1,162 matches
-
CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se pare că nu mai e același. Există o flacără nouă În miezul lui și chestia asta nu se mai stinge la fel de ușor. Din toată Învălmășeala de crîmpeie de imagini și de gînduri, răsună aceste cuvinte, de parcă cineva mi le zbiară În țeastă, din străfundul umbrei mele: Future is Freedom. Zbiară așa o vreme, pînă cînd Îmi dau seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nouă În miezul lui și chestia asta nu se mai stinge la fel de ușor. Din toată Învălmășeala de crîmpeie de imagini și de gînduri, răsună aceste cuvinte, de parcă cineva mi le zbiară În țeastă, din străfundul umbrei mele: Future is Freedom. Zbiară așa o vreme, pînă cînd Îmi dau seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui tînăr plin de calități Îi fîlfîie pletele În timp ce privește cețurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu răcnete vesele: Hai liberareee! The Future is... De alegeri În concediu, la oraș Reușesc, cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi fost? Cum ar fi fost să ajung un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi la următorul ciclu de răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să descopăr că sînt un om slab, pe care puterea unor cîrpe galbene pe umeri Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grijă să nu te Îmbolnăvești În spital. Și mai ales ai grijă cu cine votezi. A... și vezi că, am uitat să-ți spun, În Spitalul Militar e și Rică, la Neuro... știi tu, la dilimache... Urează-i Însănătoșire grabnică, zbiară el rîzÎnd. Trenul. Nu e un tren, e o Întreagă lume, În care se consumă lecții de viață. Se mișcă, cînd nu stă, iar cînd stă, uită să mai plece. Discuțiile sînt animate, multe voci care se suprapun În straturi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tea să-i adune de-acolo pe derbedei. SÎntem În miezul lucrurilor, Îl privesc pe Andi și Îmi imaginez că și mie Îmi strălucesc ochii la fel. Ne Învîrtim o vreme prin mulțime, ne găsim cunoștințe cu diverși, discuțiile sînt zbierate și aparent fără sens. Citim mesajele scrise pe pancarte improvizate: Zonă liberă de neocomunism. Nu ai cum să nu simți suflul. Nu poți să nu simți acea Însuflețire care străbate mulțimea. Îl găsesc pe Rică În salon, citindu-le camarazilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noștri se agită la fereastră și rîd. Petculeee! se aude iar, insistent. Mă Petculeee! Acum, vibrația vocii spune că răbdarea e pe cale să se sfîrșească. Un element care sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce bun atîta cinematografie?): un soldat american victorios, cocoțat pe turela unui tanc, cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care nu Împarte nimic, ci flutură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ni se taie Într-un mare fel. Mai ales scena aia cînd le-a mulțumit minerilor... Pentru ce? Că au măcelărit protestul? Băăî, futu-ți morții mă-tii de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei), să nu te miri. Întîlnirea lui Hagi cu Maradona a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o vezi și tu? Nu? Ne vezi cum ieșim prin ea, În haine civile, țipătoare, iar eu am o freză hunky-punky pentru că În ultimele două luni mi-am luat la piele numai părul care ieșea de sub bonetă?...sîntem isterici și zbierăm? Conduși de un buchet verde de ofițeri, În mijlocul căruia Stancu ține să se vadă, roșu și ursuz ca un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra capului: La revedere, domnule
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate. Adam stătea la marginea unde valurile se izbeau de țărm și plângea cu urlete și cu un potop de lacrimi; gura îi era larg deschisă, brațele înălțate spre cer. — Ce s-a întâmplat? zbieră Gabriel, alergând prin nisip. Și când îl văzu pe Adam plângând atât de năprasnic începu să plângă și ea, fără să știe măcar de ce. — S-a pierdut Zet în mare, îi strigă Alex. Își dezbrăcase pantalonii și acum își descheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În secunda următoare, Emma preluă strigătul lui Tom, intonându-l cu glas scăzut, psalmodiat, pe melodia „înainte soldați!