1,029 matches
-
volan... Mihai știe că și ochii lui sînt umezi. O ia pe Doris de braț și intră împreună în holul hotelului din apropiere. O conduce la o masă mai retrasă și aduce două cafele. Le sorb încet, în liniște, ignorînd zarva făcută de tot felul de cheflii, care populează localurile de lux ale Iașului în ultima vreme. Te superi, Mihai, dacă-ți spun că vreau să mă întorc la București? întreabă Doris, oprindu-se o clipă din drumul spre mașina parcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mîna-n foc: Îl văzuse pe Dick mergînd spre parcare cu o pușcă de asalt Ithaca. Zgomotul Începea să fie agresiv. Bud ieși În parcare și se rezemă de o mașină de patrulare. Afară Începu să burnițeze. La ușa arestului era zarvă: Dick Stens Îmbrîncea doi indivizi dinăuntru. Un urlet. Bud calculă În gînd șansele ca Stens să-și termine cu bine cei douăzeci de ani de serviciu. Sub supravegherea lui Bud, avea șanse chiar să primească și pensie. Lăsat de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Inge. Jigodia n-avea cum să alerge direct la cotețul lui. Probabil că a ieșit În stradă, a mers Încet-Încet, ba chiar și-a asumat riscul de a pleca cu mașina personală, parcată În alee. Și-a Închipuit că toată zarva e fie pentru citațiile mai vechi, neonorate, fie pentru chestia cu revistele porno. Știa că stă pe jăratic și nu era deloc bine să fie prins cu materiale pornografice. Nu putea să riște să le care cu mașina - erau șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împietrit. White apăsă din nou trăgaciul. Încă un clic. Fontaine, cu ochii cît cepele: — S-ss-sylvester F-fitch, Strada 109, colț cu Avalon, casa cenușie de pe colț... vă rog să nu-mi faceți rău... White se repezi afară. Fontaine leșină. Pe coridor zarvă mare. Ed Încercă să se ridice În picioare, dar nu și le mai simțea. CAPITOLUL 20 Un cordon format din patru mașini: două de patrulare, două fără Însemne. De la opt sute de metri distanță, sirenele amuțeau. Rulau din inerție pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zis „Nu, Duke. Obișnuiește-te cu ideea.“ Apoi am fost plecată o zi și bătrîna doamnă Jensen, vecina de alături, mi-a spus că te-a văzut aici cu bărbatul acela și că i s-a părut că aude mare zarvă. Potriveală: „datoriile față de societate“ egal „fost pușcăriaș“. — Ai aflat vreodată numele bărbatului? — Nu. Doar... — Cunoștea Susan doi frați numiți Englekling? Locuiau aici, În San Bernardino. Hilda privi pe furiș spre fotografie. — Vai, Susie! Nu, nu cred că am auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nu! Cathcart e numele unuia dintre oamenii morți acolo unde a murit și Susie, iar Susie era o fată cuminte. Nu s-ar băga niciodată În asemenea murdării. Bud Îi Întinse și cecul de la comitat. — Liniștește-te. Vorbește-mi despre zarva făcută de ei. Hilda, cu ochii În lacrimi: — M-am Întors a doua zi și mi s-a părut că văd sînge pe podeaua noii camere, pe care tocmai o ridicasem cu banii din polița de asigurare a soțului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
drăguț, care Între timp a devenit așa un mare erou, a trecut pe-aici după cîteva zile pentru o verificare de rutină, am păstrat tăcerea. Pielea ca de găină: prietenul lui Susie Lefferts era cel care se dădea drept Cathcart. „Zarva“: prietenul Îl omoară pe Cathcart, venit, probabil, În San Berdoo ca să discute cu frații Englekling. Susie la Nite Owl - probabil ca să supravegheze un fel de Întîlnire. Prietenul care se dă drept Cathcart - ceea ce Înseamnă că asasinii nu s-au Întîlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Coates, Jones și Fontaine În timp ce aceștia erau angajați În violarea În grup a unei tinere exact În intervalul orar al măcelului de la cafenea. După mărturia lui Shortell, verificată de testele cu detectorul de minciuni, publicul a cerut zgomotos redeschiderea cazului. Zarva a fost amplificată de asasinarea pe 25 februarie a lui Peter și Baxter Englekling. Cei doi frați, traficanți de narcotice cu cazier, au fost martori În ancheta din 1953 a cazului Nite Owl și au declarat atunci că asasinatele Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Noica ne-a anunțat că mâine scrie ultimele rânduri din Tratatul de ontologie. Va veni și R.C. din Sibiu și vom sărbători evenimentul. Doamne, cât de umile și tăcute pășesc în lume faptele spiritului! Păltinișul se va umple mâine de zarva lumii, noi ne vom mânca triunghiul de brânză și ceaiul și vom ști, în fibra secretă a conștiinței, că cea mai înaltă luptă cu gândul, purtată în acest colț de lume, s-a încheiat. Bateți, clopote! Duminică, 25 februarie 1979
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pregăteau sufletește să se ia de mînă și să urce la cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș din care Începu să le toarne cacao fierbinte Îi făcu să se Întoarcă puțintel pe pămînt. Se auzi apoi și zarva lumii, pe măsură ce intrau părinții În sala de mese. Dar momentul culminant a fost cînd Juan Lucas și-a aprins o țigară; Julius s-a gîndit de Îndată la infern. Nimeni nu mai fuma În afară de el, umplea de fum colțul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau grădina ce Înainta ca o panglică verde, Între cele două culoare ale bulevardului. Se uită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și Esteban... Dar uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tine Înainte de culcare... Julius a fost foarte hotărît. Curajos. A adormit cu un nod În gît, cînd se crăpa de ziuă, dar a adormit