1,010 matches
-
acesta ar fi cel mai nimerit - printre care a fost nevoit să navigheze în biografia sa, plină, probabil, de episoade similare. Nu s-a gîndit la un romanț biografic, așezat într-o ordine cronologică strictă, ci a lăsat amintirile să zburde nestingherite printre pagini și să-și găsească aproape singure alveola în care să prindă rădăcini. Este un puzzle din care se ițesc cînd bunul director, dat afară pentru atentatul zoografic la imaginea cuplului din epoca metalului prețios, cînd inginerul descărcîndu-și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu un grup, ce zorea din răsputeri ca să prindă trenul. Era tocmai grupul de orbi, ciungi, ologi, pe care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște iezi pe câmp, În voia lor cea bună. Secvențe din copilărie se amestecau cu altele, aducând cu ele mereu alte locuri și alte amintiri. Chipul babulei Tatiana se suprapunea cu chipul bătrânei Bertha, pe care o Întâlnise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gândeam și eu. Merserăm așa în tăcere. Intrarăm în poiană pe lângă stupi, sărirăm pârăul; Măriuca sta în prag, dreaptă și ne privea și fața-i părea palidă tare în umbra neagră a ușii. Cânele ciobănesc al pădurarului ne sări înainte, zburdând. Uite, vezi dumneata, zise Voinea, dacă dă cineva în cânele ista, el se întoarce și mușcă; el are mai mare drept decât dumneata și decât mine... Omul rabdă și tace... Asta-i o pildă! adăogi el râzând și privind țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
temător. — Apleacă-te peste masă! Spectacolul, trebuie să recunosc, era destul de uimitor. Reflexele jucăușe ale picăturilor de ulei pe fața netedă a vasului dădeau iluzia unei mișcări neîntrerupte. Dacă priveai atent preț de câteva clipe și îți lăsai imaginația să zburde, puteai observa tot soiul de ființe și de obiecte. — I-ai văzut pe djinnii care se agită? — Da, am răspuns eu, evident. Aș fi spus da oricare ar fi fost întrebarea, dar mama era cu urechile ciulite. Pentru scopul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dăruit singurul ghiocel din coroana ei fermecată, ca amintire. Atunci am început să văd toate frumusețile acestui anotimp plin de iubire: iarba și floricelele care, cu greu, răsăreau din pământul înghețat, mugurașii, care se nășteau pe crengile goale, mielușeii care zburdau liberi și voioși pe câmpul animat de iarba verde și de zborul vesel al păsărelelor. Așa s-a sfârșit ultima zi de iarnă și prima zi de primăvară din acel an. Așa mi-am dat seama ca Primăvara este cu
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
mine o pereche de adidași vechi și un fel de tricou. Fielding o să-mi dea pantalonii. Cât despre tenis, mi-am spus eu - mda, mă descurc la jocul ăsta. Acum patru sau cinci veri ați fi putut să mă vedeți zburdând în jurul terenului. De atunci nici n-am mai jucat, dar am văzut tenis cu grămada la televizor. Am urmărit sinuozitățile Broadway-ului, ducându-mi lucrurile într-o pungă de plastic luată pe gratis, până dincolo de buclele și piațetele din jurul Parcului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încearcă să te iei ceva mai ușor. Acum, după matură chibzuință, cred că am tot ce-mi trebuie să fiu unul dintre câini. Sunt un câine. Sunt un câine legat de un gard de pe plajă, în timp ce stăpânul și stăpâna mea zburdă pe nisip. Eu nu mă zbat, mă răsucesc, chelălăi, mă mistui. Câinilor li se poate întâmpla să mai ia o palmă sau un picior. O palmă pe care, dacă ești câine, o poți îndura. Ce-i un picior, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcea biserica să râdă, să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem când zburdam cu Ester pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bibliotecă, deoparte grijile zilnice și ne cufundăm în marea taină închisă între acești pereți. Nu credeam, în urmă cu peste treizeci de ani, când am început să mă familiarizez cu Biblioteca, în vraja ei. Eram precum un copil neastâmpărat care zburdă într-un ținut cu minunății, cu ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ademeniri, cu bucurii și uimiri ascunse, speriat, derutat de neputința alegerii. Mulți ani am hălăduit în Bibliotecă trufaș, cu o semeție a ignorantului. Sfidam tainicele ei legi, credeam că ignoranța mea este mai puternică decât misterul ascuns, că voi putea zburda la nesfârșit, în necuprinsul ei. Că nu mă voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după un șir de rătăciri care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu... auzi un glas ca un clopoțel de argint,... și căldură tot eu ți-oi da!... - Dar de unde vorbești? - De aici, sunt eu, Lumina! Iepurașul simți un fior în tot trupul, apoi o pace îi străluci toată ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba, și minune... putea să treacă prin pereți. În momentul când cerea ceva, îi și apărea în față. - Vreau o varză!... și pe dată îi apărea o cogeamite căpățână. - Vreau un morcov!... și dorința i
