1,107 matches
-
pentru a se prinde cu rădăcinile-n el, ca să nu-l ia vântul, un poet n-ar putea supraviețui fără cerul unei patrii concrete. Turnul de fildeș în care se închideau condeierii odinioară a devenit un anacronism în acest secol zbuciumat; poetul poate exista numai în raport cu celelalte lucruri din jurul său, numai având tainice legături cu tot ce-l înconjoară (...). Poezia e o realitate mai reală decât realitatea însăși. Cu ajutorul ei deprindem a visa, a spera, a scruta timpul până-n străfunduri; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gravă eroare educativă. Nu uitați! Cunoștințele acumulate prin efort propriu sunt mai trainice, mai funcționale și se tezaurizează în zestrea intelectuală a omului. MUNCA Moto: "Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește..." Al. Vlahuță În îndelungata și zbuciumata dăinuire a poporului român, munca trudnică a fost aceea care i-a asigurat supraviețuirea și statornicia pe aceste meleaguri bântuite de furtunile învârtejite ale istoriei. Truditorii pământului, care își lucrau țarina cu dragoste și sudoare, au învățat din experiența milenară
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și tocmai de aceea investită cu multă putere. Iar dreptatea derivă din putere, așadar este extrem de importantă natura puterii. Următorii zece ani vor cunoaște tensiuni neașteptate și alianțe surprinzătoare, iar economia va urca și va coborî, va fi un deceniu zbuciumat. Pe termen scurt contează foarte mult oamenii ; pe termen lung contează evenimentele, de aceea este decisiv cine vor fi liderii politice în perioada următoare și ce decizii vor lua. E vorba, în primul rînd de președinții SUA, țară în jurul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lipoveni și a evreilor (o componentă R1a importantă există la ruși lipoveni, dar și la evrei ca descendenți ai khazarilor, populație turcofonă, unde sunt amestecate Hg R1a și Q) 84. Pe linie maternă, în marea etnogenezei noastre, străbătute de valuri zbuciumate, în spuma cărora se ascund mitocondrii, s-au vărsat, în general, două fluvii majore. Ambele haplogrupuri (Hg mt) au izvorât din zona Orientului Apropiat și a Caucazului. Un prim fluviu a curs în paleolitic încă din timpurile în care omul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a avut un caracter excepțional, l-am urmat și noi la un moment dat. Am colonizat Dobrogea cu aromâni, mai ales Cadrilaterul, cu gândul de a-i salva din mijlocul torentului slav care părea să-i înghită în apele sale zbuciumate. Ar fi poate util să ne uităm atât la fluxul, cât și la refluxul uman dirijat de politica de stat prin care au fost strămutate comunități de pe teritoriul nostru. Este un proces care a debutat demult, odată cu romanii, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nicio clipă să uităm de contextul favorabil, în care ridicarea noastră istorică a fost posibilă datorită coborârii altora. Este vorba de retragerea uriașului val tătaro mongol care, în revărsarea lui, acoperise inclusiv crestele Carpaților unde ne refugiasem. În aceste vremuri zbuciumate, să ne ațintim privirea spre fluxul și refluxul elementului romanic de o parte și de alta a lanțului carpatic. Am putea astfel spune că descălecatele s-ar putea să fi fost o întoarcere spre locurile de baștină a unor grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
singuri curaj, spunându-ne că râpa din spatele nostru nu există, pentru că nu o vedem. Dar ignorarea sau mai ales negarea abisului e suprema eroare pe care o putem face cu privire la noi înșine. Să ne oprim o clipă din urcușul nostru zbuciumat. Să închidem pleoapele și să ne calmăm ființa, trăgând în piept din aerul tare al munților. Să lăsăm deoparte grijile nimicului cotidian care ne gâtuie aproape în fiecare secundă. Sufocați, gonim pentru a ne satisface diverse trebuințe vremelnice. Alergând încontinuu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ființă marginală, călător neobosit, trecut el însuși prin experiența cutreierării lumii și a căutării adevărului, singurul, de altfel, care va trăi „miracolul” contactului nemijlocit cu fantoma. În no, fantoma „apare”, într-adevăr, acolo unde neliniștea unui mort al cărui suflet zbuciumat nu-și află nicicum odihna se împletește cu o povestire transmisă prin viu grai, în spiritul tradiției colective. În această apariție, forța propriilor amintiri ale nălucii e susținută de puterea evocatoare a Locului, unul al legendei, al memoriei. Dar pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu crede în poveștile cu spiriduși și alte arătări dintr-astea, dar recunoaște totuși că „sunt simboluri în parte adevărate”. Iar spiridușii în care nu crede nu se întorc și ei întotdeauna, precum fantomele? „Nu sunt oare spiridușii niște suflete zbuciumate ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți de acord, nu? Atunci nu mai încape îndoială că și eu sunt odrasla unor astfel de duhuri.” N-ar mai fi nimic de adăugat, în afara faptului că, într-adevăr, Necunoscutul este și el un suflet
