2,679 matches
-
ai de făcut, ești o cârpă. Tati a mai zis că ești un fătălău, o muiere slabă cu dinți de iepuroi... Johnny începu să râdă isteric, clătinând din cap, împroșcând cu sudoare și zăngănind cătușele ca un animal de la grădina zoologică care și-a găsit o jucărie nouă. Russ se puse în fața mea. — O să-l fac să semneze o declarație. Tu plimbă-te vreo jumătate de oră, până te calmezi. O să-l îndop cu cafea și când te-ntorci, o să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întoarce. Jurnalul lui M. Oglinda din ușa șifonierului din fața patului meu mă amenință În vis cu tot felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei și năvălesc peste mine; sunt de diferite mărimi, unele necunoscute ca specii zoologice. Nici nu pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori când vreau să mă salvez, dar observ că sunt ținut prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult de vehemența lui Henry. — Da. Am să-ți redistribui celelalte sarcini dacă va fi cazul. Începând de-acum și până la data publicării, ai să faci din asta singura ta prioritate. Dacă asta înseamnă să vă întâlniți la grădina zoologică din Bronx pentru că îl inspiră puii de leu, atunci așa facem. Atâta vreme cât manuscrisul este în termen și e publicabil, nu-mi pasă dacă următoarele șase luni le petreci în Tanzania. Numai să iasă cum trebuie. — Înțeleg, Henry. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Evreii nu au voie să meargă la cinema. 15 aprilie 1941: Evreii trebuie să predea radiourile. 31 mai 1941: Evreii nu au voie să folosească piscinele și parcurile publice. 15 septembrie 1941: Evreii nu au voie să meargă la grădina zoologică, în restaurante, cafenele, hoteluri, pensiuni, teatre, cabarete, la concerte, biblioteci și în săli de lectură. 23 ianuarie 1942: Evreii nu au voie să folosească mașini. 29 mai 1942: Evreilor le este interzis să pescuiască. 6 iulie 1942: Evreii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pleca separat, pe ușile laterale. Ce-ar fi să-l implic și pe Dimi? În vacanța de iarnă copilul petrecuse o dimineață În laboratoarele fabricii de cosmetice din Romema. Când veni să-l ia de acolo ca să meargă la grădina zoologică biblică, Fima descoperi că bătrânul se Încuiase În laborator cu copilul, Învățându-l cum poate fi folosită acetona la fabricarea explozibililor. Fima luă foc și se repezi la tatăl său: De ce corupi copilul, avem deja destui asasini, de ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Hammersmith. Era oficial. Eram celibatară. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns hotărâtă. Ed păru încântat. —Știu că o să-mi pară rău că am întrebat, dar unde ai vrea să mergem? McDonald’s? Standul cu floricele de porumb de la grădina zoologică? Camioneta cu înghețată din fața locului de joacă din apropiere? Știam că mă tachina și-mi plăcea. Era familiar și reconfortant, la fel cum mă tachinează și Mark, mă tachina. Înainte. —TGI Friday’s, am propus eu, alegând un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de siguranță. Foarte strâns. Bănuiesc că e un șoc pentru organism prima dată, dar personal nu-mi amintesc. Eu și Mark am început să venim aici de pe vremea când eram adolescenți. Pe vremea aia era mai mult o simplă grădină zoologică din câte îmi amintesc. —De ce nu mergem să vedem animalele? mă întrebă Ed tremurând. Am auzit că e un tren suspendat cu care poți face turul. Eu am râs. — Aia e pentru copii! Nici măcar nu sunt cozi acolo, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
umeri. —Bine. Hai, să mergem atunci. A avut dreptate. A fost plăcut. Ne-am ținut de mână și el nu și-a înfipt unghiile în palma mea. Chiar mi-a plăcut absența durerii. Poate ar trebui să mergem la grădina zoologică data viitoare? sugeră el. Am zâmbit. Îmi place și la teatru, la cinema, să mă plimb pe dealuri sau să beau vin și să stau la discuții. Nu trebuie să angajezi un animator pentru copii. Nu uita că acum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fel de legătură făcând chestia asta împreună. Avea dreptate. Habar n-aveam cum era viața ei, probabil pentru că nu mă interesase niciodată suficient. Sau pentru că am crezut că știu cum e viața ei. Ce-ar fi să mergem la grădina zoologică? am sugerat. Sau la Chessington World of Adventures? Nici măcar amintirea zilei petrecute acolo cu Ed nu-mi putea strica bucuria pentru acest loc. Sunt probabil foarte superficială. Tally își strânse buzele ca să nu izbucnească în râs. — Nu suntem în vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
