157,129 matches
-
de la început. Strategic, poate că această comasare a fost o opțiune neinspirată. De-a lungul timpului am avut cu Horia Patapievici divergențe de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
pură, spectacol. Neconformitatea e refuzul de a adopta idei gata-făcute, de a asuma, oportun și oportunist, poncife la modă. Omul recent e cartea unui ins care nu are pur și simplu lecturi, ci are întrebări. S-a rărit, ca să nu zic că a dispărut, tipul de intelectual activ, care vrea altceva decît pur și simplu să exhibe dexterități bibliografice, mușchiulatură de specialitate. Cei mai mulți au devenit fabricanți de cărți: știu cum se face obiectul ăsta, au un fel de îndemînare în a
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
Cornelia Ștefănescu Cinci volume 1), al șaselea și ultimul în pregătire, fiecare împărțit între însemnările zilnice ale lui E. Lovinescu, pe ani, și o antologie critică, desfășurată în jurul acestui text sau, mai bine zis, determinată de el, se constituie în monumentala ediție "Sburătorul". Agende literare. Caracterizarea implică dimensiunea, fără doar și poate, dar cu atât mai mult constanta vitalității conținutului acestei dimensiuni. Acumularea în "note" a faptelor, informațiilor, citatelor, comentariilor, sintezelor, este în sensibilă
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
acolo", un fel simpatic și suculent de a te delimita de o realitate străină. Mai mult, Irina Nicolau nu e niciodată oțărîtă, deși probabil spiritul critic ar îndreptăți-o. Cei care împart oamenii, așa cum o fac eu, în cei care zic "O zi bună" și ceilalți, cărora le e suficient un autohton "La revedere", vor găsi la pagina 164 cea mai interesantă analiză a tipurilor de salut în lumea de azi: "Acum se întîmplă ceva nou și, din punctul de vedere
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
doamna Popa, ar fi răcnit: cum îți permiți să te referi la week-end-ul meu, poate că eu nu vreau să am un week-end, îmi ajunge o sîmbătă și o duminică; cînd mă saluți, nu încerca să-mi intri sub piele, zi-mi bună ziua! Atît!" învățătoarea, doamna Popa, ar putea fi un simbol al felului în care scriitoarea Irina Nicolau optează să-și pună în scenă judecățile și analizele. Există un permanent efort de personalizare, de biografism în textele ei. De cele mai multe
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
lui țări, dar, poate, si secretele vreunei femei care să-l facă să iasă din melancolia asta bleaga a bărbatului care cade la primul șoc amoros și crede că nu mai există o a doua femeie pe lume... Ei, ce zici?... Nu se poate să nu găsești vreo româncuța plină de foc; ar prinde bine politicii dumitale de om dedicat țării ! Brătianu răspunse politicos, foarte echilibrat În mișcările lui sigure și În aerul de om care știe ce vrea, Încercându-si
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
să-ți fie o șansă, nu o piedică. Asta i-a căzut cu tronc lui Napoleon a cărui mama, Hortense căreia Îi port numele, era o Beauharnais. Josephine e tot o Beauharnais, un fel de verișoară... Ba, chiar ți-am zis: se spune ca l'Empereur, care nu-i ușa de biserică... Ei, să lăsăm asta, hai mai bine să-ți spun una veselă, mon petit:
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
adevărat. S-ar fi compromis mai puțin cu acuzația, bunăoară, de "aberantă" adusă criticii pe care H.R.P. o face votului universal capabil a produce și pogromuri. Există limite ale votului, date de existența drepturilor individuale", ne învață dl Miroiu. Să zicem și noi ca eroul caragialian: dar la 1933 în Germania? dar la... Dl Miroiu a uitat că și Hitler, și Horia Sima au ajuns la putere prin votul liber al unor cetățeni liberi. Să trecem! Finețurile kantiene ale polemicii dlui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
pot. Mințind cu nerușinare - așa cum le e felul - că Europa așteaptă de la noi o Lege a Informațiilor Clasificate represivă, au conconctat un document care, dacă va fi pus în aplicare, îl face pe orice român pușcăriabil, și asta cât ai zice pește. Pasajul-cheie este următorul: "Procurarea, folosirea ori transmiterea fără drept, sub orice formă, divulgarea, alterarea sau distugerea neautorizată a informațiilor secrete de stat, se pedepsește în condițiile prevăzute de legea penală ori de alte legi speciale." Iar cuvântul-cheie e "procurarea
