3,317 matches
-
camerele de luat vederi l-au reperat coborând scările către locul rezervat, având în spate suita,și i-au proiectat figură pe imensele ecrane din sală, toți cei 15000 de spectatori s-au ridicat în picioare și l-au aplaudat zgomotos...De abia după ce celebrul actor s-a așezat, lucrurile au reintrat în normal...Asta, că tot vorbeam,într-o corespondență anterioară, de ce înseamnă o vedetă adevărată! Amintiri frumoase...Mă uit în continuare la meci și am impresia că fata de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
cer mamei permisiunea să iau un covrig fierbite. Intrăm. Așteptând să mi se împacheteze deliciosul produs, privesc spre ecranul televizorului care din colțul încăperii ne aduce știrile. La mese câțiva bărbați savurează cafeaua. În jurul gâtului poartă drapele tricolore și vorbesc zgomotos. Au părul grizonat și discută despre intrarea în sediul Comitetului Județean al Partidului Comunist Român Craiova în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Înțeleg că sunt revoluționari. În timp ce vânzătoarea îmi așează cu grijă covrigii în pungă, pe ecranul televizorului apare imaginea coperții
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
harta peninsulei confirmă fantezia lor. Din cele aproape șaptesprezece mii (!) de festejos taurinos care se înregistrează anual în Spania, doar cincisprezece la sută au loc în arene, cu intrare pe bază de bilet. Majoritatea manifestărilor de acest gen se rostogolește zgomotos direct pe străzile localităților aranjate fotogenic, în straie de sărbătoare. De când s-a inventat corida au existat și encierros - denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
sportiv (ca teleconsum) invită la inactivism, narcoză socială, pasivism, disprețuind corpul printr-o dublă eroare a contemporaneității: a pansexualismului (explodând în voga vulgarofilă) și a sedentarismului (prin cultura media epidermică, interesată de spectacol). Și dacă Postmodernismul percepe fragmentar lumea, descoperind zgomotos localismul, Olimpismul are șansa de a instaura, fie și temporar, o conștiință planetară, apropiată de interesele satului global. Cert e că „logica mecanizării” (producție de masă, volumul de timp liber, standardizare) a făcut din societatea de consum, condusă de imperative
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl copleșeau. - Trăiți, dom’ Dode! - Salut, flăcăi! Mai jucați, mă, “un ban pe păr”? Sau... o “bătută” pe redută? Ai? Și râdea zgomotos. Noi nu răspundeam... Deși...ne plăcuseră teribil jocurile inventate de el. Referință Bibliografică: DOMNUL DODE / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
sanitare, directorul îl întrebase ce e cu obiectul acela ciudat din baie, a cărui utilitate nu și-o putea explica. Dar nu toată lumea folosea decovilul. Notabilitățile fabricii de fier călătoreau cu o drezină dotată cu un motor de tractor, foarte zgomotos, e drept, căreia arhitectul Istrățescu îi proiectase o caroserie futuristă, având alura unui aparat de zbor. Uite, satelitu’! a strigat un hâtru bun de glume, imediat ce straniul vehicul și-a făcut apariția pe șine, și satelit i-a rămas de
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
masă și, conform obiceiului, mă întreabă: - Bă, e bună? Adică, nu e prea caldă? Nu ajung să-i răspund fiindcă el ia halba și gustă cam jumătate din ea ca să se convingă dacă este bună. Probabil că este deoarece râgâie zgomotos ca să arate că i-a plăcut și abia după asta mă ia în serios: - Băăă, ai o moacă... Ce-ai pățit? Nu cumva iar... - Ee, am avut o discuție cu Marcela dar ea a avut un vătrai, așa că m-a
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
vântului povara argintie, stârnind țipetele și râsetele celor ce se pomeneau pe neașteptate acoperiți sub o perdea de omăt. Ne întinseserăm pe o distanță apreciabilă, eu preferam să merg mult în urmă, cei din față se manifestau peste măsură de zgomotos și luau mereu la țintă cu bulgări de zăpadă pe colegii din apropierea lor. Apoi, pe la jumătatea traseului, se ivise ocazia să încărcăm bagajele și o parte din fete în remorca unui tractor care ducea provizii tocmai la cabană, iar câțiva
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se trufește. Știe să asculte și îți întinde mâna la greu. Nu cunoaște invidia...Da, Emilia este o prietenă de nădejde. Nu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine la nevoie, să-ți șteargă lacrima din geană. Nu strigă, nu se laudă, nu se trufește. Știe să asculte și îți întinde mâna la greu. Nu cunoaște invidia...Da, Emilia este o prietenă de nădejde.Nu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc: --Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți! Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe ... Citește mai mult 8-Chiolhan cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc:--Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți!Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el:--Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu!--Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe... XXXIII. TRANDAFIRUL SIRENEI- 5, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra soției unui membru al Consiliului. Nouă ne sunt rezervate doar sirenele oceanului, cu cărnurile lor care miros a pește, exclamă el, izbucnind Într-un hohot de râs zgomotos. Părea să Își fi recâștigat buna dispoziție, dar În ochi Îi adăsta o umbră. În sfârșit, la capătul mesei se găsea un bărbat cu plete negre și dese, care Îi cădeau peste umeri. Ochii acvilei scăpărau pe chipul său tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În momentul când nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost limpede dacă protestele gălăgioșilor vizau punctul său de vedere, se Îndreptau Împotriva repunerii pe tapet a chestiunii În momentul respectiv sau aveau altă motivație. În acel moment, a intervenit din nou doctorul Wagner... 22 De vreo două minute, băteam zgomotos și ostentativ darabana cu degetele În masă. Mă aplecasem În față, așezându-mi coatele pe genunchi și ca să ajung la lemnul mesei, mai sonor decât brațul capitonat al fotoliului, dar și pentru a semnaliza vizual că vreau să vorbesc. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
graba asta... - E mult mai bine să ai toate atuurile În mână... Oricum, treaba ta se sfârșește În această noapte; În rest, totul e pus la punct. Dacă nu le găsim nici acum, recurgem la varianta de rezervă. E mai zgomotoasă și mai costisitoare, dar nu avem de ales... Asta este tot ce am auzit. Am recunoscut ultima voce și am avut imediat confirmarea că nu mă Înșelam: dintre cele două siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la care Îi dădea dreptul condiția de băiat de bani gata, fără grija carierei sau a zilei de mâine. În România ajungea rar și niciodată singur. Îl Însoțea de fiecare dată câte o ceată de cheflii de ambe sexe, toți zgomotoși și decomplexați, care, din prima zi, se purtau ca la ei acasă, cu toate că grupurile se primeneau permanent, puțini aflându-se pentru a doua oară În acel colț exotic de Orient. Bătrânul Corbu avea o slăbiciune aproape bolnavă pentru cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar nu veți câștiga pentru că nimeni nu mai iese viu de aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des, prezența ei acolo îi înspăimântă. Zgomotosul aparat trasă patru sau cinci cercuri din ce în ce mai strânse, cei ce se aflau în el făcură câteva fotografii și-i întrebară ceva ce nu putură înțelege, arătară insistent spre gura puțului, pentru ca apoi să dispară în direcția din care veniseră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apoi intră în casă și reveni cu două puști; când fratele său i se alătură, îi dădu o pușcă, indicându-i cu un gest să ocupe un loc strategic lângă puț, exact lângă palmierul cel mare. Toată familia așteptă ca zgomotosul vehicul să se apropie; acesta se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Asta depinde de cum privești lucrurile. Există morți mai vii decât toți viii. — E-adevărat, dar n-ar trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la Cairo. Ar fi bine să nu-l pierzi din vedere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
anului... Sau mă înșel? Ajunseră împreună la elicopter și Nené Dupré scoase din cabină două beri reci, îi întinse una tovarășului său și încuviință: — Nu! Nu te înșeli, pentru că aproape toți suntem în aceeași situație - luă o înghițitură zdravănă, râgâi zgomotos și adăugă: Dar știi ceva? Uneori, când zbor deasupra deșertului în căutarea celor rătăciți, nu mă simt ca un înger salvator care vine în ajutorul unui biet nenorocit, ci ca o scârbă de vultur ce mănâncă stârvuri. Dacă ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mult decât ar fi fost normal. Când, în sfârșit, puseră din nou piciorul pe pământ și pilotul, surâzând, îl întrebă pe pasager, care se schimbase la față, cum i se păruse experiența, acesta se limită să răspundă cu acreală: — Zgomotoasă. — Asta-i tot? — Nu-i chiar tot, dar e cel mai important - inmouchar-ul schiță un zâmbet, deși interlocutorul său nu-și dădu seama. Și, totuși, recunosc că acolo sus este mult mai răcoare și că deșertul se vede cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urme. — Continui să cred că toată povestea asta e o nebunie. — Adu-ți aminte că eu am fost cel dintâi care a spus asta. Dar voi sunteți nebunii, nu eu... Mulțumesc pentru călătorie și succes. — Succes! După câteva minute, când zgomotosul aparat dispăru în depărtare și nu se mai auzi nici cel mai ușor zumzet de motoare, Gacel Sayah se ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
concret nu-mi place deloc. Dacă Serafian este la curent cu cele întâmplate, poți să pățești orice... Își termină berea, aruncă, după obicei, ambalajul în vechea cutie de carton pe jumătate plină și rămase tăcut, uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru rămase pe loc cu motoarele oprite, întrebă coborând vocea în mod instinctiv, deși nu era nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]