1,154 matches
-
Lipidele (grăsimile) sunt în egală măsură necesare, deoarece asigură etanșeitatea celulelor și izolarea electrică a neuronilor; în țările bogate, mai dăunător este, desigur, excesul de lipide, decât lipsa acestora, însă atragem atenția asupra tinerelor care, pentru a semăna cu manechinele zvelte ca niște trestii, sunt tentate să țină regim într-un mod exagerat. Aceeași situație este valabilă în cazul glucidelor (zaharurile): în Franța, excesul constituie mai curând o normă, dar atenție la regimurile prea severe, căci glucoza este carburantul creierului (și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ca să-l salte în lighean și să-l spele, înainte de a-l înfășa pentru noapte. Îi mulțumi în gând poștașului că o ajutase să-l treacă peste bordurile înalte din jurul statuii cu leul de pe Mihai Eminescu. Poștașul era tânăr și zvelt, își purta uniforma cu dezinvoltură, saluta pe toată lumea, știa multe și, celor mai nevolnici, cu vederea șubredă ori nedeprinși cu literele, le citea scrisorile ori le explica, răbdător, hârtiile venite de la autorități. Un poștaș bun aduce vești bune, spunea și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
subțiri nu puteau să-l încapă. Pupilele negre erau apropiate de rădăcina nasului, concentrate să privească într-un singur punct. Iar pieptul îi tresălta, mai-mai să se spargă, dintr-o bărbăție adunată fără folos și scăpată din hățuri. Rada era zveltă, chiar dacă mijlocul îi era puțin îngroșat. Avea un aer adolescentin, cu șoldurile înguste, cu sânii mici, cât să umple o cupă de șampanie, cu bretonul prins, școlărește, sub bentiță. Pomeții îi ridicau coada ochilor, încât culoarea verde, luminoasă, umbrele genelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-ți pară chiar așa rău, îl bătu Tili pe umăr, în pragul ușii. Dacă n-ai fi bolnav, n-ai mai fi în stare să creezi nimic. Nici n-ai avea nevoie. Ea apăru dintr-odată. Era înaltă și zveltă. Liniile trupului i se arcuiau, împărțind-o între dorința de a trăi și dorința de fi privită. Se înălțase pe vârfuri, căutând ceva pe dulap. Tili luă ghiveciul cu flori de acolo și i-l întinse. — Poftim, Magdalena. Ești nouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea călca decât de pe o frunză pe alta, nu știm ce se întâmpla atunci când nu mai erau frunze pe care să calce, așa cum nu știm ce se întâmplă cu zeii când mor oamenii care i-au creat. Trupul îi era zvelt, dar se lățea către umeri. Acum vine partea cea mai grea. Căci n-avea cap și totuși avea, pentru că ochii lui te priveau. Zâmbea, deși n- avea gură. Avea câte o trăsătură pentru fiecare dintre cele cinci simțuri și acela
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât să-i mulțumească, erau deja morți. Iar paloarea obrajilor nu era decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pași înapoi, perplex, în fața Sultanei. - Dumneata, bâigui el, la mine, așa de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bucuria contemplării naturii. Fetele i se părură arhitectului surprinzător de frumoase și aparținând unei clase fizionomice locale. Aveau fața prelungă și plină, așa cum era concepută eugenia anatomică în epoca Thonvaldsen și Canova, profilul bustului, al picioarelor era de asemeni rotunjit, zvelt cu soliditate. Dinții spatulați întăreau impresia de atletism suav. Și, cu toate acestea, copiii tușeau. Gazda mai avea un fecior care tânjea. La spital i-au spus că are apă la plămân. Întâia imagine a lui Ioanide când văzuse fetele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pentru prieteni, eu sunt arhitect, îți fac planul și-ți recomand pe cineva foarte modest, care îl va executa. Și cu creionul îi schiță pe dosul unui plic, la repezeală, ideea sa. Avea să facă o aedicula albă și zveltă cu lanternă, cu o ușă de bronz, în fața căreia ar fi dus un mic drum de dale de piatră. Îngerul, așezat cu picioarele la nivelul dalajului, ar fi călăuzit pe moartă spre poarta de metal, arătând cu spada în direcția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alte șantiere, dând instrucții lui Butoiescu, chiar după încetarea lucrului, astfel încît se întoarse acasă pe jos, cu șapca de mecanic