Pamflet strict secret by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15531_a_16856]
-
și artă: nu sînt niște extravaganți ori niște nătărăi, în sensul cotidian, nici comedianți: sînt purtătorii unei forme de viață totodată reală și ideală" (M. Bahtin). Așadar o postură convenabilă pentru o structură artistică precum G. Călinescu, un soi, am zice, de Caragiale speculativ și livresc, care se distra teribil exersîndu-se pe trapezul asociației erudite ori pur și simplu insolite: "M-am amuzat odată la o conferință vorbind despre poezia lucrurilor din casă spre mirarea unor nobile doamne". E foarte probabil
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
vânăt. Eram, dacă vreți, un ucenic, binevoitor, al armeanului poliglot. Manivela, roata aparatului de râșnit, era lustruită de palmele generațiilor de antecesori, căci era o mașină veche de tot, din cele care, la orice ar sluji, au "un aer julvernian", zic acum. Ce mai știam eu despre această mașină străveche era că ea participase și la "revolusie", la Odesa... Așa și declara: Când veneam revolusion, plecam la Ibraila și luam Mița..." că o lua pe Mița de nevastă, adică, o brăileancă
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
fi vorbit cu domnul Garabet încă zece ani și mai bine și nu m-aș fi dus la nici o școală, aș fi vorbit și azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu, când sta să plouă: "Venea un puloi afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu, când sta să plouă: "Venea un puloi afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină de apă pentru abluțiuni, el fiind - culmea - musulman! mă lăsa singur în prăvălie, să-i țin locul la tejghea, dacă Mița se lua cu
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Derrida susține că la această interogație un filosof ar răspunde cu un "Nu!" hotărît, ar nega că se poate dezlega taina prădat de uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar fi înclinat să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare. Derrida insistă asupra regretului celui sustras plăcerii de a vagabonda în
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
alcătuite cu densitate realistă. Frapează o coincidență de preocupări cu ideile lui Derrida, care certifică indirect virtuțile romancierului. Visele personajelor sînt narate des, ele conțin semne, avertismente, somații și, de predilecție sunt premonitorii. Petru Cimpoeșu reproduce într-un loc ce zice biblicul Iosif faraonului: "visele care se repetă se împlinesc". Ele sunt în roman individuale, pot însă și vagabonda nefixate la o persoană. Că judele va deveni nevăzător reiese mai întîi dintr-un signal, inclus în somnul grefierului. Ceea ce la Walter
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
pe un șantier. După o vreme, am înțeles că era marcat de faptul că fiul lui, în vîrstă de 19 ani, i se adresase cu apelativul "gagiule". Repeta asta obsesiv: "A rîs, s-a uitat la mine și mi-a zis: Gagiule!" Omul nu părea supărat ori indignat, mai degrabă confuz. Nu-i era clar dacă s-a întîmplat ceva serios, dacă trebuia să ia atitudine, să-l repeadă pe băiat, despre care insista că "e un copil bun", ceea ce, în
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
confruntați cu alte tipuri de înlocuitori de cultură, diabolic diversificate. Pseudoliteratura de tip Danielle Steele/ Sandra Brown a invadat librăriile; curiozitatea firească pentru fostele subiecte tabu a dus la apariția, pe lîngă lucrări de calitate, a unui val de așa-zise dezvăluiri senzaționale din zone precum OZN, supranatural sau servicii secrete; o altă fostă penurie, cea a sfaturilor de viață, a fost umplută mult peste refuz cu tot soiul de "rețete ale succesului" scrise de te miri cine; libertatea cuvîntului, atît
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
