1,562 matches
-
aluviune, mal înalt, abrupt, ros de ape; prispă, vatră de lut; cantitate mare, grămadă”; nămol; olat „provincie, ținut, moșie, teritoriu”, comparabil cu vgr. βωλος etc. Identificarea și explicarea celui de al treilea component al cuvântului Zamolxis/Gebeleizis rezultă din compararea zeităților formate din două componente: Semele și Žemyna (zeitatea lituaniană a pământului) cu cele care au un al treilea component în continuarea primelor două: lit. Žameluks, Žiameluks, Žemeluks, în care ultimul component amintește de rom. a luci: lat. lux „lumină”, irl
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vatră de lut; cantitate mare, grămadă”; nămol; olat „provincie, ținut, moșie, teritoriu”, comparabil cu vgr. βωλος etc. Identificarea și explicarea celui de al treilea component al cuvântului Zamolxis/Gebeleizis rezultă din compararea zeităților formate din două componente: Semele și Žemyna (zeitatea lituaniană a pământului) cu cele care au un al treilea component în continuarea primelor două: lit. Žameluks, Žiameluks, Žemeluks, în care ultimul component amintește de rom. a luci: lat. lux „lumină”, irl. lόche „fulger”, vgr. leykos „luminos, strălucitor”, vprus. luckis
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat. nox, noktis „noapte; furtună, uragan, perturbație, calamitate; umbră, noaptea infernului, iadul”. De aici rezultă că zeitatea nopții la greci și la romani (Nύξ, Nox) corespunde părții din urmă a lit. Žemi/niuke, a cărui primă parte, žẽme, are în lexicul comun sensul de „pământ, țară, sol” ca și slavul zemlea. Tragem concluzia că Žeminiuke îmbină, într-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cercetătorului posibilitatea de a urmări diversificarea limbajelor umane. Gândirea antică despre facerea lumii și despre limbă ca sistem logic existent ante omnia (de unde formula: „La început a fost cuvântul...”) reflectă în evoluția cuvântului două evenimente majore din evoluția omenirii: întronarea zeității unice și trecerea de la matriarhat la patriarhat. Subordonarea a tot și a toate față de un simbol unic de dominare absolută s-a produs în matriarhat prin „cea care rodește și hrănește”: Γη, dor. Γά și Γαία „zeița pământului, prima care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
toate față de un simbol unic de dominare absolută s-a produs în matriarhat prin „cea care rodește și hrănește”: Γη, dor. Γά și Γαία „zeița pământului, prima care s-a desprins din Chaos”; instaurarea patriarhatului a fost marcată prin detronarea zeității feminine și ridicarea în funcție supremă a „tatălui ( = stăpânul) pământului”, evoluat prin traci în forma Gospodar, prin romani în forma Jupiter, în timp ce grecii aveau sintagma Ζευς πατήρ. Despre acesta din urmă se știe că inițial era una dintre multiplele zeități
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zeității feminine și ridicarea în funcție supremă a „tatălui ( = stăpânul) pământului”, evoluat prin traci în forma Gospodar, prin romani în forma Jupiter, în timp ce grecii aveau sintagma Ζευς πατήρ. Despre acesta din urmă se știe că inițial era una dintre multiplele zeități masculine locale: în Creta antică i se cinstea mormântul; în Iliada este menționat ca zeu al Dodonei, invocat de Ahile: „Zeus tu cel de departe, al Dodonei stăpân pelasgic, Domn al Dodonei, iernatică țară, pe unde se culcă Preoții, Seleii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe unde se culcă Preoții, Seleii, pe jos cu picioarele-n veci nelăute”. Impunerea Dumnezeului unic a însemnat ducerea cuvântului, împreună cu sensul lui divinizat, înaintea începuturilor, ca inițiator (creator, părinte, tată) al acestora. Totodată etimologia cuvântului este radical schimbată: din zeitate terestră ieșită din geos (precum lat. Jovis, it. Giove) devine zeitate celestă, raportată la o rădăcină prezentă în lat. dies (it. giorno, rom. ziuă, sl. denĭ etc.), căruia însă nu îi corespunde în greacă un substantiv comun cu d. Corespondentele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
