990 matches
-
să fie ca și împlinite. Sticletele se ridică, scutură iarăși din aripioare și lăsând firimiturile pornește din creangă în creangă, urcă malul lacului, fiu-fiu! Țica-țic! Fiu-țic! Țic-țic! Costache Popa se întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că Tomnea revenise în țară. Toate erau ispirate de Cetatea Nouă, de la Obancea, unde Tomnea săpase cândva. Privi iar spre coada cealaltă. Aspasia parcă intrase în pământ. Au venit evenimentele din decembrie ’89 care i-au despărțit. În ziua cu zarva aia mare, când cu Revoluțiade la Județeană, Aspasia, speriată, a fugit și s-a ascuns la el la atelier. A venit și bărba-su, inginerul, cu un colonel de la interne, un fel de subaltern al lui Goncea. Trăia cu acela inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
repetându-mi, aproape numărând clipele, n-am să-l mai văd, atât de puțin timp a rămas, dintr-o dată parcă m-am văzut cu tata în trăsură la Șoptireanca, privind nedumerită în jur. Nu înțelegeam ce se întâmplase. De ce toată zarva aia? Fusese un stejar și o cruce. Nu mai erau acum. Erau flori. Era frumos și așa. De ce tot țipa tata la ei? - Pentru că mințeau, izbucni el în râs. - Și ce dacă mințeau? Cui îi păsa că ei mințeau! Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din zona de servicii scoase un strigăt de îngrijorare și se repezi să salveze cablurile, călcând totul în picioare în calea lui. Colegii lui, care fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după fata cu tunică albă ce făcea reclamă pentru bere pe plaja de la Malibu. Se trezi cu primele raze de lumină, cu zarva papagalilor și a maimuțelor „față-neagră“ și rămase timp îndelungat în hamac, privind prin apărătoarea de țânțari rămurișul des al cedrilor-samanes, coroana falnică a palmierilor-moriche și coloritul intens al orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sus la el și apoi din nou jos la piciorul lui Ruffolo. — Nu, Vianello, rămân aici cu el. E-un telefon la stația Celestia. Du-te și sună după o barcă. Vianello plecă În pripă, uimindu-l pe Brunetti cu zarva pe care o făcură pașii lui, reverberând În tot spațiul de sub pasarelă. Cât de Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase din nou lanterna din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de după 11 septembrie, În care Își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap În urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care Îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți În culori vesele. Noaptea Însă cartierul părea des- tul de dubios. la o aruncătură
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de după 11 septembrie, în care își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap în urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți în culori vesele. Noaptea însă cartierul părea destul de dubios. La o aruncătură de băț
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
frigider. O confiscară. Găsiră și pielea. O confiscară. Îl invitară, și pe Victor, să vină cu ei, și telefonară, la filială, rugând să fie așteptați, de către toți cei de acolo, că, În câteva zeci de minute, sosesc. Bine. Vă așteptăm. Zarva produsă a fost enormă. Cățeii din grupă, cățeii din sat, cățeii din oraș se uniră, Într-un urlet, și făcură cerc protector Împrejurul lui Victor. În cele din urmă, totul s-a Încheiat cu victoria braconierului. Actele constituiau dovada: căprioara
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dus dracului. Și? Și-a venit, nu de tot, dar, vine, el, și de tot, poate; că-n, o zidouă, vine, mai mult ca sigur, de tot. Ce vine, tată? Regim nou, măi copile, ce să vină? N-auziți ce zarvă e pe la București, și prin alte locuri, prin țară? Și-o să fie mai bine, oare, tată; o să fie mai bine, oare, decât cum a fost până ieri seară? Nu știu. Nu se știe. Asta Încă nu o poate ști nimeni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ei; acum, destrăbălarea trecuse de orice Închipuire; În America, și nu doar, fuseseră dovediți și judecați pentru pedofilie slujitori ai celui care, cîndva, pîrjolise Sodoma! Nu pățiseră nimic; predicau mai departe; nu fuseseră Închiși, mulțimea nu-i omorîse cu pietre; zarva se stinsese cu totul; lumea, tot mai dornică de plăceri, mergea Înainte: batjocorirea unui copil nu mai era socotită un păcat prea mare, de vreme ce un bărbat - cine s-ar fi gîndit vreodată? - Își putea lua de nevastă un alt bărbat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
expresivă și inteligentă că nu vrei... Atunci, de ce, paștele păștișorului mă-tii, ai pornit răhățoiul circului ăsta? - Vorbești cu el ca și c-un infractor. Îți va răspunde ca un infractor. Trebuie să-l lămurim întîi deslușit care-a fost zarva. Și care sânt stricăciunile pe care le-a stârnit. - Albule! Lasă-mă să-i trag, încet, o copită. Că-l deslușesc eu. Trag o copită și el om de treabă se face! - Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că le secătuiau toată vlaga, energia, tinerețea și eliberați de coșmarul clipei simțeau cum își luau zborul liberi spre viață. Deseori legau prietenii în urma acestor dansuri preludiu din recreații. Nu sunase sau nu se auzi soneria de sfârșitul pauzei era zarvă mare, chiote, veselie imensă în clasă fiind ultima oră. Se zbenguiau printre bănci, pe culoare și s-a lovit de cineva o colegă, a presupus imediat simțind corpul moale. I s-a părut o adiere de vânt mulându-se după
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negru de fum și își simțea cerul gurii uscat. - Parcă nu se vede! Ce-oi mai întreba! A luat foc pricopsită asta a noastră de mahala! Că la omu sărac nici boii nu trag! Împrejur mirosea a lemn ars și zarva nu încetase. Femeile se băteau cu pumnii în cap și strigau cât puteau: - Aooolică, maica mea, aooolică... unde mai punem noi capul, maicăăă, aooolică... Închiseră poarta. - Nu vrei să te speli? o întrebă studentul. - Ba da. Aduse o cană plină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omul, pus în fața poziției tiranice a timpului, victimă în imperiul lui, ce-o să mai "omoare", când viața nu mai e prezentă decât în sclavia regretului? Aș vrea uneori să fiu atât de singur, că morții, enervați de mahalaua și de zarva cimitirului, l-ar părăsi - și invidiindu-mi liniștea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din ei niște proscriși, ei sînt obligați să se exileze. Dar orice noutate întîmpină împotrivire chiar în sînul masei pe care trebuia s-o cucerească, astfel încît în cele din urmă este respinsă și o dată cu ea cel care a stîrnit zarva. Evreii nu constituie o excepție așa încît scapă de Moise ucigîndu-l, iar de doctrina lui întorcîndu-se la credințele lor idolatre. În cel de-al doilea timp, evreii uniți de acum înainte între ei prin crimă, la fel ca și frații
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
termen are o conotație pozitivă, ea își cere scuze imediat: „așa-numita experiență”, se corectează imediat, specificând că nu a fost o amintire plăcută. Moartea surorii prilejuiește apariția unor fenomene incomprehensibile în casa Sarei. Brusc, casa s-a umplut de zarvă, oameni ciudați veneau și plecau, stăteau pe podea; o experiență amenințătoare pentru un copil, atunci când acestuia nu i se dă nici o explicație. Rutinele normale ale familiei sunt întrerupte. Nici un adult nu-i dă totuși vreo explicație Sarei, care începe să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]