21,644 matches
-
grecească, nu mai puțin importantă și care, de altfel, a sfârșit prin a triumfa: filosofia. Filosofia a considerat că, dacă ideea despre Dumnezeu trebuia să fie mai elaborată decât aceea care crease cetatea, reprezentarea pe care o dădea cetatea despre Zeii săi, nu era convenabilă (noțiunea de convenabil e una foarte importantă). Odată cu presocraticii, iconografia generală a Pantheonului cetății începe să fie criticată. Era probabil și un reflex al Bibliei pentru că acolo stă scris că "omul nu poate vedea chipul lui
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
respect pentru arta de a povesti, în scris, și atîta fascinație... Nichita, dacă se întîmpla să fii prozator, te ajuta să-ți îndrepți spinarea și să crezi și mai mult în ceea ce el, - în uriașa sa generozitate - invidia, ca un zeu stăpîn pe orice sentiment. Și iată, scris de mîna sa, acest fragment de proză: A fi conectat... care, în istoria literaturii noastre, peste zeci și zeci de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe malul de estetică fovă.// Una cîte una ies ghearele aerului
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
găsit telemea de 18, bere rece și o țigară Kent căzută din cer, dar să visezi chiar că îl omori, cu mâna ta, pe dictator. Ce poate fi mai frumos? Nu spuneau cei vechi că nu există jertfă mai plăcută zeilor decât sângele de tiran? Românul se aruncă în apele călduțe ale lui ce a fost odată, cu voluptatea cu care ar visa că o are în pat pe Naomi Cambell ori că plutește pe Mediterana la bordul unui yacht strălucitor
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
sub cugetul arhitectului" etc. Nu spun că opera lui Noica merită sau nu merită "și o cupolă"; spun doar că, în mod sigur, astfel de aprecieri nu sînt judecăți de valoare. Interesantă este omniprezența lui Hermes. În cunoscuta manieră intempestivă, zeul apare în cele mai neașteptate momente ale discursului cum ar fi Cuvîntul lămuritor al autorului. Pentru Marius Ghica, Hermes este o constantă biografică greu de evidențiat; cea mai mică "urmă" (citește: cel mai mic text) poate conta. Poate de aceea
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
căci domnia selenei este scurtă și Miazănoaptea revine repede la starea ei inițială de dezolantă pustietate de gheață, ger și uragane dezlănțuite. Visul nopții de vară" este numai aspirație imposibil de împlinit. Dar, Nordul, Miazănoaptea, este și generator de istorie. Zeii nordici în frunte cu Odin decid moartea Romei: deoarece orașul de pe malurile Tibrului reușise să constituie un imperiu, adică să organizeze lumea în baza unei idei, ei pornesc în cavalcadă spre cetatea eternă: " Și atunci furtuna mîndră dezrădăcinat-a marea
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
anume năvălirile popoarelor barbare din nord, năvăliri care au condus la prăbușirea imperiului roman de apus. În acest caz Nordul, Miazănoaptea, ar trebui localizat în Peninsula Scandinavă, de unde au pornit spre sfîrșitul Antichității goții purtători ai religiei lui Odin. Menționarea zeului germanic în versurile poetului ar fi un argument în acest sens. Dar, Eminescu nu gîndește în poezie neapărat în termeni geografici și în repere cronologice, ci în simboluri ale unor realități eterne. Nordul, Miazănoaptea, este un asemenea simbol. Dovada o
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Constantin Țoiu Versul faimos al lui Terentius, opus celuilalt, "complezența face amici", explică multe și în literatura, putem să-i zicem universală. Oameni suntem. Din păcate, doar atât; și nu zei, încă... Pentru Fănuș Neagu am o veche amiciție și simpatie. Nu că am fi fost noi prieteni la toartă...Dar, orișicât. El, fiul puternic al Brăilei. Eu, machedonul subtil din urbea caiselor, Urziceni. Așa că nu ne-am lua la harță
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