v-oi arăta panarama: chestiile dă la Noul Imparțial ie dă interes pentru savanți. Una d-adevăratelea, că-ți vine să te râzi. Că io Îi și zic Întruna lu Fainberg: „De ce să arunci doi marafeți pă Ratti, când avem Zoologică chiar la noi acasă?“ Pă bune, Îi citești În obraz că ie neterez, un Neica Nimenea cu păru morcoviu, și d-aia nu mă mir că Juana Musante l-a pus la locu lui. Musante aia, știți doar, e cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum titlul oportun și clar pe care autorul l-a Încredințat tiparului? Ursul. La Început, mulți nu au apreciat caratele istovitoarei munci care precedase redactarea tomului; studierea lui Buffon și a lui Cuvier, repetatele și vigilentele vizite la grădina noastră zoologică din Palermo, pitoreștile interviuri cu piemontezi, cutremurătoarea și, poate, apocrifa descindere Într-o peșteră din Arizona, unde un ursuleț Își dormea inviolabilul somn hibernal, cumpărarea de foi de oțel, litografii, fotografii și chiar de exemplare adulte Îmbălsămate. Pregătirea unui Opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să ne pună la Îndemână un omnibus care mergea la latrina dă pă moșia Cioroaica, și nici mort la Baigorri. Camionagiu, care-l remaniase bine dă tot pă gardianu-conductor, din pricină dă motiv că amândoi fusese - În eroicele timpuri ale Zoologicii Populare dân Mahalaua Domínico - ca două cocoașe puse la aceeași cămilă, l-a Împlorat pă catalanu ăla că să ne ia. Înainte să pună În practică „Urcă, Zubizarreta!“, cu toții Îngroșam cotingentu la ăia de umplea vehiculu și ne râdeam, gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bancheturi, talmeș-balmeșe dă chestii care te iei ba cu confecționarea dă umblători, ba cu sigilarea dopurilor sau cu ietichete dă ambalaje. Mai pune, bașca, și că În seara-n care a perdut Escursioniștii, Farfarello s-a arătat În trenulețu dă Zoologică și m-a făcut surcele cu bomba că S.U.P.A. avea În ezercițiu dân ‘43 niște filme care gândea să spargă cu ele piața fină, semnate dă oameni dă letere, ca să nască producții d-alea pă cai mari, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pun mâna pă nopteră, da dau dă paravan. Vedeam decât negru. După o vreme care mi-a monopolizat-o Friculicea am captat sinceru adevăr. Toți să retrăsese și io rămăsesem Închis năuntru, ca ăla de și-a petrecut noaptea la Zoologică. Și venise, ba bine că nu, vremea să pun totu p-o carte, așa c-am mers pisicește spre ce credeam io că iera ușa ș-am dat, ce mai, d-o lovitură În cap. Canturila le masa cenușie și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân presiune. Orce-ar zice pozitivizmu, pă loc s-a produs miracolu: liniștit, calm, bun până-n măduva dă la oase, uman În ăl mai fecund sens al vorbei, plin dă iertare pentru toate alea create, m-am trezit deodat la Pizzeria Zoologică, hăpăind ca bărbatu simplu o temeritate de ensaimadas care - măcar odat să fim sinceri - mi-a căzut mai gustoase ca toate meniurili a la franceză ale tristei Mariana. Io ieram ca filozofu cocoțat pă ultimu fuștei la scară, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care ambâțu meu se refuză să-i zică pă nume rămâne, si você m’entende, pătată. Voința lu bietu nehotărât părea să tremure Între pofta să mă pedepsească și greață. Io tomna asudam rece după niște ensaimadas asumate vizavi dă Zoologică, ca să nu mai vorbesc dă fideaua fină care dăduse prestigiu la masa dă prânz când - să-mi trăiesc! - a câștigat factoru greață. Adversaru și-a mușcat buzele și m-a Întrebat, ca șicum stătea dă vorbă c-un alt