1,570 matches
-
capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
o dată la zece ani, explică amabil Zeul Vitezei. Coliziunea unui bolid cu alți doi, în decurs de câteva secunde, se poate întâmpla o dată la un secol. Probabilitatea ca același vehicul să se ciocnească în clipele următoare cu un alt aparat zburător nu poate surveni decât o dată la un mileniu, iar tăierea capsulei tale de elicea elicopterului reprezintă un rniracol ivit numai la zece milenii. Împrejurarea că hemisfera cabinei a perforat perdeaua de aer protectoare - un milion de ani. Hazardul că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
și-mprejurul ei. Când auzi de Canton, Blondul puse piciorul În pământ și descălecă bicicleta. Era palid și-și mușca buzele. Văru-său: „Ho, mă, fricosule, că nu intrăm! Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm Înăuntru? Vrei să prinzi carași zburători sau ce?”. Blondul, fricos și prostănac, nu zise nimic și se luă după ceilalți. Îi era frică de orice: lupi, lipitori, albine, viespi, Întuneric, cucuvele, șerpi, gândaci, dihori, ape adânci, ape repezi, tufișuri dese, singurătate, morți, biserică, profesori, fete, câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Icler. Mi-a trebuit destulă vreme până să se producă În mintea mea marea revelație: Îi chema, de fapt Hitler și Stalina.) Apoi, strigăturile au căpătat complexitate: „Vieru fute curci!”; „Ectoraș de la oraș!”; „Ceaunu-mbrăcat e plin de căcat!”; „Baronu zburător!”. După asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare. Au fost și Încăierări, dar nu s-a lăsat cu ochi umflați și nici cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ectoraș și spărsese un ochi de geam de la ușa fânăriei. Nici cu acest prilej curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de temători. Ca să tragă cu pușca fără să se rănească, vărul Îl obligase pe Ectoraș să poarte echipament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
învârtea capul. Locul meu și al lui Luke era în New York, unde trăiam îndrăgostiți unul de celălalt. Prezența lui la Cloisters, unde dădea cu mine de pământ, era o chestie mult prea suprarealistă, era ca și cum ai fi văzut niște vaci zburătoare. — Așa..., a zis Josephine. Următoarea întrebare: „Cum au afectat drogurile comportamentul lui Rachel?“, iar Luke a răspuns „E greu de spus pentru că, din câte știu, în tot timpul pe care l-a petrecut cu mine, Rachel era complet cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
glas, fără glas, sir! Ne-au luat îngerii glasul, mi l-au luat și mie șefii, i l-au luat și locotenentului Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplu chestie de ghinion. Gândește pozitiv. Pot să fac asta. Încă Îl mai pot impresiona... — Nu știu ce s-a Întâmplat, spune Artemis cu o vocișoară de fetiță. O ud În fiecare zi. Îi arată lui Jack Harper ghiveciul cu olandezul ei zburător. — Te pricepi la plante, Jack ? — Din păcate, nu, spune el, apoi privește spre mine, cu o expresie foarte serioasă. Tu ce crezi, Emma, ce-o fi cu planta ei ? — ...uneori, când Artemis mă calcă rău pe nervi... Nu... habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și mă duc să-mi iau o cafea de la automat, care adevărul e că face o café au lait extraordinar de bună. Mă Întorc și privesc biroul pustiu, după care mă duc și torn niște suc de portocale la olandezul zburător al lui Artemis. Și, ca să știu o treabă, și puțin toner de la imprimantă. După care simt că am fost puțin cam rea. La urma urmei, ce vină are planta ? — Iartă-mă, zic cu voce tare și-i ating o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atâta putoare de oaie, dar nu-i nimica, gerulețul miroase, el, a alunecare pe omătul cerului, noaptea, pe sub stele, ca pe sub mere, clopoțeii cailor sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de sus, de la gâtul cailor zburători sunt una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și le colindăm noi pe maicile de la Hirova - și ele ne binecuvântează și ne mângâie pe creștete; și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și foarte Înalt, pe Întreg cerul, la Apus. Și nu mai arde. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
