1,214 matches
-
am întors acasă purtând la gât cravata de pionier. Era primăvară și prin curte alerga voios vițelul de la vaca noastră. Imediat ce m-a văzut cu cravata la gât, tata s-a apropiat de mine și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata de la gât și a legat-o de gâtul vițelului, spunându-mi răspicat: asta este pentru el, nu pentru tine! Atât timp am purtat eu frumoasa cravată de pionier, de la școală până acasă. De fapt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nu m-a mai ținut în brațe Toader al meu? He-he! Poate tocmai de dinainte de război!” În dimineața următoare, Toaibă parcă abia aștepta să ia o înghițitură din fiertura Dochiței... A dus sticla la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte pentru a arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu chef
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din sticla primită de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
amândoi, grijulie, noaptea ne învelea, Iar eu îmi doream mult să rămân, Să stau toată noaptea în preajma sa, Dar am plecat, urmând să revin. Și ceilalți copaci erau arâtoși, Încât bucurându-mă, să-i spun am uitat Că sâmburii săi zdraveni și sănătoși Visau în pământul predestinat. Avea dreptul drept să știe și el - Liniștea văilor ocrotea plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Pe ei nu-i mai interesează această dezbatere. Călăul stă deoparte și așteaptă. El le vede tuturor numai gâtul. Deformație profesională, căci în toată cariera lui n-a văzut decât gâturi. Unele subțiri și delicate ca al Mariei Antoaneta. Altele zdravene ca de taur, ca al lui Danton. Aproape că ar putea spune o poveste întreagă despre fiecare după gâtul pe care i-l înfățișează. De fapt, mai înainte am simplificat. Unii n-au nici un motiv să-l urască pe Robespierre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câțiva pași am văzut nălucind printre arțari o mare pată gălbuie, arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dădea zvoană de primejdia vreunei năvăliri. Pentru o mai mare eficiență, porțile au fost făcute sub formă de turnuri, din piatră masivă și meșteșugit îmbinată. Iar porțile propriu-zise au fost cioplite din lemn de stejar, bine ferecate și cu încuietori zdravene. Toată trebușoara asta - spune legenda, dar și istoria - s-a petrecut prin secolul al XIII-lea. Triada: geografie, istorie, cultură Este bine cunoscut faptul că poporul francez e un mare creator de cultură. în toate componentele acestui vast domeniu. Timpurile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
este istoria Mănăstirii, a Cazinoului, a Stânii Regale (y com pris „stânca lui Franz Joseph“), a Pelișorului, Cumpă tului, a marilor hoteluri ș.a.m.d.? Oare să nu se găsească o energie „riverană“ aptă să se înhame la coordonarea unui zdravăn colectiv de istorici care să treacă mult dincolo de limitele celor câteva albumașe color, tip ONT, ce fac, oarecum jenant astăzi, fala vitrinei celor două librării de pe „faleza“ urbei? Istorici, arhitecți, muzicologi, literați, genealogiști, arhiviști, specialiști în evoluția politicii și artelor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand, Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări, de care vom
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
într-o Europă care-i vânează ca pe infractori, îi impozitează des frânat și le vizează cu înverșunare micșorarea salariilor - asta-i altă întrebare. Nici acum, de pildă, la peste două decenii de câștig în libertate, nu avem o lege zdravănă a mecenatului. Iar actele filantropice sunt fie mereu suspectate ca fiind simple măști ale cinismului mercantil, fie exacerbate (megaloman) mediatic. Să fie și acestea „boli ale copilăriei“, semne ale analfabetismului financiar inerent epocilor de tranziție? Să sperăm că da. Oricum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Marius Ghica" vor fi aduși cu șalupa. "Iată-i!" exclamă cineva. Ne în-ghesuim pe punte și îi vedem, într-adevăr, pe cei doi în-tr-o șalupă care se apropie de vapor. Par liniștiți, dar cred că au tras o spaimă zdravănă. Ceva mai târziu, ni se vorbește la stația de amplificare despre ucraineanul dispărut. Însuși comandantul vasului ne dă explicații. Vorbesc și doi ucraineni. Cu siguranță, echipajul vrea să risipească zvonurile potrivit cărora am stat două zile la Izmir din pricina ucraineanului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cel de lângă tine e totdeauna primul. Cum știu că n-am prieteni? E cât se poate de simplu: am descoperit că n-am prieteni în ziua în care m-am gândit să mă omor, spre a le juca o farsă zdravănă, spre a-i pedepsi, într-un anume sens. Dar m-am pomenit că n-aveam pe cine pedepsi. Câțiva ar fi fost surprinși; dar nimeni nu s-ar fi simțit pedepsit. De altminteri, chiar dacă aș fi vrut, tot nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
