1,365 matches
-
DRAGOSTEA..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur, natura este și locul unde poetul își găsește liniștea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur, natura este și locul unde poetul își găsește liniștea
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
împletesc o haină nouă În amintiri, ce vremea nu le spală, Rămâi copilărie,vârsta mea de roua. Miresme crude vin spre mine-n zbor, Sub vijelia soartei , licăresc o clipă, Rămâi copilărie , vârsta mea de roua Timpu`se destramă -n zbatere de-aripă. Vibrezi în raiul meu pentru o vreme Și-nfiorată, te-ascult cu ochii minții, Căci la fiecare pas al vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina ta, sub bolta frunții. Rămâi copilărie, vârsta mea senina, Te-am înviat în cântec,și
RĂMÂI COPILARIE , VÂRSTA MEA DE ROUĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379426_a_380755]
-
Autorului La masa tăcerii ascult simfonia din adâncul firii privesc cu ochi de copil cum Dumnezeu îmi întinde Coloana Infinitului că dar al iubirii. Plâng pe portativul veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile se hârjonesc secând hăul obrajilor ridați de tăcerile uitate în clepsidra dintre ani valsul florilor de castan topesc ghețarul fanteziilor înlăcrimate din ochiul de copil crescut devenit epopee de tril. La masa tăcerii infinite stau
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]
-
împletesc o haină nouă În amintiri, ce vremea nu le spală, Rămâi copilărie,vârsta mea de roua. Miresme crude vin spre mine-n zbor, Sub vijelia soartei , licăresc o clipă, Rămâi copilărie , vârsta mea de roua Timpu`se destramă -n zbatere de-aripă. Vibrezi în raiul meu pentru o vreme Și-nfiorată, te-ascult cu ochii minții, Căci la fiecare pas al vieții, întâlnesc Și păstrez,lumina ta, sub bolta frunții. Rămâi copilărie, vârsta mea senina, Te-am înviat în cântec,și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
de-mi împletesc o haină nouăîn amintiri, ce vremea nu le spală,Rămâi copilărie,vârsta mea de rouă.Miresme crude vin spre mine-n zbor,Sub vijelia soartei , licăresc o clipă,Rămâi copilărie , vârsta mea de rouăTimpu`se destramă -n zbatere de-aripă.Vibrezi în raiul meu pentru o vremeși-nfiorată, te-ascult cu ochii minții,Căci la fiecare pas al vieții, întâlnescși păstrez,lumina ta, sub bolta frunții.Rămâi copilărie, vârsta mea senina,Te-am înviat în cântec,și mereu,Să-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Descântă cu licoare de-ambrozie dulce, vie, Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt, Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie, Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori, De-ți voi rămâne-n vise cât zbaterea-ntre gene Sau câte fantezii-n buchete de splendori Le voi grava-n vitralii de zâmbete eterne! Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire, Împarte rai de salbe și fluturi de lumină, Sfințește vraja clipei cu har și dăruire, Îmbracă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Descântă cu licoare de-ambrozie dulce, vie,Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt,Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie,Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori, De-ți voi rămâne-n vise cât zbaterea-ntre geneSau câte fantezii-n buchete de splendoriLe voi grava-n vitralii de zâmbete eterne!Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire,Împarte rai de salbe și fluturi de lumină,Sfințește vraja clipei cu har și dăruire,Îmbracă-te cu
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Popa , publicat în Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015. Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu! Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești, Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu, Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești. În zbateri pescărușii de dor au ostenit, Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină. De-ți sunt, de mi-ai rămas refren împătimit, Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare, ... Citește mai mult Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu!Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești,Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu,Mă saracești de lacrimi, când uiți să îmi zâmbești.În zbateri pescărușii de dor au ostenit,Dar îngeri de mătase le vor nunti lumină.De-ți sunt, de mi-ai rămas refren împătimit,Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină.Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
încă bogată și cu tot mai mulți cetățeni aduși de cârmuitori la sapă de lemn...) Câteva cuvinte lămuritoare despre titlul ales, mai precis despre binomul credință-fericire. Doar în strânsă combinație, adică generos alimentată de credință, fericirea nu este o sisifică zbatere și autoamăgire umană, respectiv o amarnică și nestatornică iluzie, așa cum se prezintă toate nefericitele fericiri pe care bieții pragmatici caută să le edifice cu ajutorul bogățiilor exterioare pe șubredul fundament al neliniștii lăuntrice. Iar neliniștea, o știm cu toții, este consecința firească
CREDINŢA – VESTITOAREA ŞI FĂURITOAREA ADEVĂRATEI FERICIRI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381011_a_382340]
-
s-au spus (și, în unele cazuri, chiar s-au mai spus, deși nuanțele adăugate de autor ar veni să ne contrazică), că „trestia gânditoare” se va frânge cândva și vor rămâne atâtea adevăruri nespuse, toate acestea dau măsura unor zbateri între contrariile inerente ființei umane. Aș începe cu acele micropoeme / aforisme care mi se par mai reușite și lasă mai multă deschidere. Acestea ar fi textele 1, 67, 79, 121, 312, 317 și 365. La primul dintre ele aș insista
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
29). Adică să te deschizi, să dăruiești oamenilor mireasma sufletului tău, conștient că în trecerea ta fulgurantă aceasta este singura compensație a veștejirii. Aforismul 121 aduce viziunea din ”Moartea, un fluture alb”, de fapt o „recăutare a tonului”: „moartea, o zbatere de fluture devorat / de dangătul straniu / al unui clopot” (p. 40). De fapt, dincolo de mai multe definiții date unor concepte: moartea, iubirea, ura, invidia, durerea, suferința etc., autorul se află permanent în căutarea semnului (cuvântului) care să redea imprecizia unor