lăsată pe frunte, după ora nouă. Cartierul lui era ca de obicei pustiu. La colțul străzii zări o umbră zveltă feminină care scruta adâncimile străzii ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că umbra era Pica. Atunci când fu lângă ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în februarie 1885, ziua am uitat-o, e ușor totuși de găsit. Merge deci spre cincizeci și cinci de ani, arătând cu toate astea ceva mai bătrân, din cauza mustății aproape albe. Mersul îi e dimpotrivă dârz, puțin cam clătinat, statura zveltă și părul gros și mai puțin vrâstat cu alb. Joacă popice și ping-pong. N-am auzit vreodată să fie bolnav, în ciuda feței palide și scobite în obraji. E așa de prudent în toate, încît nu l-am surprins niciodată amețit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că sistemul de contraforți impresiona ca o pădure geometrică de pilaștri. Bazilica era de fapt o cruce făcută din contraforți. Cupola nu era înaltă, ci ca o jumătate de sferă și făcută din blocuri translucide de sticlă, cu o cruce zveltă și curat liniară deasupra. De jur împrejur, catedrala era înconjurată de un număr de trepte. Ioanide se întreba dacă n-ar fi fost bine a colora cimentul pilaștrilor cu un ton roșcat sau verzui, spre a scoate un contrast de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmi spuneam, și câtă cruzime speculativă în spatele lui! Dragul de băcan! Cine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinația aceea subtilă (tocmai am cumpărat astăzi de dimineață 200 de grame din Akademiker Markt) de măsline mici și zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, negre, grase și pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi și ardei roșu iute? Dar ficatul de gâscă cu trufe albe? Iar dacă băcanii urmau să intre sub regimul "devenirii întru ființă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voie să consulte dicționarul. Erau singuri, cu două foi goale, față în față cu Homer și Aristot. Bogdan îmi scrie de altminteri din când în când, de Paști sau de Crăciun, câte o epistolă în elină... A sosit așadar ieri, zvelt și plăcut îmbrăcat (facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi: Todds, Sioux, Clarks, Snipe) și, când intră în casă, am aceeași senzație ca atunci când îl revăd pe Flipi: spațiul se luminează brusc, intră în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
După ce consider că mi-am încheiat încălzirea, îmi scot bluza și o arunc, demonstrativ, provocator și dătător de speranță, în iarba din marginea scenei. Mă îndrept apoi, "cu mers de balerin", sugîndu-mi burta și încercînd să mă simt cât mai zvelt cu putință, către mijlocul scenei. Brațul drept este îndoit în sus, cu palma întoarsă către în afară, oprită, lasciv și cu degetele răsfrânte, în dreptul frunții. Acesta e gestul care îmi place mie cel mai mult la balerini: palma adusă în dreptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împreună, pălăvrăgind întruna. La un moment dat, a scos aparatul de fotografiat și mi-a propus să rog pe cineva din echipaj să ne facă o poză. Tocmai se apropia Stewardul care se ocupase până atunci de noi, un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuiește niciodată prin familiaritate, indiscreție sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva din creațiile cenacliștilor: Întâlnire în oțel « Iată Vă prezint o fată:/ Cocul blond o glumă pare / Prins pe capul ei superb.../ Ochii, ca o‐ nchipuire / Inima devine verb/ Conjugat în i și ire / Fata superfinisează / Și în juru‐i /Turnuri zvelte de inele / Cresc jucându‐ se cu cerul / În sclipiri de albe stele... / În oglinda lor tăcută / Văd subțirele‐i contur / Trepidând de energie / Și de freamăt proaspăt pur. Lângă dânsa ca o vrajă / Pe cărarea apei vii / Un voi nic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a fost publicată în „Calendarul...” din Bârlad poezia „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, dar și în „Neamul românesc” din Iași, cu titlul „La plimbare” sub pseudonimul Baltazar, versurile: „... Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii, Legănându‐ se din șolduri, trece zveltă, zâmbitoare, Tu‐ ți plângi neamul pus pe cruce, la răspântie de pieire, Plâng de‐ nvăluirea Țării, în mormântul lor strămoșii... Ea cu farmece‐n privire Grațiile și le plimbă în costum de vânătoare: Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii...” Scrise