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce-și așteaptă izbăvirea? Sunteți de acord, nu? Atunci nu mai încape îndoială că și eu sunt odrasla unor astfel de duhuri.” N-ar mai fi nimic de adăugat, în afara faptului că, într-adevăr, Necunoscutul este și el un suflet zbuciumat, chinuit, ce rătăcește, aidoma unei fantome, căutându-și odihna și împăcarea și că, tocmai din acest motiv, el reprezintă pentru Strindberg simbolul cel mai elocvent al adevărului vieții, așa cum numai teatrul ni-l poate înfățișa. Suflet zbuciumat, torturat, figură a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
el un suflet zbuciumat, chinuit, ce rătăcește, aidoma unei fantome, căutându-și odihna și împăcarea și că, tocmai din acest motiv, el reprezintă pentru Strindberg simbolul cel mai elocvent al adevărului vieții, așa cum numai teatrul ni-l poate înfățișa. Suflet zbuciumat, torturat, figură a peregrinării este și Străinul din Casa arsă. Străinul crezut de toată lumea mort și care, „într-un anume fel” - sunt cuvintele lui -, chiar murise de-a binelea. Întors din America după o absență de treizeci de ani, el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
patosul recuceririi sensului înalt și pur al vieții”; numai sub zbaterile chinuitoare ale „conștiinței” asaltate de „remușcare”, patimile cele mai încordate slăbesc, omul se umanizează, trăind ideea reconstrucției morale a propriei personalități. Că este așa o demonstrează nu numai existențele zbuciumate ale lui Mitea Karamazov, sau Raskolnikov, dar și strigătul de durere al lui Richard al III-lea în noaptea bătăliei de la Bosworth, când el are impresia că spiritele celor uciși și nedreptățiți de el îl asaltează și-l acuză. Țipătul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Civică, București, 1997. Maier, Alexandru, Am fost medic la Gherla. Dreptul la adevăr, Mentor, Târgu-Mureș, 1998. Marinescu, Aurel Sergiu, Prizonier În propria țară, vol. I, Vremea, București, 1997, vol. II, Du Style, București, 1996. Mărgineanu, Nicolae, Mărturii asupra unui veac zbuciumat, prefață de Mircea Miclea, ediție Îngrijită de Daniela Mărgineanu-Țăranu, Editura Fundației Culturale Române, București, 2002. Mihadaș, Teohar, Pe muntele Ebal, Clusium, Cluj-Napoca, 1990. Mihalache, Andi, „1944-1947: PCR, Între teroare și represiune”, În Analele Sighet, 5, 1997, pp. 415-429. Muntean, Ioan
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
detalii. Un om prudent are capacitatea de a-și controla/inhiba atât emoțiile negative (teama, disperarea, ura, enervarea etc.), cât și pe cele pozitive (bucuria succesului scontat, nerăbdarea atingerii țintei etc.). În spațiul românesc prudența pare să fie rezultatul istoriei zbuciumate: Rasa noastră, care a văzut că munca ei este periodic culcată la pământ de seismica politică, a căpătat prudențe” (Călinescu, 1941/1982, p. 975). Prudențele au dus, printre altele, la forme de expresie materială discrete, sărăcăcioase, la lipsă de combativitate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în esența ei, pentru că tot ce este în jur: gesturi, cuvinte, nisip, pustiu, prietenul bun, copacul, filmul sunt false aparențe și dincolo de ele se află adevărul, esența. Universul acestui volum, ca al celor următoare 1, se concentrează pe latura biografică zbuciumată, care nu ni se dezvăluie decât atât cât s-o putem intui: "vine toamna/ și mă acoperă de palori/ beau alcooluri ciudate/ pe un dulce fond de erori". Lumea organică și cea anorganică sunt supuse metamorfozării și trecerii ("Umbra", "Hârtie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ruinei". . "Întrebați-mă și am să vă răspund,/ Întrebați-mă orice, de la A la Zet/... Sunt un personaj pletoric care a traversat epoca noastră cu părul în flăcări." Problema alienării omului, alimentată de mutațiile la nivelul revoluției științifice, a istoriei zbuciumate, mai apare între alții la Geo Dumitrescu, M. Sorescu, Gr. Hagiu, V. Nicolescu, precum și în poezia celor care evocă nostalgic pământul și satul ca ripostă la invazia tehnicizării. Astfel, la Ioan Alexandru întâlnim o notă gravă și plină de responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ne sugă ca pe muște/ Când se tem să nu ne-mpuște." Ceea ce caracterizează poemul este marea simplitate,vibrația discursului liric, vorbirea suculentă specifică țăranului, umorul negru, grotescul. Un fel de voință de simplificare se impune în prezentarea acestei realități zbuciumate, căreia Arghezi i-a modelat prezența din propria memorie și din sondarea conștiinței conaționalilor. Eugen Jebeleanu a evocat revoluția de la 1848 prin figura lui N. Bălcescu: "Bălcescu pare/ că e chiar răscoala neîndurătoare". În "Fluxul memoriei", ciclul intitulat "Ștefan și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stil specific național pe care Teatrul Giulești ni l-a prezentat, un moment al culturii românești care devine astăzi prin înalta sa calitate artistică un moment fundamental de teatru. Cu asemenea artiști se menține vie arta adevărată a acestui secol zbuciumat. (Piero Maggio, redactor șef "La Nazione" Arezzo) Un spectacol extraordinar. [...] De la Regele Lear al lui Peter Brook, publicul moscovit nu a mai văzut un asemenea rang al teatrului. Mulțumesc, mulțumesc cu plecăciune pentru această reprezentație tulburătoare. Teatrul adevărat, teatru al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