“. Acest cântec (după cum știu toți cei care au frecventat colegiile englezești) este irezistibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o clipită, Alex începu să se rostogolească pe scări, cu capul în jos. Se prăvăli pe toată scara până în hol, unde rămase ghemuită și nemișcată. Zbierând de durere, Ruby alergă după ea. Începu s-o tragă, încercând să-i înalțe capul, și plângând în gura mare. Apoi, retrăgându-și mâinile, Ruby începu să urle ca un câine turbat. Alex nu se mișca. — Cum poți spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu. Am prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am luat pălăria și, gata ca de plecare în oraș, am pășit cu precauțiuni
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș scuti de obligația să mă îmbrac pentru a mă duce la masă. Dar nu mă încumet să risc... Un aparat de radio, pus la maximum, urlă, brusc, un șlagăr. "Mă îndoiesc de tine", zice cântecul E interesant să-ți zbieri îndoielile! Scepticii nu s-au priceput decât să le șoptească. Din pricina asta au fost neconvingători, nu i-a auzit nimeni. Altceva e să strigi din răsputeri că ai dubii. Atunci numai surzii scapă. Dar iată că se face liniște. Stăpânul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe "slăvitul" Soliman la Podul Înalt și cum nici uriașa armată condusă de însuși Mahomed al II-lea nu l-a putut îngenunchea pe Domnul Moldovei. Nu-mi plac chiotele "patriotice". Patriotismul nu se răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asfixiase complet, dar trebuise ca însuși doctorul Rim, cuprins de panica unei văduvii neașteptate, să ajute babei s-o aducă în fire. Sia dispăruse și se întorsese abia seara, târziu, pe furiș iar. Când a doua zi Lina cercase să zbiere la ea, nu avusese putere și nici nu vrea să moară pentru o "strigoaică", cum îi zicea acum. îi spusese numai să plece din casa ei, uitând chiar pe Lică. Intervenise însă Rim ca pacificator, cu demne cuvinte de milă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sar zice, șmecherească. În locul unei înțepeneli solemne, chipul său căpătă o expresie de jovialitate. Din păcate, ca agitator, prima acțiune a lui Neculai a fost un eșec. Intrase cu o echipă de lămurire într-o ogradă țărănească. Gospodăria era pustie. Zbierau câteva oi în șandrama : o cloșcă cloncănea pe lângă prepeleacul cu trifoi. Dată de perete, ușa de la grajd lăsa să se zbicească podelele din loazbe de plop curățate de baligă. După ce au fumat câte o țigară, cei din echipă se pregăteau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă pe Julius suporter al echipei Municipal, iar celălalt, al echipei Sporting Tabaco. Nilda intervenea strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius, Julius o sărută pe Vilma, Vilma le Întinse mîna și-i bătu ușor cu palma pe umăr pe Celso, Daniel și Anatolio. Apoi o Îmbrățișă pe Nilda și-i ținu cîteva clipe În brațe sugarul, care Începu imediat să zbiere, toate astea la bucătărie. Frumoasa metisă din Puquio i-l Înapoie Sălbaticei și o Îmbrățișă pe Arminda care amuțise, ca o icoană a fatalității, cît timp durase această scenă. Nilda astupă gura copilului ca să-i poată spune să se ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță hotărî că era prima zi de școală și că trebuia să considere că fusese o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Oița Pentru a face brânză bună Trebuie să stea la stână, Sus în vârful muntelui, Fiind în grija baciului. Iar când iarna s-a ivit De pe munte-au coborât Așteptând la primăvară Pe munte să urce iară. Zbiară când se plictisește... Ghiciți voi cum se numește!?
Oi?a by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83606_a_84931]
-
cutie metalică specială, o înjurase printre lacrimi de furie. După câțiva ani, când tatăl lui îl luase peste picior, într-o discuție în contradictoriu la masa de Crăciun, băiatul de paisprezece ani sărise ca ars de la masă, alergase pe scări zbierând Sărbători fericite pe dracu’ și spărsese cu pumnul panourile din lemn de arțar ale ușii dormitorului, ajungând până la urmă la urgență, cu trei oase rupte la mână. Și mai fusese și ziua aceea când o Joan Schluter isterică încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]