușcătura dintr-un măr mare, suculent. Cel puțin asta fu impresia prințului privind dinții albi și puternici ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în prezența unei femei. Ce fel de zaruri arunca acest agent original în marele joc murdar al politicii? ― Sunteți unul dintre puținii oameni ocrotiți ca într-un cerc de vrajă. Și, îndepărtându-se, pictorul râse din nou. Dar, pe lângă asta, mai există cineva care m-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
biroului său, până la obrajii transpirați și roșii ai bucătarului, fără să uite lunga mustață obraznică a caporarului care-l slujea, făcea curat în celulă și îi aducea mâncarea. Cunoștea, de asemenea, fiecare santinelă și ajutor de bucătar; jucase cu ei zaruri sau le scrisese scrisori pentru cei de-acasă; uneori, în nesfârșitele nopți ale deșertului, le citea romane, căci adesea era imposibil să hotărăști cine dintre ei era mai prizonier în acel fort de la marginea deșertului. îi cunoștea pe toți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se apleacă, țuguindu-și buzele, ca pentru a săruta fruntea unui copil adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unor linii telefonice secrete, prin firul roșu, Întâlniri la răscruci În miez de noapte, bilețele ascunse pe sub pietre, toate cele Întâlnite mai mult sau mai puțin și În alte negocieri, acelea În care, ca să spunem așa, s-au jucat la zaruri supraveghetorii. Și nici să nu vă gândiți că a fost vorba, ca În cazul anterior, de tranzacții doar bilaterale. Pe lângă maphia din această țară În care nu se moare, au participat la discuții și maphiile din țările limitrofe, căci acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Hai să nu ne mai gîndim la asta acum, mai bine să fim veseli și să mergem să mîncăm. M-am dus la Ăia care jucau barbut. — Veniți să mîncăm? — Nu, tovarășe, spuse fărĂ să mă privească cel care avea zarurile-n mînĂ. Te bagi la un joc? MĂ duc să mănÎnc. — Ne găsești aici cînd te-ntorci, spuse alt barbugiu. Hai, aruncă-le. Am pus eu pentru tine. Dacă faci rost de niște bani, vino să te bagi și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mă. Vrei să joci? — Mai tîrziu. — OK, Îmi spuse și apoi se-ntoarse către ceilalți cu gura plină de șuncă: Auzi, tîmpitu’ dracu’, aruncă zaru’ Ăla pînĂ-n perete! — Nu te interesează pe tine, tovarășe, Îi spuse cel care avea zarurile-n mînĂ. Al ieși din baie. Era curat, În afară de niște pete pe la ochi. — De alea scapi și cu un prosop, Îi spusei. — De ce? — Du-te și mai uită-te o dată În oglindă. — E prea aburită. Da’ las-o dracu’, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
taie o bucată de șuncă. — La ce armă ești, tovarășe? Îl auzii pe unul dintre aviatori Întrebîndu-l pe Al. — Tancuri. — Spune-mi că nu mai sînt bune de nimic. — O să-ți spun o grămadă de lucruri. Ce aveți acolo? Ceva zaruri? — Vrei să te uiți la ele? Nu. Vreau să dau cu ele. Am coborît eu, Manolita și englezul Înalt - și ni s-a spus că băieții plecaseră deja spre restaurantul de pe Grand Via. Ungurul rămĂsese să-și mai pună o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tare. BĂtea vîntu’ ca lumea. — Frank a trebuit să se-ntoarcă la Alcalá, Îi spuse alt pilot. Noi am pus de-un barbut. Trebuie să fim și noi Înapoi pînĂ-n zori. — N-am nici un chef să mă joc cu zarurile. Am chef să beau licoarea asta numită șampanie din pahare cu mucuri de țigări pe fund. Le spăl eu, spuse Al. — Pentru tovarășul Copie de Moș Crăciun. Pentru bătrînu’ Tovarăș Crăciun! spuse Cheliuță. — Las-o baltă, Îi zise Al. Adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceva. — Vrei să dăm o dată, poate-ți recuperezi ceva? Da, arunc eu pe o mie. — MĂ bag, spuse pilotul. Voi nu prea luați mulți bani, Ă? — Nu, spuse Al. Nu luăm mult. Puse bancnota de o mie pe podea, Învîrti zarurile Înte palme, țăcĂnindu-le, și apoi se auzi o plesnitură cînd le aruncă. Doi de unu. — Ține zarurile, dacă vrei, Îi spuse pilotul luînd bancnota de jos. vN-am ce face cu ele, Îi spuse Al ridicîndu-se. — Ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]