veci nelăute”. Impunerea Dumnezeului unic a însemnat ducerea cuvântului, împreună cu sensul lui divinizat, înaintea începuturilor, ca inițiator (creator, părinte, tată) al acestora. Totodată etimologia cuvântului este radical schimbată: din zeitate terestră ieșită din geos (precum lat. Jovis, it. Giove) devine zeitate celestă, raportată la o rădăcină prezentă în lat. dies (it. giorno, rom. ziuă, sl. denĭ etc.), căruia însă nu îi corespunde în greacă un substantiv comun cu d. Corespondentele etimologice erau ήμέρα „zi, timp, vârstă, veac, viață” și μερος „parte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lat. dies (it. giorno, rom. ziuă, sl. denĭ etc.), căruia însă nu îi corespunde în greacă un substantiv comun cu d. Corespondentele etimologice erau ήμέρα „zi, timp, vârstă, veac, viață” și μερος „parte, rol, situație, loc”, forme înrudite cu fostele zeități supreme Hera și Demetra pe care mitologia le-a transformat în surori și soții ale lui Zeus, care a preluat șefia lumii. Tocmai din această perspectivă mistică este prezentată etimologia lui Giove în Grande Dizionario enciclopedico UTET. În dicționarul etimologic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din lanțul evoluției silabice și aglutinante, duc și cuîn preexistență împreună cu sistemul de idei transformând monada formă-sens în divinitate creatoare. Etimologia globală reașează cuvântul în normalitatea devenirii lui făcând astfel posibilă înțelegerea numelor de zeități ca rezultat al evoluției semantice și formale a lexicului comun. În acest sens încheiem discuția despre gospodar arătând că it. Giove își are originea, împreună cu lat. Jupiter, în ideea de „pământ”, din care s-au desprins noțiunile de lumină, lume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mari „bărbat, soț”, toh. A. wäl„a domni”, toh. B walo „cneaz, suveran”, apoi seria de nume etnice: elen, arab, grec, trac, turc, vlah, slav, gal, celt, alan etc. În unele forme miezul lichid a fost anulat: Zeus față de βηλος „zeitatea supremă la asirobabilonieni”, alb. bej „feudal, sl. pl. bojare „boieri” față de sg. vsl. bolĭarin; germ. Kind „copil”, engl. child etc. Seria valet, fellow, băiat ne introduce în istoria cuvântului în discuție: lat. alo „a crește”, valeo „a fi sănătos” și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu se povestea, o serie de copii între 14 și 20 de ani, care se numeau adolescenți. Și cum erau ei, așa, buni la suflet, sinceri, cinstiți, ascultători și talentați mai, mai să crezi că erau niște înțelepți, genii sau zeități în formare. Părinții nu păreau să aibă probleme cu ei. Și numa' ce pășea fiecare în felul său pe acel tărâm numit adolescență, că și deveneau plini de curiozități și dorințe, nebănuite chiar și de părinți. Curiozități și dorințe ce
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
viața lui. Unificarea gândirii dinamice, creative, profunde este imperativ acceptată ca o stare de conștiință medicală, în afara căreia nimeni nu se poate recomanda medic. Profesia de medic este Statuia lui Imhotep (cca. 2600 î.Chr), scrib, poet, arhitect și medic, zeitate vindecătoare egipteană, a fost unificat în timpurile elenistice cu Asclepios, zeul grec al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ocean și cu cele mai multe cutremure de pământ. Poporul japonez locuiește în țara Soarelui Răsare din îndepărtatul Extrem Orient și s-a făcut prezent sub arcul semnului de întrebare și al unei tradiții care a stârnit curiozitatea lumii întregi. Sub protecția zeităților Zanami și Tzanagi, nu au simțit nevoia prea multor explicații. Au lăsat, de-a lungul istoriei lor, să vorbească faptele, ei păstrându-și caracterul și discreția, hărnicia și responsabilitatea. Culturile Jamon și Yayoi ca și misterele dotaku, scrierile istorice și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca niște ființe corupte și nedrepte. El îi face pe Homer și pe Hesiod, ca și pe autorii de tragedii care le sunt urmași, răspunzători pentru aberațiile pe care le ascunde religia greacă. "Iată ce cred eu despre asta, spusei. Zeitatea trebuie reprezentată totdeauna așa cum este ea, oricare ar fi genul de poezie, epică, lirică sau tragică, în care este pusă în scenă. Or nu este Zeul numai și numai bun, și nu respectând această idee trebuie vorbit despre el?" (379a-b
