1,209 matches
-
mă tem că nu e. Asistenta mea mi-a trimis-o prin fax acum o oră. —E oribilă? am Întrebat, deși nu-mi doream cu adevărat un răspuns. Nu e prea măgulitoare. Pentru nici unul din noi. Mi-am simțit stomacul zvâcnind. —O, Doamne. Înțeleg de ce Philip, dar dintr-un motiv oarecare m-au ales pe mine ca proiect și n-am ce dracului să fac. Acum te includ pe tine? — Mă descurc singur, dragă. Nu sunt Încântat, dar fac față. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
planeta Marte. Marty e la ananghie? Bourbonul îl încălzi prea tare pe Danny. Își slăbi cravata și veni mai aproape de Healy. — A fost omorât azi-noapte. Fața lui Healy se contorsionă. Danny văzu cum fiecare din trăsăturile lui frumoase tremura și zvâcnea. Se uită în altă parte, lăsându-l să-și consume șocul și să redevină muzicianul dezinvolt. Când se întoarse, Healy se ținea strâns de bar. Genunchiul lui Danny atinse accidental coapsa muzicantului - era doborât de tensiune. — Cât de bine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Jos, Violu’, jos! Câinele continua să-i lingă degetele lui Danny. Booth Conklin îi arse una peste fund cu lemnul. Violu’ scheună, se dădu înapoi și se lăsă pe spate, frecându-și spinarea pe pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu gura căscată în fața unei asemenea demonstrații de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de o revendicare într-un caz de crimă. Cred că m-ai putea ajuta dacă mi-ai răspunde la câteva întrebări. Conklin zise: — Sunt tip săritor, nu-i așa, Violu’? Individul tot ridica și cobora bățul, iar încheietura mâinii îi zvâcnea când câinele se încorda în aer. Violu’ mârâia, scheuna, gâfâia. Danny își dădu seama ce se întâmplă și se fixă asupra fundurilor de pahar. Violu’ scăpă un ultim mârâit/ scheunat/ gâfâit, descleștându-și apoi colții și căzând la pământ. Conklin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Să trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala că răceala lor era doar temporară. Mal se gândi: ar trebui ca el să-mi fie îndatorat, iar acum îi sunt eu dator. Ridicând pixul ca să ia notițe, simți cum îi zvâcnesc încheieturile degetelor. Știa că Loew avea dreptate. *** După incidentul cu Celeste se urcase în mașină și mersese fără vreo țintă anume până când mâna a început să i se umfle. Apoi a avut parte de o durere atroce, care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diferite la fiecare parte din trupul ei pe care o atingea. Când o sărută și o linse între picioare, obținu cel mai grozav sunet. Sunetul crescu tot mai mare, mai mare și mai mare. Picioarele și brațele femeii începură să zvâcnească. Excitarea aceea nebună îl aduse și pe el în pragul exploziei, așa că o pătrunse, ca să participe și el la nebunie. Coapsele lui Audrey frământau cuvertura și îl făcură să explodeze în momentul în care o pătrunse. O strânse puternic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un deget încolăcit în jurul încheieturii mâinii lui Audrey, ca să rămână uniți în timp ce își trăgea sufletul. Opt ani fără țigări și tot gâfâia ca un câine de curse, iar ea zăcea acolo calmă și nemișcată. O venă de pe dosul brațului fetei zvâcnea sub degetul lui, singurul indiciu că încă mai ardea pe dinăuntru. Pieptul lui se umflă. Încercă să se gândească ce să spună. Audrey trăgea linii cu degetul pe cicatricile lăsate de cuțit. — S-ar putea ca treburile să se complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bărbat între două vârste care să-l oblige să se oprească și să cugete. Doar poze, în rafale rapide, ca șirurile de imagini pâlpâind la cinema. Cearșafuri ude după futut. Un blond dezbrăcat, trăgându-și sufletul, cu venele de la picioare zvâcnindu-i. Focalizări pe intromisiuni oribile. „E în interesul anchetei.” Danny rupse șirul imaginilor, transformând pozele mai frumoase în altele - toate cenușii, toate cu tipi peste patruzeci de ani, toate ale asasinului. Gândul că asasinul făcuse sex doar ca să provoace durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
disciplineze, dar eu am. Soprana îl imploră: — Dar Ricardo e un băiat de zahăr, unchiule. Iar eu... O mână uriașă traversă câmpul vizual al lui Mal, o palmă transformată într-o mângâiere, urmată de un creștet roșcat și cârlionțat, care zvâcni în cadrul îngust și apoi dispăru. — N-ai voie să spui că-l iubești, fato. Nu în prezența mea. Părinții tăi n-au nici o putere și se așteaptă ca eu să fiu atent la bărbații din viața ta. Îmi voi exercita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
