7,506 matches
-
rugăciune. Zăbovea un timp pe malul apei, urmărind jocul gâzelor. Îi plăcea mai ales zborul delicat al libelulelor și-și trimitea pe solzii valurilor gândurile ei încărcate de tristețe pentru a fi duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână peste nisipuri și neguri... După înfățișare, atât cât puteau ochii ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva, decât doar punctul fix, spre care este îndreptată. Buzele uscate, care i se mișcau, confirmau faptul că acest om vorbea de unul singur și, deși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au puterea de a schimba în întregime fața lucrurilor, dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o dată. Și aveau deplină dreptate, căci natura plăsmuise, în acest tânăr, tot ceea ce avusese ea mai ales. Astfel, capul său, potrivit de mare și chipeș din cale-afară, scotea la iveală doi ochi mici și verzi, pierduți mai tot timpul în zare, și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zăpăcești pe mine cu ele, te asigur! Ia zi-mi, că eu nu înțeleg deloc, de ce spui că speri? În ce speri? În ce te încrezi tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de toamnă”(...) Din program: A fost pe ecran poza regretatei Răduța Vasilovschi. Din volumul de antologie de poezie „Artă sfâșiată” face parte și d-na Răduța Vasilovschi( Rădăuți). Aflasem de curând că nu mai este printre noi; a plecat spre zări necunoscute. Am propus un moment de reculegere. A fost lansat volumul personal de poezie-eseu „Obsesia desertului”, volum prezentat de poetul, prozatorul Emilian Marcu, - membru al U.S.R., onorată de acceptul Domniei Sale, aducându-i prinosul de mulțumire. De asemenea, volumul s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
când mâna care scrie / cerută-i ca răsplată / ca răsplată...( Mâna care scrie... Valentina Becart) De ce v-ați apropiat până la contopire de literă? ( Nichita Stănescu). Așa, Într-un amurg, când soarele coboară după linia orizontului, rămâi cu privirile pierdute În zare și tresari la gândul că nu ești decât un simplu muritor, un prizonier Într-o existență finită. Și Începi să-ți pui Întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior, cauți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cât de puțin timp, avem pentru toate acestea... suntem atât de prinși În social, Încât uităm să ne acordăm acele clipe mirifice pentru sufletul surghiunit Într-un con de umbră. Uneori, primăvara, când totul este Înflorit și razele molatice Îmbrățișează zarea - simt cum inima mi se umple de iubire. Serile de vară, cu parfum de tei, miros de iarbă și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria ar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ani, am stat cu pătura trasă până peste cap, cu draperiile , de asemenea, trase cât era ziua de lungă și toate astea, de frica luminii, care mi-ar fi adus În fața ochilor o realitate de nesuportat! Și totuși, undeva În zare, mai Întrezăream o speranță: fiul meu care se afla la bunici... Realizând că acolo nu mă mai pot vindeca, Într-o zi am hotărât: “vând casă, masă și plec lângă fiul meu, sperând să-mi vindec sufletul”. Stupoare! Fiul meu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o rochie de seară, ruptă în fâșii înguste, de parcă cineva ar fi pus-o acolo să prindă muște. Printre zdrențele de pe ea se zărește un trup împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar sta să moară. La anumite ore ale zilei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gândul la australianca de pe terasa unde am mâncat. Se deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu-mi vine să cred că aud asemenea lucruri, ea îmi citește nedumerirea pe față și-mi spune: "Nu-ți spun cu plăcere ceea ce-ți spun, sunt geloasă, dar trebuie să recunosc că ești un personaj". Mă uit în zare, întotdeauna mi-au plăcut depărtările, întotdeauna mi-a plăcut să fiu mai departe de locul de unde eram, mereu am bătut pasul pe loc, eram umblată în lume ca țiganul din poveștile tatălui meu, o dată la moară și de două ori
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înaltă tensiune, ar trebui să se ridice din pat precum Cristos din mormânt, femeile astea răsfățate sunt moi și veștejite, niciodată nu voi înțelege de ce se omoară bărbații după astfel de femei, nici măcar nu au mirosul lor, mă uitam în zare, sufletul mi se umplea de o tristețe grea... Au fost nopți când am vrut să sară în aer toți oamenii care dormeau... când mă întorceam singur și trist strivind între dinți toată amărăciunea lumii... (Versuri din volumul de poeme Ioana
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își va urma
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când se știa, etnia lor se aflase pe drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când pleoapele dimineții despicau zările în așteptarea ivirii soarelui, mai ales că Marele astru nu-și arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
semn că pe acolo evadase băiatul. Patul nici nu fusese desfăcut. Renunțase și la plăcerea de a parcurge drumul promis cu mașina. Plecase în toiul nopții cu gândul să întâmpine zorii zilei în șatră, înainte ca lichidul dimineții să cuprindă zările. Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă primele clipiri ale ochiului soarelui pe geana orizontului. Așa făcea de ani în șir. Era un copil liber, asemenea păsărilor cerului care-l salutau de cum îl vedeau cu trilurile lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aflați la subsol trebuiau să-și macine toată vara, ingurgitând o materie lăsată cândva de izbeliște. Ina și Alex se arătară mulțumiți că băieții lor trecuseră și peste acest obstacol al vieții. Că mai erau destule ce se profilau în zarea nu prea îndepărtată, erau conștienți, dar nu le discutau încă; asta ar fi estompat bucuria ce abia intrase în casa lor. Evenimentul fu sărbătorit așa cum se cuvine, toți ai casei simțind trecerea peste acest examen ca pe un obstacol. Pe măsură ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cele mai înalte și că inimile lor unite îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile de lumină, dincolo de marginea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de soare Când se strecoară printre fagi. La stână totu-i pregătit, Privesc, îmi lasă gura apă, Sunt invitat, și-apoi servit Cu urdă, caș, dar și cu ceapă. Prin flacăra de lumânări, La mănăstiri enoriașii, Veniți din cele patru zări Își pomenesc înaintașii. Se poate afirma curat Că Bucovina-i un tezaur, Iar drept răsplată i s-a dat Mult prearâvnitul Măr de aur. Mărul de aur reprezintă Premiul oferit Bucovinei în anul 1975 de Federația Internațională a Ziariștilor și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fiind suferind de inimă și-a dat creștinescul suflet în data de 4 iulie la Cernăuți. Întrucât mormântul său de la Catedrala Mitropolitană din Cernăuți a fost profanat și jefuit de naționaliștii ucraineni după 1990, iar osemintele aruncate în cele patru zări, eu, în calitate de nepot de la vărul său drept Constantin Cotlarciuc, am comandat și amplasat un bust al Mitropolitului Nectarie în curtea Bisericii Sfânta Maria din Stulpicani, unde este înmormântat tatăl Toader și restul familiei. Ceremonia a avut loc în data de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noi doi Într-o mare de singurătate. Sunt o statuie veritabilă, care a Început deja să surâdă, cu inima tresăltând de fericire... Sărutul Lipit de calorifer, cu trupul firav si lunguț, băiețelul mai privi Încă o dată pe fereastră, departe, dincolo de zare, apoi Își roti ochii mari si luminoși către mama sa, care stătea Întinsă pe pat și citea Într-o revistă. O Întrebă Încă o dată dacă acum poate. Mama Îi cercetă palmele micuțe, cu degete subțiri și prelungi și, mângâindu-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară, trenul le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]