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și responsabilitatea zeului-creator, cu care devenea egal."53 Mecanismul care a funcționat în cazul raporturilor creștinismului timpuriu cu lumea slavă veche folosește aceeași interfață doctrinară și are aceleași efecte precum în cazul contactelor cu celelalte spații tradiționale precreștine. Astfel, dacă zeitățile aparținând nivelurilor superioare ale panteonurilor (de la Zeus/Jupiter la Odin, Teutates ori Rod) au fost eradicate complet prin eforturile propagandistice ale creștinilor (și adeseori prin apel la forță), spiritele, componentă a registrului inferior al credințelor precreștine, dăinuie și în prezent
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-a cerși Pentr-o ,,creație"... de două parale, Decât a munci!! FABULA PROSTULUI Demult, într-o pădure domnească, S-a întâmplat să trăiască Un animal, o făptură Stranie și tare....ciudată: O greșeală a Mamei Natură? O ncrucișare...necontrolată? O zeitate pocită la gură? Al geneticii joc păgubos? Animalul era urât, prost și scorțos! Semăna cu multe animale; Nu-i putea sta nimeni în cale, Nu-l voiau prieten și nici’cum, Nu și-l doreau... tovarăș de drum! Că nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
îi fusese cu neputință să treacă în toți anii aceia. În fața micului chei, marea era liniștită. Sclavul nubian duse mica barcă până la intrarea îngustă a faimoasei peșteri, unde apele reflectau o inexplicabilă lumină azurie. Poeții scriau că văzuseră printre stânci zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul lacului apăruse - poate printr-o vrăjitorie a zeităților îngropate între Nilus și nisipuri sau printr-o evocare a împărăției infernale - un lung cortegiu de oameni străini purtând tunici albe de in, ce mergeau pe un covor de flori, cu torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gigantice, acum mă mir de ce eu Îl iubeam atunci când Îl vedeam cu femeia aceea În brațe, inspirând Înnebunit mirosul ei parfumat, la ștrand, acum de-abia mă mir de ce mi-am călcat mândria În picioare, de ce priveam ca la o zeitate la acel caracter inert, inactiv. Mi-aduc aminte că m-a Înnebunit atunci un gest pe care 1-a făcut Petre la ștrand: a așezat cu grijă hainele lui și ale femeii. În asta eu vedeam simbolul tuturor virtuților! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fată din popor. COPII: cîteva fete, despre care se bănuiește că nu au fost făcute de el, ci de diferiți oameni de stat și militari. EVALUARE IQ: mare. RELIGIE: monoteist. La Început crede În Aten, Zeul Soare, apoi Într-o zeitate unică, al cărei nume nu-l știe nici el, dar pe care-o vede Într-o zi În grădină. ADRESĂ: Egiptul antic, inițial la Teba. O părăsește deoarece o crede un oraș al pierzaniei și construiește o nouă capitală, Akhetaten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
una dintre străzile rezidențiale din sectorul estic al complexului. Peste tot, vile izolate În grădinile lor tăcute, Împrejmuite de palmieri pitici, leandri și covoare de belșițe ca un vast incendiu Încremenit. Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele din văzduhul orbitor, zeități locale dansînd În soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor, ale căror suprafețe netede-oglindă se Înnegurau ca În visele tulburi. Încetinește puțin... Crawford se aplecă În față, privind atent la un căsoi art deco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Piscina În formă de rinichi semăna cu un altar scufundat, În care se pătrundea pe scara cromată. În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știam și cum i le vedeam de-aproape, curate, puțin deschise parcă de extaz când mă pieptăna, înainte de a pleca la școală și seara când mă culca și mă închina, stând umilă, adesea în genunchi în fața mea ca în fața unei zeități care în mod bizar îi și semăna la trăsături, copilul ei și în același timp "al lui Dumnezeu"... Să fi avut treizeci și șapte de ani mama, sau poate treizeci și opt, când între ea și tata se întîmplă ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tăcu și ea devenind gânditoare. Și după acest repetat dialog cu unul și cu celălalt, urcarăm apoi împreună și curând ne oprirăm în vârful dealului. Era foarte frumos. Vântul spulbera rochia și părul Matildei, care îmi apărea ca o zeitate a pădurilor... Natura n-o diminua, cum se întîmplă de obicei cu un om aflat în mijlocul ei, când bolta uriașă a cerului, norii din zare, pădurile pline de măreție micșorează parcă chipul uman, mai ales dacă acest chip nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]