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
și pe mine tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumusețea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să pășim înspre o lume care nu ne aparține. Chiriași în propria viață oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu știu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaștere a ființei. Aflându-mă printre cei mulți care nu știu prea bine limbajul
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
teo domn ajung din când în când e ca și cum aș trăi între două paranteze dar niciuna la fel azi nu mai contează nimic singurătatea mi-se mulează pe trup ca iedera de horn există un singur sens și o singură zbatere ce se sparge de zi nimic mai mult înspre seară Dumnezeu negociează cu moartea și mă strigă teo Referință Bibliografică: Mă strigă, teo / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor
MĂ STRIGĂ, TEO de TEODOR DUME în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381178_a_382507]
-
o/ poți cumpăra/ și care generează curiozitatea/ însă nu și împlinirea”; „nu știu dacă amprentele/ tatălui meu/ sînt puncte pe/ o linie continuă sau/ un timp între mine și Dumnezeu”; „gelozia e un fel de ură împachetată frumos/ sau o zbatere de fluture/ prins între geamuri”. Referință Bibliografică: Marius Chelaru (Convorbiri literare, noiembrie 2016), despre cartea Vitralii pe un interior scorojit, de Teodor Dume, / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor
MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME, de TEODOR DUME în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381209_a_382538]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SUNT O RUGĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt o rugă Sunt o aripă de vultur Ce-a ajuns în primăvară, Sunt o zbatere de flutur Îngrozit că o să piară. Sunt o frunză din pădure Fără rost și fără nume Ce se teme să îndure Zborul, singură prin lume. Sunt petala cea aparte Ce vă spune că mai este Poate doar presată-n carte
SUNT O RUGĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381327_a_382656]
-
dusă, abia se mai ține deasupra... E cu totul slăbit, cântărește ursoaica atunci când micuțul se-agață de blana ei a disperare. Aruncă arare suflări prin botic! Mișcările-i sunt prinse în clisa deznădejdii mute. Viața i se duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre adânc, neluat în seamă de peștii ce n-aveau să-i fie pradă nicicând. Ce caznă mai mare poate să ducă ursoaica?! Și-noată bezmetică, mută, cu privirea întoarsă dinspre locul
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
să zboare, Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu, Să uite căderea sărutului viu, Căderea iubirii, în negura-n care, Iubirile toate se pierd în uitare Și treci mâna- n plete, că vântul pe ape, Memoriile-ți stinse sunt zbateri de pleoape Și cauți în sine, pe-un drum nepătruns, Să- ți dai măcar ție, un singur răspuns Privind cană goală din palmele- ți moi, Înfrigurat de gerul din oamenii goi, De ce ai uitat cum odată sperai Să fii tu
O FRUNZĂ DE CEAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381511_a_382840]
-
mustrări din partea țăranilor, Valinescu se zbate între întebări antagonice: e bine ce face sau nu? Există în roman și o povestea de iubire dintre el și Persida, prietena timidă și iubitoare, poveste care rămâne la stadiul de iubire cuminte. În zbaterea sa pentru o viață mai bună pentru săteni, Valinescu se lovește de pierderea unui tovarăș spiritual, moș Frunză. Odată cu moartea acestuia, inginerul realizează că-i lipsește credința specifică țăranilor în satul cărora venise. În romanul ,,Lumea are glas”, se prezintă
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă.” (Tablou de septembrie) Iată cum, din liniștea toamnei și Viscolul iernii, autorul ne introduce în alt plan și anume într-un „crivăț” sufletesc, dilematic, cel al iubirii de neam și țară. Zbaterile, rănile tot mai profunde, deziluziile, neputința poporului ce strigă prin condeiul poetului, dau naștere capitolului trei, denumit de către acesta Pro patria. Poetul este încercat de sentimente din cele mai diverse: dezamăgire, sensibilitate, descumpănire, întrebându-se retoric: „Ce-i aceea dragoste
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
țară și diaspora): „Mizerabilă recunoștința noastră, a românilor, față de binefacerile satisfăcătoare ale conducătorilor politruci din guvern și parlament ! Aceste minunate personaje votate cu atâta drag și atâta vioiciune de noi (cu cea mai nobilă și cea mai adâncă prețuire), prin zbaterile lor zilnice - dar ce spun eu zilnice ! - în mod foarte sigur și nocturne (mai ales !), sunt pe cale să ne aducă pe cele mai înalte culmi de regres economic, social, tehnic, cultural, poli-multi-infracțional, adică într-un ... mizerabil tehnocrat. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
țară și diaspora):„Mizerabilă recunoștința noastră, a românilor, față de binefacerile satisfăcătoare ale conducătorilor politruci din guvern și parlament ! Aceste minunate personaje votate cu atâta drag și atâta vioiciune de noi (cu cea mai nobilă și cea mai adâncă prețuire), prin zbaterile lor zilnice - dar ce spun eu zilnice ! - în mod foarte sigur și nocturne (mai ales !), sunt pe cale să ne aducă pe cele mai înalte culmi de regres economic, social, tehnic, cultural, poli-multi-infracțional, adică într-un ... mizerabil tehnocrat.... XXVI. CĂLĂTORIA UNUI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și eroismul oamenilor simpli, inclusiv cei din rândul evreilor, sunt concepte de adâncă spiritualitate. Simțindu-se etern îndatorat, le-a închinat multe pagini. Cele mai multe aspecte sunt cele dedícate vieții familiei sale, Haimovici, dar și a prietenilor care au trecut prin zbateri și războiri cu fel de fel de forme ale nedreptăților și ale suferințelor. dar n-a omis să adauge și crâmpeie de frumuseți trăite în armonie. Admirăm frumusețea scriiturii doamnei Mihaela Ignat, arta cu care a prezentat personajele. Acestea au
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]