sonambul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domne, c-ați uitat că stați dă vorbă cu poștașu. Ce știu eu dă chestii-trestii?! Io-mi fac decât datoria. N-am putut să scoț alceva de la iel. Alți informatori, dân ăle mai diverse straturi - domnu cu bivolii dă la Zoologică, un călător care tomna picase dă la Remedios, un cuoco negru de la Popolare etcetera - a ajunsără să-mi zică, pă separatelea, că nu văzuse În veața lor cutie poștală cu gură și că să nu mă las amețit d-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-o pe mama din tren, mișunînd În neștire, În fiecare episod, imaginația sparge barierele morbidului și pare scăpată din laborator ca virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc că Lance Henricksen, care-n ’93 juca incredibil de zoologic un rol cu pălărie alături de irezistibilul Van Damme În VÎnătoare de oameni, a mai Învățat ceva interpretare, a Îmbătrînit, a răgușit, și-n consecință a devenit erou pozitiv, deși parcă tot mai credibil a fost În Aliens II și III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care era prezent În stema „strămoșilor noștri autohtoni”. Mi-au atras atenția „strămoșii autohtoni”, m-au făcut să visez la strămoșii altora, ce-ar fi putut fi ai noștri, dac-am fi descoperit focul Înaintea autohtonilor lor. CÎt despre faptul zoologic potrivit căruia acvila și peștii sînt animale, deși nu pare, este logic fiindcă doar nu era să fie leul pasăre. Că pește e, ca animal, dar nu trage la rîmă. Cel mult strămoșul lui autohton acvatic trăgea, nu era Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nevoie de monarhie, uite, nici Belgia n-are. Cel mai trist articol din Săptămîna se cheamă „Vata noastră unde e?” De la Nistru pîn’ la Tisa, vata noastră dusu-ni-s-a. În Socialistul cetim ceva În sfîrșit mai altfel din punct de vedere zoologic: „Vă Îngrășați ca niște căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de obsesia amănuntelor fizice, care o duse spre surse de inspirație ciudate, incluzând manuale de medicină și cărți cu desene zoologice și entomologice. Începu deasemenea să citească mult pentru prima dată și într-o ediție Penguin a operelor lui Ovidiu, găsi inspirația pentru prima ei serie de tablouri importante, toate având ca teme evoluția, instabilitatea și continuitatea universului uman și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sîntem În nici un fel, zise Duncan. Doar că... — Da, haide lăsați-o baltă, spuse un altul, delapidatorul. Încercase să citească ziarul decupat. Îl scutură puțin și căzu o bucățică din el. E ca și cum ți-ai omorî vremea Într-o grădină zoologică puturoasă. Giggs Împinse scaunul și se ridică În picioare. — Hai, prietene, Îi zise el lui Hammond. Masa asta pute al naibii. Își luară farfuriile și se duseră. După o clipă, delapidatorul și alt om plecară și ei. Bărbații din capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume? Nu vrei la castelul Windsor sau undeva de genul ăsta? La Grădina Zoologică? — La Grădina Zoologică? se miră Helen, rîzÎnd dar și Încruntîndu-se. Doamne Sfinte, asta mă face să mă simt ca un copil căruia mătușa Îi oferă o zi În oraș. — Ei, dar așa ar trebui să te simți de ziua ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume? Nu vrei la castelul Windsor sau undeva de genul ăsta? La Grădina Zoologică? — La Grădina Zoologică? se miră Helen, rîzÎnd dar și Încruntîndu-se. Doamne Sfinte, asta mă face să mă simt ca un copil căruia mătușa Îi oferă o zi În oraș. — Ei, dar așa ar trebui să te simți de ziua ta. Și știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încruntîndu-se. Doamne Sfinte, asta mă face să mă simt ca un copil căruia mătușa Îi oferă o zi În oraș. — Ei, dar așa ar trebui să te simți de ziua ta. Și știi că ai pomenit castelul Windsor - și Grădina Zoologică, atunci cînd am vorbit despre asta săptămîna trecută. — Știu asta, zise Helen. Îmi pare rău Kay. Dar la Windsor - oh, nu crezi că o să ne ia o grămadă de timp s-ajungem acolo? Nu crezi că trenurile sînt insuportabile? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]