trăsătură de bază a nazismului, a comunismului sau a fundamentalismului islamic. în punctul de plecare, aceste totalitarisme neagă culturii două rosturi esențiale: libertatea și diversitatea. Aculturalismul taliban nu admite, o dată cu instaurarea unei cenzuri draconice (toate regimurile totalitare s-au închinat zeului cenzurii), nici o abatere sau excepție de la o normă unică în cultură. De la lungimea bărbii (obligatorii!) la bărbați pînă la culoarea chadri-ului (vălului) la femei, totul e reglementat. Nerespectarea se pedepsește chiar cu moartea. Și, desigur, reglementate sînt numărul și durata
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
tulburătoare suflare de înnoire. Fermentații latente a tot ceea ce încolțește și va înflori și, în venele universului, grandios aflux de viață. Să pulsezi, să te împrospătezi, să te deschizi, că iubești la unison cu seva, cu ritmul universal. Fericire a zeilor, bucurie prin care participi la Creațiune! Ce chip va avea viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în care trupul nostru uzat nu o va mai conține, când ea va fugi din carcasa noastră uscată? Inevitabila
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
exilații interior". Și pentru că Gabriela Melinescu este singura femeie căreia i se dedică un capitol în acest volum, nu putem evita să menționăm că prima parte poartă titlul Zeița și geniul și conține incredibilele rînduri (deloc ironice!) "Era, la dreapta zeului (i.e. Nichita Stănescu - n.C.I.), inspiratoarea, muza, personajul care guverna istoria personală a marelui scriitor." - iar din Jurnalul suedez e selectată reacția la moartea Zeului și comentată astfel: Este aici unul dintre bocetele cele mai frumoase ale literaturii române. Jurnalul suedez
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
prima parte poartă titlul Zeița și geniul și conține incredibilele rînduri (deloc ironice!) "Era, la dreapta zeului (i.e. Nichita Stănescu - n.C.I.), inspiratoarea, muza, personajul care guverna istoria personală a marelui scriitor." - iar din Jurnalul suedez e selectată reacția la moartea Zeului și comentată astfel: Este aici unul dintre bocetele cele mai frumoase ale literaturii române. Jurnalul suedez este, în întregul său, un legămînt de sărăcie, castitate și supunere - un gest de femeie care se supune, cu mîndrie, Eroului pe care îl
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
morale, ea însăși o lege din cele mai dure. Dacă ar fi vorba numai despre implacabil, omul, atunci, ar fi absolvit, ar fi total neimplicat în căderea sa, ar fi doar o păpușă trasă de sfori, după voința și capriciile zeilor. În cădere ar dispărea eventualele reproșuri și întrebări pentru că, în aceste condiții, omul nu este responsabil de nimic, nici pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu o poate controla
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
petalele bizare/ Ia-ți numărul de ordine proscris/ Și nu uita să-l treci în inventare// Nu ne mai vin condurii. Un inutil Orfeu/ E gurii mele rană și rana vrea să cînte/ Și undeva în lume se naște cîte-un zeu/ Ci-l urgisește-ndată o lepră de cuvinte,// Deschideți iute poarta să intre cîte-o vită/ Pan bea și-n turme urcă hipnoticul alean/ De cerul nu vă place, priviți-l dar prin sită/ Albastrul nu mai cîntă. L-am aurit
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
înalt de generozitate pe care îl implică, dar fără de care viața nu ar mai fi suportabilă. Am citit undeva în legătură cu asta următoarea istorioară: se spune că înainte ca Dumnezeu să-l fi făcut pe om după chipul și asemănarea lui, zeii se înhămaseră la aceeași corvoadă pentru a constata la capătul ei că ființele umane zămislite de ei nu le semănau deloc: nu erau decît niște biete făpturi izolate, însingurate și melancolice, care reușeau să-și înstrăineze pe toți cei cu
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
Toată lumea spunea de la obraz tot ce gîndea - și slavă Domnului că se gîndea pe rupte pe vremea aceea! Le turuia glasul la toți fără întrerupere de cîte observații, critici și acuzații demascatoare aveau să-și aducă unii altora. Pînă cînd zeii, înțelegînd că toate acele făpturi suferinde și nefericite, propriile lor creații, păcătuiau prin prea multă sinceritate, cauza principală a înveninării relațiilor dintre ei, s-au grăbit să repare ceea ce mai putea fi reparat, inoculîndu-le oamenilor în sînge licoarea ipocriziei. De
