1,189 matches
-
pășind într-un ritm de un pas înainte, unul înapoi și unul lateral. Se balansează, legănându-și brațele dintr-o parte într-alta. Zgomotul aplauzelor îi spune că au sosit liderii și membrii lor de cabinet. Ajutoarele din culise îi zoresc pe artiști să meargă în spatele cortinei. Bătaia tobelor se întețește de la o clipă la alta. Chipurile actorilor sunt machiate abundent cu pudră, ca o mască. Ochii și sprâncenele sunt desenate ca niște gâște în zbor. Privindu-se în oglindă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gata? îl cheamă Micul Dragon de afară. Pentru siguranța sa, tovarășul președinte trebuie să pornească la drum! În cele din urmă, amanții se ridică din pat. Mao își aprinde o țigară și trage adânc din ea. Afară, Micul Dragon îi zorește. Să... ? Înainte ca Lan Ping să termine propoziția, explodează o altă bombă. Jumătate din tavan se prăbușește. Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
produce încântare și o face să se întoarcă înapoi la ciornă. Lucrează până se trezește Mao. Inima ei bate veselă când îl aude recitând o poezie de deșteptare din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nume ale dușmanilor ei, despre care el o convinge că o vor distruge dacă nu-i distruge ea pe ei mai întâi. Numele o vor șoca. Vor fi două treimi din congres. Iar el o va încuraja și o va zori să acționeze. Și ea va fi soldatul lui și se va angaja în bătălii din cauza simplei frici. Se va ține de lista lui scrisă de mână. Numele pe care el le-a încercuit. TOP SECRET. NUMAI PENTRU OCHII TOVARĂȘEI JIANG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în public. Lumea e nedumerită când îmi ridic glasul la Yu. Nu mă asculți niciodată, Yu Hui-yong! țipă ea, aproape isteric. O să vină o zi în care o să ne despărțim. Și mie nu-mi va fi teamă! El se duce zorit spre ușă și pleacă. Nu spune niciodată vreun cuvânt atunci când ea e mânioasă. Mai târziu, lumea îi spune Doamnei că Yu plânge pe tot drumul înapoi la Opera din Beijing. Nu are casă și locuiește într-o debara lângă culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
propriul sfârșit. Își închipuie râsul Doamnei Mao, în vreme ce recită niște versuri din secolul al treisprezecelea. Brusc, Fetele care culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt ele anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care s-a amăgit cu ideea de a deveni Doamna Mao. Ea rupe scrisoarea. Shang-guan se ridică și merge în grădină să încuie poarta. Pășește repede și își ține răsuflarea, ca pentru a evita parfumul primăverii. Se grăbește și trece zorită printre plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dupè întunericul din amfiteatru sè clipim des, În aer, miroase deja a sèrbètori, O luèm pe jos, foarte aproape unul de altul, dar fèrè sè ne atingem, din când în când, câte un trecètor grèbit, interpunându-se între noi, trece zorit în direcție opusè, dar, apoi, ne regèsim, umèr lângè umèr, cu emoție caldè în priviri, traversèm stradă și înaintèm fèrè grabè pe trotuarul opus Bisericii Sfanțul Mihail, Dinspre magazinele înșiruite pe margine rèsunè, când se deschid ușile de sticlè, frânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din incintă. — Mi se pare corect. O să mă spăl mai Întâi pe mâini. Mă privi bănuitor. — Vreți să vă uitați? l-am Întrebat. Fac minuni cu o periuță de unghii. Omul scutură din cap. Mergeți, atunci, dar grăbiți-vă. Am zorit către toaletele de la etaj, ca să-mi curăț cât mai bine degetele de cerneală. Deși m-am spălat suficient cât să evit să pătez tot ce atingeam, rezultatul era totuși jalnic; tipul ăsta de cerneală pare să-și croiască drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dăruit sânii avântați ai unei zeități hinduse. Omar Îi mângâie părul, ținând o cupă În cealaltă mână. În fiecare zi, la palat, li se Încrucișează pașii; evită să se privească, de teamă să nu se trădeze. În fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul e nerăbdător, mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tăi atâția ani, o ascult cu o disperare care mă supune încetul cu încetul, cum poate sporovăi acum despre prostiile ei, despre clișeele astea, ce am eu în comun cu ele. Hai să vezi mai întâi ce are Noga, o zoresc eu, nu pot să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat și respiră cu dificultate, privirea îi este lipsită de orice expresie, fără emoția aceea spiritualizată care îmi plăcea atât de mult, mâinile ei pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreabă pe un ton sec, ca și când dintotdeauna obișnuiserăm să vorbim la telefon, ca și când nu stătuserăm culcați noapte după noapte față în față, iar eu spun, da, sunt încă aici, în ciuda faptului că eram pe punctul de a ieși, deja o zoresc pe Noga să plece pe jos, am sentimentul că vrea să se întoarcă, mă plimb prin casă cu bucuria învingătorului, zâmbesc spre toate obiectele acestea care mă văzuseră umilită, dacă te vei întoarce, o vei face la o viață complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mâinile lui îmi strâng coapsele, făcând loc degetelor sale, limbii lui, pare că încearcă să îmi rupă trupul în două, de ce te culci cu mine, întreabă el deodată, mâna lui reduce la tăcere animalul