Întorcîndu-se cu spatele la scrin. Puțin mai tîrziu razele soarelui erau gata-gata să-l trezească, fiindcă Țanțoșa, cu zarva de aseară, uitase să suie la etaj și să tragă perdelele ca de obicei. Julius simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ultima oară cînd fusese Începuse să se plictisească de Acapulco. „Nu e nimeni“, zise Santiago, Împingînd telefonul ceva mai Încolo și apucînd paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă În apartamentul lui. Bobby zări pe noptieră limbile ceasului său deșteptător care arătau ora patru după-amiază și zîmbi gîndindu-se că În sfîrșit ieri Santiago și Lester uitaseră de toate calculele și tacticile lor, ca să se lase În brațele desfrîului, zarvei și nebuniei acelei bacanale pe care Vlăjganul o numise, răcnind din răsputeri, un chiolhan strașnic, În timp ce destupa mereu alte sticle de băutură. Dar Bobby n-a mai rezistat; toată mahmureala și durerea de cap a unei beții Îngrozitoare Îl anunțară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fel de valet personal (din engl.). Aluzie la versurile celebre ale scriitorului spaniol din secolul de aur Fray Luis de Leon (1527-1591): Que descansada vida/la del que huye del mundanál ruido (Ce viață liniștită / duci cînd te-ndepărtezi de zarva lumii) din poezia Vida retirada (Viața retrasă). CÎntec de dragoste indian (engl.). 1 Uluite (fr.). Majordom priceput (engl.). SÎntem pe cale de a ne certa ? (engl.). După porecla pe care o, primise În 1808 Joseph Bonaparte, pentru scurt timp rege al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie ceva important la mijloc. Generalul a sosit târziu, a sosit încruntat, a sosit cu Evgheni Pavlovici, care a fost primit excelent, iar Evgheni Pavlovici era surprinzător de vesel și de simpatic. Vestea cea mai importantă era că, fără multă zarvă, Lizaveta Prokofievna a chemat-o în camera ei pe Varvara Ardalionovna, care se întreținea cu domnișoarele, și a alungat-o odată pentru totdeauna din casă, de altminteri în maniera cea mai respectuoasă cu putință - „asta chiar de la Varia am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Până acum tăcuse și îi ascultase pe cei care se contraziceau, nebăgându-se în discuția lor; adeseori râdea din toată inima după exploziile generale de râs. Se vedea că se bucură grozav că în casa lui e atâta veselie și zarvă; chiar și că se bea atât de mult. Poate că n-ar fi scos un cuvânt toată noaptea, însă dintr-odată îi trecuse prin cap să vorbească. Începu extrem de serios, așa că toți se uitară curioși la el. — Domnilor, propriu-zis vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extraordinara primejdie pe care o presupune vecinătatea domnului Ferdâșcenko! În atari condiții, ce persoană periculoasă e domnul Ferdâșcenko și ce mare e îngrijorarea părintească a Excelenței Sale, ha-ha-ha!... Ascultă, Lebedev, se fâstâci prințul de tot, ascultă, acționează pe tăcute! Nu fă zarvă! Te rog, Lebedev, te implor... În cazul acesta, jur că o să te ajut, dar să nu știe nimeni, să nu știe nimeni! Puteți fi sigur de asta, prinț bun, sincer și cumsecade ce sunteți! strigă Lebedev cuprins de-o inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privi o dată în oglindă, făcu observația - cu un zâmbet „strâmb“, cum avea să se exprime mai apoi Keller - că e „palidă ca un mort“, făcu o mătanie smerită în fața icoanei și ieși în pridvor. Apariția ei fu întâmpinată cu mare zarvă. Ce-i drept, în prima clipă se făcură auzite râsete, aplauze, chiar fluierături admirative; dar tot peste o clipă răsunară și alte voci: — Ce frumusețe de femeie! — Nu e ea nici prima, nici ultima! — Pirostriile acoperă totul, proștilor! — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
omul, pus în fața poziției tiranice a timpului, victimă în imperiul lui, ce-o să mai "omoare", când viața nu mai e prezentă decât în sclavia regretului? Aș vrea uneori să fiu atât de singur, că morții, enervați de mahalaua și de zarva cimitirului, l-ar părăsi - și invidiindu-mi liniștea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Îi povesti, pe un ton oarecum pompos, despre cana de smîntînă pe care i-o arătase lui Viv și domnului Mundy la Începutul săptămînii. Doamna Alexander făcu ochii mari. Lăsînd la o parte faptul că ridicase vocea deasupra zgomotului și zarvei din această parte a fabricii, se comporta de parcă se afla la ceai. — Treizeci și șase, zici? Trebuie să-i spun prietenei mele, domnișoara Martin. Antichitățile din argint sînt marea ei pasiune; o să moară de gelozie! Trebuie să aduci cana aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La Trei, trebui să se oprească să-și tragă sufletul. În coridorul de la etajul lui se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era teribil de impresionantă, pentru că sala era cît o străduță, cu un acoperiș de sticlă camuflată. De-a lungul ei era Întinsă o plasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
orez, înalte până la fluierul piciorului; toți se opresc un moment să urmărească trecerea supranaturală a trenului, care le tulbură lumea și viața ce merge la pas. Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai apucă să reflecteze, pentru că se aude un fluierat peste lacuri și hăituitorii încep zarva de la distanță, cu tobe și șuierături. Un stol de becațe își ia zborul peste apă și parcă tot iadul se deschide când cele douăzeci și cinci de puști încep să le doboare. Fără să vrea, Pran se trântește cât e de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]