metri de trup. Moartea, pesemne, se răzbună pe cei care nu o iau în serios și-o batjocoresc pe scenă. "Sfîrșind" pe scîndură, seară de seară, nu sfîrșești în pat, ca laicul; sau o faci prea devreme; ori în chip zbuciumat, neverosimil, neașteptat, înjositor. Sînt oamenii care părăsesc acest tărîm cu zîmbetul pe buze, îmbrăcați curat, cu o lumînare la căpătîi, împărtășiți, conduși din priviri de o familie îndurerată. Comedienii rar au avut parte de un asemenea final. Dacă scena e
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
există de multe ori "un discurs interpretativ, de tip hermeneutic", în care relațiile de implicare reciprocă, de analogie, de corespondențe "între habitat și locuitor vor fi subliniate". (9) " Lucrurile participau azi cu tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor" constată Mini, sensibilă observatoare căreia "cele două locuințe ale fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire îi păreau deopotrivă de concrete"(s.n.). Cum vocea interioară a lui Mini se acomodează treptat cu "vibrațiile" spațiului traversat, sensurile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a noastră, nu? Și în acel moment, Martín, uitându-se la silueta giganta a camionagiului pe fondul cerului înstelat în timp ce urinau unul lângă altul, a simțit că o pace de o puritate de nedescris îi cuprindea pentru prima dată sufletul zbuciumat"53. Românul este ca un experiment metafizic, o încercare de apropiere de Absolut, spune Sábato, a scrie un roman este un act de creație, de pătrundere a Adevărului, iar relația dintre autor și personajele sale este foarte ciudată, poate reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aranjat traiectoria evolutivă a timpului geopolitic contemporan. Conflictele arabo-israeliene constituiau pentru statele arabe implicate, la momentul producerii lor, niște megaevenimente, deși astăzi la scară mondială și la nivelul întregii perioade postbelice reprezintă secvențe (mezoevenimente) ale lungului șir de episoade din zbuciumata coexistență a Israelului și statelor arabe vecine, în perimetrul aceluiași areal geopolitic. În continuare vom trata stările conflictuale/tensionale din spațiul arab funcție de premisele lor cauzale sau favorizante, atât la scară spațial-regională, cât și la scara temporală de evoluție a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Păun și Antoaneta Tănăsescu, Editura Academiei Române, București, 1980, p. 167. 65 fost după dispariția lui Nicolae Iorga, în perioada anilor 1940-1947, perioadă în care a contribuit la cercetarea și valorificarea avuției culturale românești 3. În plan politic, în acei ani zbuciumați din istoria României, când amenințări grave deveneau iminente și priveau direct soarta țării, Alexandru Lapedatu, în calitate de membru al Partidului Național Liberal și de președinte al organizațiilor liberale din Ardeal, a desfășurat acțiuni care să ajute la menținerea tradiției, a bunelor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Păun și Antoaneta Tănăsescu, Editura Academiei Române, București, 1980, p. 167. 65 fost după dispariția lui Nicolae Iorga, în perioada anilor 1940-1947, perioadă în care a contribuit la cercetarea și valorificarea avuției culturale românești 3. În plan politic, în acei ani zbuciumați din istoria României, când amenințări grave deveneau iminente și priveau direct soarta țării, Alexandru Lapedatu, în calitate de membru al Partidului Național Liberal și de președinte al organizațiilor liberale din Ardeal, a desfășurat acțiuni care să ajute la menținerea tradiției, a bunelor
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
un "refugiu" din fața realității sociale traumatizante. Nici ultimul roman (încheiat) al lui Fitzgerald nu face excepție de la menționata rețetă de construcție narativă (axată pe tema debusolării și ratării): Tender Is the Night/Blîndețea nopții, din 1934, reia problema existenței maritale zbuciumate (cartea a fost scrisă în perioada în care Zelda era internată într-un sanatoriu psihiatric), implicînd faptul că, în spatele strălucirii de suprafață, se ascunde mereu ruina morală și psihologică. Povestirile lui Fitzgerald (numeroase, strînse în colecții antume și postume, extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]