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
greutatea lor paradoxală, dau valoare poemelor de citit în după-amieze de octombrie. Uneori câte un singur cuvânt se încarcă de conotații multiple și fulgurante, ca în poemul acesta: "Apelativ de dragoste,/ Minune,/ Pedeapsă,/ Floare de crin,/ Lancelot,/ Har,/ Neatenție a zeilor,/ Vis îmbătat de sare,/ Furtună,/ Izvor." Laitmotivul acestei cărți ar putea fi nu neapărat un cuvânt sau o idee, ci muzica lui Mozart, să zicem uvertura Flautului fermecat. Sunt poeme eterate, în nuanțe subtile, ce nu cer atât un demers
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care toți se
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care toți se feresc s-o numească;/ Cînd dedesubtul lavei împietrite ești doar un hohot de plîns nesfîrșit amînat;/ Îți vine să fugi, să dezertezi dinaintea privilegiului cu care te-au momit/ Departe de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
vedeta unui popular show tv, este evocat cultul unei zeițe a mării care se implică în descîntecele de iubire ale protagonistei, vegetariana Penelope Cruze, în plină ofensivă de cucerire a pieței americane. Un mit mayaș care identifică ciocolata cu hrana zeilor - implicit cu puterea eliberatoare a plăcerii - a constituit miza romanului Joannei Harris, ecranizat de Robert Nelson Jacobs și încredințat de către producătorii David Brown și Kit Golden lui Lasse Hallström. Pe lîngă experiența propriei cariere de 25 de ani (care numără
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
politici din cîteva capitale europene. Femeie de lume și de spirit, avusese numeroase și variate legături amoroase, printre care, chiar în preajma războiului, una - notorie - cu Kronprințul Germaniei. Era peste tot căutată, cultivată, la curent cu mai toate secretele politice ale zeilor, de la prim-miniștri la diplomați. S-a spus despre ea că a fost și spioană, ipoteză în care cred. Dar, sînt sigur, o făcea cu o anume "sportivitate" a meseriei și niciodată pentru bani. Deși discretă de felul ei (prin
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
numească "ticălos" pe mine și pe încă vreo cîțiva care îndrăzniseră să pună în discuție situația unui scriitor foarte discutabil, de altminteri, și care nu era un artist cu valoarea și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un fel de zeu supraterestru. Ei bine, criticul acesta, foarte stimat de mine, pînă în acea clipă, nu ezita să interzică (?!?) discuția și să aplice o scatoalcă pînă și unei... "doamne editoare" care îndrăznise să ia apărarea lui Marin Preda (căci despre el era
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
ei galantă, ludică, cuceritoare prin curtoazie: ,,dona juana e atît de frumoasă și fragedă încît dacă ea nu ar fi frumusețea și frăgezimea nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
descopere, să și-o elibereze de balastul acumulat în social și să și-o manifeste liber. Libertatea constă însă în abandonarea progresivă a propriilor convingeri și a propriului mod se viață în favoarea valorilor susținute de "mentor". 4. De la mascul la zeu K. din Pîndă și seducție este un tip mai complicat, mai decorat cu stil decît "sălbaticul" Rogulski, un aristocrat în spirit care se ferește de posturi dizgrațioase - lucru care nu e de natură să ne mire, el fiind un fel
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
consumator de băuturi mai scumpe - în aceeași cantitate impresionantă, totuși. Marchievici, eroul unei povești-în-poveste-în-poveste, e un fel de K., și mai aristocratic poate, și mai rafinat - deci mai puțin megaloman în aparență, dar care se identifică finalmente cu Zeus, marele zeu, stăpîn absolut al stăpînilor... Evident că tipul mai puțin civilizat, Rogulski sau Horațiu sau altul din serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante. K. și Marchievici, exemplare din echipa de aristocrați, au parte, printre
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]