1,442 matches
-
era În pericol de cîteva zile și că era necesar să se intervină printr-o cezariană. Dacă un medic ar fi fost de față, poate că ar fi putut opri hemoragia care i-a luat viața Penélopei În urlete, În timp ce zgîria ușa Închisă. Iar de cealaltă parte a ușii, tatăl plîngea În tăcere și mama Îl privea tremurînd. Dacă un medic ar fi fost de față, l-ar fi acuzat pe don Ricardo de asasinat, căci nu existau cuvinte care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suprafața lor ar fi sărit scântei, Înfigându-se În direct În creier. Orice contact cu lumea exterioară devenea extrem de dureros. Nici contactul cu lumea sa interioară nu se dovedea a fi prea plăcut. Chiar și ciripitul vrăbiilor de dincolo de geam zgâria timpanele lui Noimann, care În locul oricărui sunet ar fi dorit să aibă parte de liniște absolută. Urechile sale albe, moi, lipite de țeastă, amplificau orice zgomot, orice șoaptă. Limba Îi era aspră. Gâtlejul parcă dat cu glaspapir. Fața moale, boțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
n-a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever, revolver, rever... Ce-ar fi să fac o reverență! Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în picioare, zâmbind. Johnny Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la o parte, ca să-i facă loc în separeu. Buzz întinse mâna. Cohen i-o ignoră, îl apucă pe după ceafă și îl sărută pe amândoi obrajii, zgâriindu-l cu barba nerasă de-o noapte. — Bătrâne, a trecut tare multă vreme de când nu ne-am văzut! Buzz se trase înapoi, izbit de mirosul puternic de apă de colonie. — Mult prea multă, bătrâne. Cum merge treaba? Cohen râse. — Merceria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de cuțit. — S-ar putea ca treburile să se complice, spuse Audrey. Buzz își recăpătă suflul. — Înseamnă că deja te gândești la ce va urma? Audrey își întinse degetele ca pe niște gheare de animal și se prefăcu că-l zgârie. — Nu vreau să știu decât cum stă treaba. Momentul îi scăpa de sub control, de parcă pericolul n-ar fi contat. Buzz o apucă pe Audrey de mâini. — Adică va mai fi o dată viitoare? — Nu trebuia să mă mai întrebi. Ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rulau conectate. Danny înghiți în sec, privind loturile vacante înșiruite pe partea dreaptă a străzii, mărginite de o coamă de pământ. Reduse viteza, trase brusc de volan spre dreapta și ară cu burta mașinii coama de pământ presărată cu pietre, zgâriindu-și șasiul Chevroletului. Văzu mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se. Viră strâns la stânga, trecu în viteza întâi și ieși din nou pe asfalt. Faza lungă, viteza a doua, a treia, accelerația la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
misiunea nobilă? Buzz îi răspunse: — În mod sigur. Chiar mă gândeam s-o fac și eu. Doamnă, unde e acum Coleman? Am să-i dau niște bani și-mi închipui că o parte din ei ar ajunge la dumneata. Delores zgârie gazonul cu grebla ei. — Coleman a fost întotdeauna generos. Am avut în total nouă copii - șase băieți și trei fete. Două dintre fete au devenit slujitoare ale surorii Aimee, iar una - mi-e jenă s-o spun - a ajuns prostituată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă primul, cu ambele buzdugane. Săbiile se loveau de fierul lor aspru, scoțând scântei. Dar diferența de forțe era prea mare. Una din lame Îi atinse platoșa, iar alta Îi zgârie brațul drept. Alexandru era aproape scos din luptă. Pentru ultima oară dădu pinteni și ieși din Încercuire, galopă doar câteva secunde, se Întoarse și, rotind brațul drept, aruncă unul din buzdugane. Măciulia grea de fier izbi În platoșa unuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
detronat, Elena îți taie scurt orice demonstrație asupra inocenței lui și toate considerentele mele despre "mizeria ființei 24 masculine" întîlnesc o indiferență mai cumplină ca orice discuție. Refuzul ei e o formulă scrisă pe marmora pe care n-o poți zgâria, necum șterge . Bravo fată! ... A rupt logodna cu o răceală tot așa de încăpățînată cât de neclintită îi fusese voința de a-1 lua, explică Nory, acum pornită spre considerări feministe . - Bietul Hallipa s-a opus cât te poți opune
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tot disponibilul lui de ironie. Cu lașitate, Mini își lăsa prietena pradă unghiilor lungi și ascuțite, cu adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o încătușa; de o parte, afecția pentru Lina, de altă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i descheie nasturii cămășii și, uite așa, îi simte degetele atingându-l, cu fiecare nasture, părul ei ud mângâindu-i obrazul și mirosul aparte, pătrunzător de femeie, de noroi și ulei de păr. Își trece degetele peste pielea ei rănită, zgâriată de pietriș și crengi, și știe că nu el a creat-o. Iar ea își dă părul de pe față, se uită fix la el și, dintr-odată, Forrester înțelege că lucrurile stau exact invers. Nu el a creat-o. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să se joace. Acestea sunt singurele vizite care-i fac plăcere, cu toate că-l lasă întotdeauna dezamăgit, fetele făcându-se nevăzute imediat ce promit să-i deschidă ușa și să-l lase să iasă. Uneori, zgârie peretele cu unghia, exfoliind zugrăveala cu vârful degetului, făcând mici desene care reproduc scenele pe care le vede pe fereastră. Peretele astfel scrijelit naște noi forme, imagini și aventuri și acestea imprimă ritmul zilelor și nopților lui, unde căldura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gustări prăjite, își vorbesc pe un ton jos. Ba chiar își unesc glasurile într-un cântec, ale cărui cuvinte sunt rostite într-o limbă pe care el n-o înțelege. Au voci ciudate, cântă răgușit într-un falset care-i zgârie urechile. Le examinează pentru prima oară. Au fețele late și comune, cu maxilare puternice și dungi groase de machiaj în jurul ochilor. Le evită din nou. Ore întregi stă și se uită în întuneric pe fereastra murdară de praf. Treptat, senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Încă nu observase pe atunci cum îl priveau pe tânărul Macfarlane celelalte tinere de la misiune. Habar n-avea ce i se întâmpla asistentului său când rămânea treaz noaptea, rostind predici în acea atmosferă insuportabilă, de întunecime umedă. Veneau și îi zgâriau la ușă ca niște animale. Sarah și nu numai ea. Toate voiau favoruri. Toate voiau să fie femeia tânărului preot alb. Se născu o fetiță, pe care Sarah i-o întinse tatălui ei în treacăt; însă el nu îndrăzni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se dezvăluie într-o lumină nefavorabilă acestei femei. Nici când începe să-l lovească, el nu se poate opri să zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este scăpat! Dă-i înainte, mătușă Berthilda! Berthilda, urlă în continuare! Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar fusta scrobită se agață de uniforma lui, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de lemn Clepsidra-n prundișul din râu a pornit în albia vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un zvon Pe fruntea mea o noapte se coboară Desprinsă parcă din limpede amurg Căințe gem în fiecare seară Sub punți de ape ecou de vise scurg Mă arde-un gând ca cel din urmă vaier A beznelor tăcere amăgitor zgârind Cununi de vise suspinând prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și înapoi. Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de încântare, știind că se descurcase bine. Veniră și ceilalți fii. Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a râmas pe aceste chipuri. Nu mi-o pot închipui pe nici una dintre ele ca fiind obiectul pasiunii unui împărat. Femeile își ridică spre cer brațele subțiri ca niște bețe. Mâini în formă de gheare fac mișcări ce par să zgârie aerul. Mă cuprinde un copleșitor sentiment de milă pentru aceste femei și mă aud spunând: — Eu sunt Orhideea. Îmi pare bine să vă cunosc. Ele se ridică, mijinduși-și ochii. Expresia de pe chipurile lor seamănă cu a unor animale de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și mă ține strâns: — Fructele se coc, doamnă, îmi șoptește el. Vor fi gata în curând. Ramurile chiparoșilor se întind în jos ca niște evantaie uriașe, acoperind lumina lunii. În noaptea aceasta va veni furtuna. Aud cum crengile mătură și zgârie pământul. A doua zi dimineață An-te-hai îmi spune că sunt fructe roșii peste tot: — Seamănă cu niște pete de sânge. V-au acoperit grădina, iar unele au rămas între țiglele acoperișului. O primesc pe Norișor, o servitoare în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare ca un pește. Înotând, am intrat într-o gaură dintr-o peșteră îngropată adânc pe fundul mării. În jurul marginilor gropii erau spini deși. Pielea îmi era zgâriată de spini și apa din jurul meu se făcea roz. Înotam în sus și în jos într-o durere groaznică, încercând să scap de spini. Atunci m-a trezit Li Lien-ying: — S-a oprit ploaia, doamnă, și astrologul a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu sunt vești bune, nu doresc să aud, mă previne Nuharoo. Călătoria dură mi-a răpit destul din viață. Stau lângă ușa pe jumătate distrusă a lui Nuharoo. Străinii au nimicit tot ce le-a stat în cale. Oglinda e zgâriată, iar sculpturile aurite și broderiile de pe pereți au dispărut. Dulapurile sunt goale și patul are urme de picioare. Pe jos mai sunt încă cioburi. Colecțiile ei de artă au dispărut și grădinile sunt devastate. Peștii, păsările, păunii și papagalii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o tabără pentru elevi. Era undeva, pe malul unui râu, Între niște dealuri care lor, crescuți la câmpie, li se păruseră munți uriași. Barăcile În care dormeau copiii erau aproape numai din lemn și În dormitoarele băieților cartonul pereților era zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În muțenia Încrâncenată se putea ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foc domol. Sălciile erau Înecate până la crengi, iar din tulpinile udate ieșiseră mustăți lungi, dese și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și porniră să scormonească Încoace și-ncolo prin apa murdară. „Pleacă, boule, din fața plăsii!” auzi Blondul care smârcâia și el prin apă, mai mult pipăindu-se de lipitori decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]