amintirile. Chiar așa fac. Există povești faimoase pe seama lor. Odată, niște mașini de poliție au urmărit toată noaptea un OZN. În America a fost asta. Asemenea lucruri se petrec deseori în America.” „Tu ai fost în America. Ai văzut farfurii zburătoare?” „Bineînțeles. Acolo, în fiecare zi dai de ele. Cum ieși pe stradă, cum vezi OZN-uri. Dar de regulă le întâlnești mai curând dacă locuiești într-o zonă retrasă. Eu stăteam în grădinița din fața casei - pentru că, acolo, toate casele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că te interesează pe tine.” M-a interesat. De atunci, am citit tot mai puține basme rusești ori aventuri ale mușchetarilor și am căutat tot mai des relatări despre OZN-uri. Cu timpul, am ajuns să știu totul despre obiectele zburătoare neidentificate; că puteau frâna sau accelera extrem de rapid; că erau silențioase și, când apăreau undeva, toate zgomotele din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
muște, iar negrul prinsese deja momeli În trei undițe. Curentul era din ce În ce mai repede și, cum ne apropiam de margine, Îl puteam vedea curgînd roșiatic, punctat de vîltori. Dinspre est adia o briză ușoară și am văzut o mulțime de pești zburători, din Ăia mari care atunci cînd o luau contra curentului semănau cu Lindbergh În fotografia făcută cînd traversa Atlanticul. Peștii Ăștia zburători mari sînt cel mai bun semn din lume. CÎt vedeai cu ochii, apa era acoperită de petice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să ți-o dea dacă mușcă ceva, ca să-l prinzi singur? — Nu. Prefer să am o singură undiță-n apă. — Bine. Negrul conducea mai departe vasul În larg și mi-am dat seama că văzuse un banc de pești zburători sărind din apă, undeva mai În față. Dacă mă uitam Înapoi vedeam Havana, frumoasă În lumina soarelui, și o navă care tocmai ieșea din port, dincolo de Morro. Cred că-i posibil să vă luptați cu unu’ mare azi, domnule Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
coada-boului și le bateți cu toate picioarele, preț de vreo lună. Futurologii sunt de părere că bestia va putea fi răspândită prin clonare în Statele Pătrate ale Geneticii ori în Viitorul de Jos, cel „de Sus” fiind în posesia lesbienelor zburătoare. Tot cercetătorii susțin că viitorincul va cunoaște nouă subspecii: de ouă, de brânză, de blană și de baseball, el fiind, în general, un nepot al calului. Futurologul de serviciu: „A se citi cu atenție data de fabricație a cățelului. Viitorincul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să-l sâcâie drept sub nasul lui. El înțelegea legile fizice inerente existenței unui solid transparent, care limita acest joc. Putea foarte bine să-și închipuie că aceste fărâme zburătoare erau niște păsări, cu toate că el nu văzuse niciodată păsări. Dar înțelegea acest concept din instinct. Pretutindeni în jurul lui Ripley, captoarele stocau și supravegheau; evaluările se făceau cu regularitate. Ash, de partea lui, fiind singurul de pe Nostromo care nu consuma cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
crescut în curtea sa altfel de găini și era poreclită într-un fel în sat „Găina cu gâtul gol”. Ghinionul sau nenorocirea a făcut să se abată și asupra satului său. Aviara adusă de vântul necurat ori de cine știe ce pasăre zburătoare venită de cine știe de unde a lovit și mica așezare. Autoritățile nu au stat prea mult pe gânduri, când au aflat că la cineva a murit o orătanie. Au luat-o și au dus-o la analiză. Verdictul dat: gripă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici, mai mici decât ai fi crezut, lupul cu pungă și alți australi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la un loc cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți rapide în jurul nostru și țipând cu sunete la marginea auzului. Am început să țipăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]