orgă, reproșurile au început să mă roadă; în fond principalul era ca această carte să-mi aparțină, să mă bucur de ea - atât de puține sunt lucrurile care ne mai bucură, cu adevărat. Ce importantă mai are acum, mi-am zis, și am căzut în meditație... Lectura mi-a fost ușoară, mărturisesc: am desfăcut cartea ca pe o partitură muzicală, cu grija de a nu scăpa nici o notă. Construită solid, cu calm și infinită prevedere, spontană însă în fiece desfășurare, până la
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
și colecții de timbre, gramafoane și ilustrate porno din anii douăzeci, arhivă publică și privată, titluri de stat expirate și acțiuni la Malaxa, fascinantul folclor de tranziție al lui Vasile Zidaru și erotica parodică, postmodernă la plesneală, a Regelui Sexului zis și Bombasticul, căței zgribuliți și bancnote străvechi, la fel de inutile ca și cele contemporane. Nicăieri societatea românească nu este mai convingătoare decît în acest concentrat, în acest knorr ambalat precar, dar în care îți poți contempla, cu multă fidelitate, și aspirațiile
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
vecină, rădăcină ce a acumulat, pe lîngă energiile specifice, și pe cele europene, într-un grad diferit de ceea ce s-a petrecut în țara noastră, dată fiind natura relativ liberală a comunismului lui Tito. Pluriculturalitatea constituie o premisă, pentru a zice așa, nativă a producției în cauză. Cu îndreptățire observă Gheorghe Crăciun, în prefața volumului Scriptor, ce alcătuiește obiectul prezentei cronici, că "există în natura poetică a lui Ioan Flora o evidentă teamă de închidere și o aspirație secretă spre ubicuitate
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
bem ca lunea, spuse Gornicu, asta însemnînd că toată lumea/ stăruie mai întîi pe bere, vreo șapte-opt navete acolo,/ după care urmează coniacul, îndulcit cu cîrnați/ și muștar./ - Și-acum, hai să ne dregem și noi cu ceva lichior de mentă,/ zise iarăși Gornicu, căci lunea nici iarba nu crește,/ nici ziua nu scade" (Fanfară în iarbă). În unele ocazii sînt preluate de-a dreptul uneltele reporterului: "Reporterul întreabă dacă acest loc pustiu/ (cu doi localnici și cîțiva ciobani transhumanți)/ mai are
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Caragea, un prieten vechi, lusitanolog, avea o bursă de trei luni, în Portugalia și m-a întrebat dacă nu vreau să-i țin locul, dacă nu vreau să fac niște cronici, niște recenzii, un ziar mic, ușor, suav, diafan. Am zis da. Aveam și un respect atunci față de Ion Rațiu, care apăruse în țară și devenise deja ținta batjocurii fesenismului din vremea aceea. Habar nu aveam ce e Partidul Național Țărănesc. Eu sînt, de felul meu, conservator - culturalicește, liberal - economicește și
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
asta a noastră,'72-'76, a fost foarte încurcată. Noi am intrat în facultate după tezele din iulie '71. În '72 - noi toți fiind tipi formați în anii dezghețului ceaușist - ascultam Led Zeppelin, Beatles, Rolling Stones - eram occidentali, ce să zic! În orice caz, eram mai mult deschiși la cap decît cei dinaintea noastră și văd că toți profesorii își aduc aminte de noi cu mare plăcere. În anul meu au fost tipi ciudați care au lucrat cu Eugen Barbu, care
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
plecau în țară navetiști sau ajunseseră ziariști și-așa mai departe, eu, practic, din '80, deci de 20 de ani, sînt cercetător științific, cum se spune, așa, pompos. Din cauza asta, din 1980, eu n-am program fix. Sînt, poate, nu zic singurul, dar unul dintre puținii din această țară sau din promoția mea, care fac ce vor de o viață întreagă, care scriu de plăcere, citesc de plăcere - nu-i obligă nimeni să facă nimic - n-au condică. Ani de-a
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
seama că eu, de fapt, practic, nu dețin nimic, că n-am știut, nu știu și n-am să știu niciodată ce sînt, efectiv. Și acum, cînd sînt întrebat: "Dumneata, dacă ai debutat cu o carte despre Eminescu ești eminescolog?", zic nu, eu sînt caragiolog, dar un om care se ocupă și de Cioran, care face istorie literară, traduceri, critică de întîmpinare, eseistică, ziaristică etc. Și, întrebîndu-mă, cum spuneam, de titlul acestei cărți de la Editura Dacia, mi-am dat seama ce
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]