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Și au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză! Râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii. Idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume! Scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze, flămânde de-atâtea bunătăți, dornice de mulțumiri ricoșate în timp! Elipsele cu
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare. Ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te împroșcau cu stigmate în răspăr iar vremelnicele
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
pofta, s-a iscat ca din străfunduri zvon de fluier. La început abia murmurat, apoi a lăsat să curgă cântec doinit. ― Dacă ai s-o ții numai cu doina, ne faci să plângem, prietene. Zi i una săltată, să ne zburde inima oleacă, fiindcă va sta ea destulă vreme închingată - și-a spus părerea profesorul... Omul cu fluierul nu a așteptat să fie rugat de două ori. A pornit să cânte o „bătută” înfocată. În acest timp, s-au auzit chiar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Altu-i necazul, frate. ― Care-i oful tău, Dumitre? ― Când om scăpa de pacostea asta, să ne ducem și noi acasă, ca să ne vedem de treburile noastre?... Oare ce-or fi făcând ai noștri? Acușica începe școala, iar flăcăii care au zburdat toată vara ar trebui să-și vadă de învățătură. În ce clasă e al tău? ― Îi în clasa a treia. Da’ al tău? ― Vezi? Nici aici nu ne potrivim. Al meu e în clasa a patra. Dacă a termina cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spune despre care dintre persoanele pomenite aici știați că sunt membri ai Partidului Comunist. Claire De Haven, Reynolds Loftis, Chaz Minear, Morton Ziffkin, Armando Lopez, Samuel Benavides și Juan Duarte. Eisler spuse: — Toți cei menționați. Mal îi auzi pe copii zburdând în camera de zi și ridică vocea. — Ați scris împreună cu Chaz Minear scenariile pentru Zorii celor drepți, Furtună deasupra Leningradului și Eroii de la Yakustok. Toate aceste filme au exacerbat sentimentul naționalist rusesc. Vi s-a impus de către cei din conducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Iar mâine vor ști toți. Momeală pentru șantaj. Numele lui în dosarele cu delicte sexuale. Numele lui bălăcărit în tot felul de poante la Chateau Marmont. Mașini care știu. Droguri care nu-ți dau voie să minți. Ace de poligraf zburdând pe hârtie ori de câte ori îl vor întreba de ce îi păsa atât de mult de asasinarea unor poponari curlangii de homosexuali. Nici o scăpare. Danny își scoase pistolul din toc și își vârî țeava în gură. Gustul de ulei îl făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neliniștea celorlalți și Își vedeau stăpâna trecând printre ei, fără somn. Erina știa să le vorbească și să le mângâie boturile umede. O cunoșteau de când era mică și alerga, Împreună cu ei, prin lunca Bârladului. Știau când e tristă și când zburdă de veselie. Dar În ultima vreme era tristă. Iar caii știau de ce. Caii erau gata să facă orice pentru ca stăpâna lor să zâmbească și să se joace cu ei, așa cum făcuse de atâtea ori. Dar simțeau că În preajma lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
constructor, situată într-o așezare rurală de pe valea Tutovei. Admiram casa, grădina, livada și via, toate frumos și meticulos orânduite, inspiram aerul înmiresmat de parfumul florilor, al strugurilor, al fructelor și al Toamnei. Copiii mei încă mici la vremea aceea zburdau nestingheriți prin ograda largă, pavată cu iarbă și flori, se pierdeau printre rândurile de vie în căutarea butucilor cu poamă văratică, se cățărau în pomii cu fructele date în pârg, bucurându-se cu toată ființa de lărgime, de libertate, de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
toamnă autentică. Stau pe o bancă însorită, inspir cu plăcere aerul curat, parfumul florilor și al frunzelor așternute pe alei. Privesc cu simpatie și îngăduință jocurile dezlănțuite și gălăgioase ale copiilor aduși de mame sau bunici în acest paradis să zburde nestingheriți, să-și consume energia fizică, să se simtă în largul lor. În apropiere de locul unde stau se află o tânără mamă ce supraveghează un băiețel bondoc, de vreo 4 5 ani, care dovedește o mare poftă de alergare
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]