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în aer"331. Datorită interesului pentru Vera Gangart, percepția lui Kostoglotov se îndreaptă spre elemente pe care le asociază cu ea, cum este antilopa nilgau de la grădina zoologică, care îi amintește lui Kostoglotov de Vera, datorită ochilor cafenii și picioarelor zvelte, ori bijuteriile văzute în magazin, care îl determină să se gândească la preferințele ei. Dimineața devreme, când pleacă de la clinică, Kostoglotov reține în detaliu toate elementele naturii, cu interesul și încântarea celui revenit la viață: "cerul trandafiriu", "fuioare de nori
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
straie strălucitoare, cu mare alai. S-a așezat pe un jilț aurit, să privească osânda. Tăiați capul ghiaurului! Lui și copiilor lui! a poruncit un vizir. începeți cu copiii! Călăul l-a înșfăcat întâi pe Matei, un flăcăiandru frumos și zvelt. Tată, eu mă fac turc, dacă-mi cruță viața... s-a rugat ei. Am doar șaptesprezece ani... -Fiule, mori în legea ta, pentru țara ta, l-a povățuit Brâncoveanu. În scurt timp, capul tânărului fecior de domn a căzut sub
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Deși sunt mai rare ca număr, în toate necropolele dacilor liberi din Moldova ele apar frecvent la Poienești și mai puțin la Pădureni-doar una, Gălănești-Bărboasa, Văleni sau Dămienești. Tipul 4 -, de formă bitronconică, uneori cu mijlocul puțin rotunjit, alteori carenat, zveltă, cu gâtul lung, cilindric, buza evazată drept, uneori ușor oblic, prevăzută cu o nervură în relief, la partea superioară a gâtului, decorată, de obicei, pe gât, cu motive lustruite. Acest tip de vas a fost încadrat, la Văleni, în tipul
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
lustruite. Acest tip de vas a fost încadrat, la Văleni, în tipul 3 - oale cu corpul bitronconic, iar Gh. Bichir le include în grupa BI a4. Trei sunt urnele de acest tip descoperite la Săbăoani. Una cenușie, lucrată la roată, zveltă, bitronconică, cu mijlocul rotunjit, gâtul lung-cilindric, fundul inelar. Are buza ruptă și constituie urna mormântului 85 (Pl. 24/3; 43/2). Al doilea exemplar din acest tip de vas, de asemenea cu corpul bitronconic, cu gâtul cilindric alungit, fundul inelar
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
necropola II de la Săbăoani, următoarele tipuri de recipiente: vase urnă tip 1, 2, 3, 4 și 5. La acestea se adaugă și alte tipuri de vase: străchini, fructiere și căni. Vase - urnă Tipul 1. Sunt vasele cu corpul ușor bombat, zvelte, gâtul relativ scurt, buza evazată oblic sau orizontal și fundul inelar. De obicei sunt de mărimi mai mari, unele depășesc înălțimea de 50 cm. Forma aceasta zveltă și corpul ovoidal-alungit dă impresia unei forme de pară, care a și dat
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
fructiere și căni. Vase - urnă Tipul 1. Sunt vasele cu corpul ușor bombat, zvelte, gâtul relativ scurt, buza evazată oblic sau orizontal și fundul inelar. De obicei sunt de mărimi mai mari, unele depășesc înălțimea de 50 cm. Forma aceasta zveltă și corpul ovoidal-alungit dă impresia unei forme de pară, care a și dat în literatura de specialitate denumirea „piriformă”, destul de des folosită pentru a indica un asemenea tip de vas. În necropola II de la Săbăoani, pe baza recipientelor întregi sau
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
N. Ostrovski; Ion Bujen iță, profesor de matematică ce se străduia să i învețe obiectul pr etențios și care, după ce avea deficiențe de comunicare cu elevii se mai și fâstâcea dacă avea inspecții; domnișoara Floarea Irimescu, tot profesoară de matematică „zveltă, nu prea înaltă, brunetă, cu ochii negri, o fată de-a dreptul frumoasă” care, analizată din cap până în picioare, îi făcea pe mulți dintre elevii ei „s-o urmărească cu privirile pierdute în unele zone ale corpului ei...”; Nicodim Ițcuși
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]