loc, să-și facă niște costrucții solide, la Breaza, loc cu mare vad comercial. Așa au și procedat, ce doi soți muncitori, harnici, pricepuți,în ale ce-și visau și fixau. În doar câțiva ani, la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apropiat să-l Întrebe cît e ceasul și să-i spună lui Bobby că peste puțin timp avea să vină mămica și-o să-i cheme să meargă acasă și atunci, fiindcă era un mucos, un crocodil, a primit o palmă zdravănă de la un Tarzan pe care-l făcuse de rușine. Pe Înserat se Întorceau jucătorii de golf. Unii dintre ei făceau un duș și cîteodată chiar o baie În bazin. Pe urmă intrau În cabine și mai stăteau puțin de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sub forma prescurei sfințite. Au trecut de cîteva ori prin fața părintelui și erau Încîntați că scăpau de orele cu Roșcova. Pe lîngă asta, cînd se terminau orele, ieșeau În curte să se joace de-a Împărtășania și-și trăgeau palme zdravene. Într-o după-amiază, pe cînd erau În toi cu pălmuiala, a apărut deodată Roșcova și i-a prins asupra faptului. (În fiecare an Îi prindea asupra faptului.) S-a făcut foc și pară, a Început să strige ca o apucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu poartă bikini, ia uitați-vă ce tipă bine, ca o flight hostess aproape goală, se zice că se culcă cu toți, care, mă?, cine-și ia inima În dinți?, cînd o să plece fetele trebuie să-i ardem o bătaie zdravănă străinului, nu uitați; fumați, băieți, fumați, mai dă un rînd, grasule, i-a uitați-vă la asta, mamă, mamă!, care mă?, asta, care stă de vorbă cu puștiul de colo. Era Susan, frumoasă ca Întotdeauna și scăpată acum de prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l primise pentru că-l faultase pe căpitanul echipei de fotbal. Și Julius făcea acum parte din echipă, dar nu ca portar, cum ceruse el, ci ca winger 1. „Trebuie să fii winger“, Îi spusese Morales, dîndu-i o palmă zdravănă la fund. „Așa slab cum ești, trebuie să joci pe post de winger. Ăștia trebuie să fie Înalți și slabi ca să poată alerga mult, lasă-te de portărie și de alte posturi băși...“ Era să zică bășinoase, dar văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o purtă cu el pe tot traseul de acasă pînă la Inmaculado Corazón. CÎnd intră În clasă. Del Castillo Îi spuse: de ce te legi de mine și nu de Fernandito? și el se Încruntă cumplit și-i plesni o palmă zdravănă. Se Încruntă apoi și mai tare ca să obțină un efect psihologic de tip Fernandito, dar Del Castillo nu era un fricos și, cu toate că Sánchez Concha Îl bătuse de trei ori pînă atunci, se repezi la trîntă, luîndu-l prin surprindere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan hotărî s-o aleagă pe prima care avea să se prezinte În dimineața aceea. Aproape că s-ar fi putut spune că prima care s-a prezentat În dimineața aceea a ales-o ea pe Susan. Sosi o metisă zdravănă și rumenă la față și intră vorbind mult prea tare față de cum se cuvenea să vorbească o fată de condiția ei Într-un palat. În realitate, metisa vorbea Întotdeauna tare și era obișnuită să se impună. Nu era o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu o mănuși care-i opri Înaintarea. Fernandito Își scosese mănușa și i-o azvîrlise În nas de foarte aproape și abia acum putu să-l vadă din nou, prea tîrziu, deși Încercă să se apere, fiindcă primi un pumn zdravăn În nas și, după ce se dezmetici din lovitură, descoperi fața furioasă și ochii pătrunzători ai lui Fernandito care Încerca să-l dea gata prin intimidare psihologică. Supra Șoricelul pagina treisprezece se și repezi asupra ochilor pătrunzători și pum! Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
furios, țipînd, alergînd ca un nebun ori ca am bețiv și Țanțoșa venea În urma lui În cămașă de noapte, azvîrlind după el cu tot ce-i cădea În mină și de cîte ori Îl ajungea Îi ardea cîte o palmă zdravănă. Celso și Daniel reușiră s-o potolească și o luară cu forța În bucătărie, În timp ce Bobby Îl amenința pe Julius că-l face bucățele dacă se mai holbează așa la el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita o bătaie zdravănă și avînd fața plină de zgîrieturi. Carlos simți un fior, ba mai rău: simți că fiorul ăsta se lega printr-un fir inexplicabil și rece cu un alt fior din bucătăria palatului vechi, pe același fir se Întoarse tremurător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde-ai fost?! N-o să-mi spui că ai Învățat tot timpul ăsta?! „Încă n-ai murit?“, Îl Întrebă Santiago, Întorcîndu-se zîmbitor să-l salute. I-l prezentă pe Lester. „Ăsta-i fratele tău?“, Întrebă Vlăjganul flegmatic, dîndu-i un ghiont zdravăn În umăr lui Bobby și cu cealaltă mină trăgînd-o mai aproape pe Puicuța Portal, care Încă nu apăruse pe vremea lui Santiago, dar acum era coaptă. „Două whisky-uri!“, strigă Vlăjganul și mai Înainte ca barmanul să apuce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]