din organele mele genitale, vorbește, mă zorește el, nu am toată ziua la dispoziție, tocmai mi s-a născut un copil, am soție și copii, iar eu șoptesc, doar așa, mă culc cu tine doar așa, fără nici un motiv, iar el zâmbește satisfăcut și îmi închide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zidurilor împietrite într-o tăcere vinovată, picurată mai departe, în auzul străzilor înguste și pustii, buzunarul din spate al pantalonilor lui Dănuț, sună prelung. Pe ecranul aprins, mesajul primit este: " Regele Baal, Teroarea-Întreită, Se grăbește. Stăpânul sub-pământului, Răzbunător, Spre voi zorește. El, Sephirahul celor șaptezeci de legiuni, Sub pod stricat, pândește. Și Haosul, Cu-al vostru dar, Îl va stârni, Orbește! De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți după mine! BAAL
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da' rapid au mai sosit! se miră Vierme. Aoleu, tată, ușile de la intrare s-au închis! Să le spargem cu ceva! țipă el, panicându-se. Cu sabia, cu o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru din care se ridicau, ici-colo, izbucniri de râsete, cîte-o vorbă veselă, cîte-o pupătură mai pleoscăită și mai ales țipete stăruitoare după hamali. Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mână, cei puțini cu hamalii în urma lor. Toată lumea era grăbită, unii chiar fugeau, ca și când i-ar fi alungat cineva din urmă. Grigore Iuga rămăsese liniștit la locul său, așteptând să se dea jos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intereseze de despăgubirea ce o făgăduise boierul cel bătrân pentru accidentul cu pădurea din iarna trecută, venise să vază nițel pe Marioara. Din pricina musafirilor și mai ales a Nadinei, însă, la curte era zarvă mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încît de-abia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-se mai prieten cu șeful: ― Don' plutonier, fii bun, zău... E păcat de don' Nică, zău așa! Dumneata, dacă vrei, poți! ― Marine, vezi-ți de treabă, că mă superi! mârâi Boiangiu. Fiindcă se mai găsiră și alții să stăruie, plutonierul zori pe Dragoș, care-și lua rămas bun de la Florica: ― Aidem, domnule învățător, aidem!... Și te rog foarte mult să ai toată grija pe drum, să nu se întîmple ceva, căci jandarmul are ordin să tragă! ― Fii liniștit! zâmbi Dragoș, adăugând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fiu și eu recunoscător măcar cât pot, că nu se știe ce aduce ziua de mâine. 4 Era plină de țărani și curtea primăriei, și ulița. Așteptau de vreun ceas și prefectul nu sosea. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pârjolul. ― Nu-i nimic, băieți! zicea dânsul când unuia, când altuia, prietenos și ca o scuză. Noi s-așteptăm pe domnul prefect, nu domnul prefect pe noi, c-așa-i omenia! Țăranii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. L-a demontat. În trei-patru ore însă speră să termine și atunci ar putea pleca. Nadina îi porunci să zorească, adăugând că trebuie neapărat să plece și că nu mai vrea să petreacă noaptea aici, cu nici un preț. ― Vedeți, coniță, ghinionul? făcu Stavrat când rămaseră iar singuri. Peste trei-patru ore se întunecă. Dacă ziua e periculos să umbli prin sate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nea Petrică! vorbi Ilie Cârlan cu însuflețire. ― D-apoi dânșii ce treabă au? răspunse Matei Dulmanu, arătând pe cei cu care stătuse. ― Tocmai! făcu Petre. Da să nu pierdem vremea cu multă vorbă nici noi, că ceilalți uite-i cum zoresc! Nadina transformase, cât s-a putut, după gustul ei dormitorul conacului. Gogu și Eugenia se mulțumeau la țară cu un confort relativ, în care nu intrau preocupări de frumos, ci numai de util. Nadina nu voia să renunțe la minimul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe toți! își zicea Titu Herdelea cu o strângere de inimă. Și când te gândești că, în cele din urmă, toate străduințele noastre tot aici sunt sortite să sfîrșească!" Vreo zece țărani asudau cu lopețile, muți, gâfâind. Primarul Pravilă îi zorea mereu, speriat, parcă palmele primite de la maior I-ar fi zăpăcit cu desăvârșire. ― Câți au fost, primarule? întrebă Titu când văzu că pământul i-a înghițit pe toți. ― Patruzeci și șase, domnule, împreună cu Trifon și cu Toader pe care numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știut atunci că acesta de fapt nu era jocul nostru, așa cum șahul nu e jocul pionilor și-al cailor și al reginelor? Nu, pe atunci nu puteam vedea Șahiștii aplecați cu gravitate peste lumea noastră. Carmina fugi să rupă o zorea din gardul viu al casei gemenelor, iar noi ne apucarăm s-o împodobim pe prima regină. Am îmbrăcat-o într-un capot violet al mătușii Aura, în care abia încăpea. I-am atârnat în păr lanțuri de hârtie violetă, i-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cristide ! fac io la ea. Haidi, vin și-mi desfă mașina de cusut ! Haidi și-mi dă toate alea ! Da ea dase puțină lumină la ea-n dormitor și-și dedea cu pudră. Dac-a văzut că io tot o zoream, a lăsat boitu și-a-nceput să umble pân dulapuri și pân sertare ! Și-avea niște draci în ea ! Uite-așa le pocnea, de îndrăcită ce erea, că n-o lăsasem să se boiască ! Și-a venit cu ele-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]