versiune a lui Ted Krugman: relaxat, picior peste picior, cu mâinile împreunate la ceafă. Claire se întoarse și-i spuse: — Păstram asta pentru după aceea, dar cred că avem nevoie de ea acum. Danny îi făcu cu ochiul. Țeasta îi zvâcnea. Ted, marele gagicar. Claire porni proiectorul și stinse luminile. Se întoarse pe canapea și se cuibări la loc. Pe ecran începu al doilea film al serii. Fără muzică, fără generic, fără subtitrări, ca în vechile filme mute: doar întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capitis!" 1 Mă concentrez... degeaba... stăpân nu-s pe-a mea minte. Îmi trec mâna pe frunte și mă cufund în vis! Și sânt acum în clasă... Explică la "Algebră"... Pe marea tablă neagră, văd semne chinezești... Și tâmpla îmi zvâcnește de parc-aș avea febră! Mi-ndrept atunci privirea afară, pe ferești..." 1 începutul poemei latine "Ars poetica" a lui Horațiu. Tocmai începusem strofa următoare, când aud glasul tăios al profesorului lângă mine: ― Dar ce, dumneata obișnuiești să iei notițe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aia! ― Sau poate că ești cu nota cea mai mare la istorie, dintre scandalagii... ― Poate!... După catalog, în nici un caz nu e, că tu ești trecut la P... La Popescu-Băjenaru! ― Acu', oi vedea eu de ce! și am pornit cu inima zvâcnind de emoție către Cancelarie. Am fost poftit în biroul lui Jujucă. ― Băiețaș, începu el tacticos, am cetit declarația dumitale... În primul rând aș vrea să-mi spui cine a tras semnalul de alarmă? Țiu să știi că această mărturisire îți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și redingotele îngrijite arată mai mult ca un stol de păsări de baltă. Când încerca să-și revină din mahmureala de dimineață, numai simpla vedere a unuia care vârâse capul pe ușă cu un dosar în mână, făcea să-i zvâcnească degetul cu care apăsa pe trăgaci. În ceea ce-i privea pe tineri, ei nu făceau nici un secret din faptul că se considerau (si parva liceret componere magnis) mai competenți decât „bătrâna morsă“ și observau (pro pudor!) semnele inconfundabile de delirium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei stohastice, era la capătul puterilor. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte s-au sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar În apă. „Tu stai pe mal, că Încurci locu’! Nu prindem nici mormoloci cu tine În apă. Stai acolo și, când ne apropiem, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai bună s-o trag și eu nițel În țeapă. Ce zici, țigane, mi-o dai și mie pe mă-ta? Nu-i fac nimica: o fut nițel și ți-o aduc Înapoi ca nouă.” Cei trei băieți se-ntoarseră, zvâcnind, către glasul care Îi speriase. Dădură cu ochii de doi militari: un sergent și un soldat. „Grănicerii!” țipă fiecare În gând. Stăteau crăcănați câțiva pași mai Încolo. Erau Înalți până la cer. Aveau armele pe piept. De centuri atârnau baionetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strecurând pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]
-
Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu mai zic de alte detalii anatomice. Azi a fost ziua când a dat cu barda. Nu-mi venea să cred. Vivian îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea și cu Henry își doriseră dintotdeauna copii, dar nu reușiseră să aibă nici unul, dar Sally insistase. — Draga mea Eva, îi spusese ea, cu Gaskell prin preajmă, nu se știe niciodată. Uneori trec luni întregi în care de-abia dacă zvâcnește o dată și după aceea... zbang! îl vezi că-și dă drumul peste tot. E un mare împrăștiat. — Dar din ce mi-ai povestit tu am înțeles că între voi doi există ceva fantastic! zise Eva. — Da, sigur! Din an în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum crusta care tot crescuse peste zi se frânge, cu un sunet subțire, de argint. Se scutură, într-adevăr, ca o eliberare. Umerii zvâcniră sub curenții reci ai înserării. Își încrucișă brațele, strângându-se, să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru punctul extrem, iluminare, orbire. Se afla în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzi uruitul, lătratul acela gros, înăbușit. Dar nu se întoarse, nu se întoarse. Din trei salturi fusese în stradă și iuți pașii, fără a se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]